Asociatia Pro Democratia reprezinta, in prezent, una dintre putinele voci din interiorul societatii civile care se mai fac auzite. Seful APD, Cristian Parvulescu, afirma insa ca partidele politice l-au imbiat in repetate randuri sa li se alature. Refuza, totusi, sa decline identitatea -petitorilor-: -Pot doar sa spun ca au venit din toate zonele spectrului politic-. A refuzat pentru ca prefera -independenta pe care mi-o asigura activitatea intr-un ONG-.
Parvulescu le reproseaza actorilor politici duplicitatea pe care o manifesta in relatia cu societatea civila: -De fiecare data, partidele de opozitie au fost mai deschise fata de ONG-uri, atat inainte de 2000, cat si dupa-. Oricum, presedintele APD considera ca, intotdeauna, Puterii ii este mai usor sa-si exercite influenta asupra ONG-urilor si sa asigure un tratament preferential unora dintre acestea: -Exista un instrument prin care guvernele, si Guvernul Romaniei ar putea sa se afle intr-o asemenea situatie, favorizeaza organizatiile apropiate: este vorba de finantarea unor proiecte-.- In urma cu sapte-opt ani, societatea civila era creditata drept o reala forta politica in Romania, apta sa ridice si sa coboare presedinti. Astazi, vocea ei de-abia se aude, de undeva, din decorul scenei politice. Cum va explicati aceasta situatie?
– Daca acum sapte-opt ani li se parea unora ca societatea civila este foarte influenta, asta se datora, in primul rand, unei anumite etape din istoria acesteia, in care obiectivele sale principale erau cele politice. Se manifesta ca o sustinatoare a Opozitiei democratice din acea perioada si, din aceasta perspectiva, beneficia de un anume climat mediatic care o favoriza. Societatea civila nu este insa astazi mai putin dezvoltata decat in urma cu sapte ani, numai ca, incepand cu 1996-1997, a intrat intr-o alta perioada, de structurare si profesionalizare. Discursul organizatiilor nonguvernamentale, daca ne referim la ele ca reprezentante ale societatii civile, a devenit mai profesionist, orientat catre domenii foarte clare de expertiza, lasand partidelor politice jocul politic. As putea spune ca in istoria societatii civile romanesti am putea delimita, de o maniera simbolica, trei perioade: o perioada a romantismului, pana la alegerile din *92, in care aceasta nutrea o reactivitate fata de spatiul politic; dupa aceea epoca sustinerii Opozitiei democratice, mai ales a CDR-ului, pana la alegerile din *96, iar apoi reorientarea catre un alt tip de demers, civic si profesionist.
– Totusi, care este modul in care societatea civila se raporteaza, acum, la realitatea vietii politice?
– Datorita vietii politice romanesti, ideea unei societati civile independente si permanent in opozitie a avut mult de suferit in perioada 1997-2000. In momentul de fata, ea incearca sa-si gaseasca noi valente, noi obiective, si probabil ca in anul 2003 lucrurile vor capata o nuanta mai clara. Societatea romaneasca s-a schimbat, disputele sunt altele, problema alternantei la guvernare nu mai este la fel de importanta ca in urma cu cativa ani, chiar daca ramane de actualitate. Sunt alte sfidari la care trebuie sa se raspunda, si de multe ori organizatiile care s-au facut cunoscute in perioada romantica nu au reusit sa se adapteze.
– Mai exista coeziunea care caracteriza, odinioara, societatea civila?
– Tocmai pentru ca a devenit foarte diversificata, societatea civila nu mai este coeziva. Este firesc sa fie asa, pentru ca ea reprezinta o insumare a acestor directii plurale de dezvoltare ale unei societati. Nu putem vorbi de coeziune, dar putem vorbi de un parteneriat care caracterizeaza diferitele ei componente. Sigur, nu trebuie sa ne facem prea multe iluzii in legatura cu dimensiunea reala a societatii civile romanesti, pentru ca ea depinde foarte mult de dinamica economica si sociala a Romaniei din ultimii ani. O societate civila va deveni suficient de matura si de stabila doar in momentul in care va avea o minima siguranta financiara, ceea ce n-a fost cazul niciodata pana acum. Pe de alta parte, cand mizele sunt importante, exista momente de concentrare ale ONG-urilor, si un exemplu foarte bun a fost campania privind initiativa legislativa pentru un nou cod electoral, in care si Asociatia Pro Democratia a fost implicata. Un alt exemplu este Forumul Constitutional, organizat sub egida Parlamentului Romaniei. Impreuna cu Asociatia Pro Democratia, au fost consultate, in trei luni de zile, cateva sute de ONG-uri, interesate, spre exemplu, de problema revizuirii Constitutiei, indiferent de zona lor de activitate.
– Se spune, de multe ori, ca anumite ONG- uri reprezinta mijloace de manevra pentru anumite forte politice…
– Peste tot ONG- urile pot sa se gaseasca intr-un moment sau in altul in apropierea unor partide politice. In Germania, partidele politice chiar au fundatii, finantate de la bugetul de stat, care faciliteaza promovarea unor idei politice. Nu este nimic anormal din acest punct de vedere, insa cu un singur amendament: ca acele fundatii sa-si declare simpatia sau apartenenta fata de o anumita organizatie politica. Pe de alta parte, mai exista un instrument prin care guvernele, si Guvernul Romaniei ar putea sa se afle intr-o asemenea situatie, favorizeaza organizatiile apropiate: este vorba de finantarea unor proiecte. Sigur ca aici ar putea exista formule de sustinere a unor organizatii in raport cu altele. Pentru moment insa, finantarea de la buget este destul de putin importanta in Romania. Im general, beneficiarii unor asemenea bani au fost, pentru multa vreme, fundatiile de tineret si fundatiile caritabile. Asociatiile civice nu au beneficiat niciodata de un sprijin foarte serios din partea autoritatilor, finantarea acestora fiind acordata intr-o proportie masiva, pe proiecte, aprobate de finantatorii occidentali.
– In comparatie cu fosta Putere, cum apreciati atitudinea actualei guvernari fata de ONG uri?
– Dupa 2000, schimbari importante in ceea ce priveste raportarea la organizatiile nonguvernamentale nu se pot constata. Exista, ca si inainte, un interes formal in ceea ce priveste parteneriatul cu societatea civila. Partidele politice s-au obisnuit sa-si asigure o minima disponibilitate din partea actorilor civici. Nu mai exista reactiile virulente de la inceputul deceniului trecut, dar nici despre o deschidere absoluta nu poate fi vorba. Ca exemplu din istoria recenta a APD, as aminti Codul electoral, fata de care partidele si-au manifestat un interes, care nu a putut camufla insa reactia lor de respingere si, in ultima instanta, nu au fost interesate de elementele cele mai importante ale unui asemenea proiect. In general, exista disponibilitate pentru o colaborare conjuncturala, dar nu exista o politica clara de parteneriat. Aceasta nu se poate crea doar pentru ca Uniunea Europeana sugereaza ca este important parteneriatul cu societatea civila. De fiecare data, partidele de opozitie au fost mai deschise fata de ONG-uri, atat inainte de 2000, cat si dupa.
– Ati spune ca e vorba de un fel de ipocrizie a partidelor?
– Sigur ca da. E firesc, pentru ca partidele politice au menirea de a face legatura intre institutiile politice si societatea civila. Ele au insa propriile interese legate de concentrarea si influentarea puterii, deci nu poate fi vorba de o similitudine. Pe de alta parte insa, trebuie sa recunoastem ca astazi lucram intr-un climat cu mult mai tolerant decat in urma cu sapte ani. Totusi, disponibilitatea unor anumite partide pentru consultari cu organizatiile civice este mai mare decat a altora. Din punctul acesta de vedere, actualele partide de opozitie erau deschise pentru consultari si cand erau la guvernare. Constatam ca PNTCD este, astazi, dispus pentru consultari asa cum n-a fost in perioada in care era la guvernare.
– Ati participat la initierea Forumului Constitutional. Ce parere aveti despre evolutia discutiilor din Comisia de revizuire?
– Asa cum se deruleaza in momentul de fata dezbaterile, se pare ca aria problemelor abordate este, totusi, restransa la cele legate de integrarea Romaniei in NATO si UE, precum si la cateva compromisuri cu partidele politice importante, de exemplu, cu PNL in problema garantarii proprietatii sau a acordarii dreptului de proprietate si pentru cetatenii straini. Daca cei care au participat la Forumul Constitutional si au facut propuneri nu vor continua sa faca presiuni asupra membrilor Comisiei parlamentare, s-ar putea ca multe dintre aceste idei sa se piarda. Incheierea Forumului nu inseamna si incheierea consultarilor cu societatea civila. Este o ocazie care nu trebuie irosita in nici un caz. Trebuie realizata o revizuire cat mai serioasa. Nu este vorba de probleme care sa creeze tensiuni. Ceea ce sugeram noi asociatiilor, fundatiilor, asociatiilor sindicale, cultelor, este sa se concentreze asupra acelor propuneri rezonabile care pot duce la o activitate politica, economica si sociala mult mai eficienta.
– Ce parere aveti despre introducerea -cu forcepsul- de catre Putere a listei de modificari propuse de UDMR pe lista de teme supuse revizuirii?
– UDMR a reusit sa-si impuna acest puncte de vedere pentru ca este un partener esential la guvernare in momentul de fata. Pana la urma, insa, Constitutia va fi votata in primul rand de Parlament, pe baza a doua treimi, si unele propuneri ale UDMR nu vor avea acest sprijin. Pe de alta parte, sa nu uitam ca va exista referendumul final si ca cei care vor confinti modificarea Constitutiei vor fi cetatenii.
– Ce parere aveti despre initiativa de coalizare a Dreptei?
– Eu cred ca problema coalizarii Dreptei este una secundara, cea principala fiind chestiunea structurarii Opozitiei. Dincolo de etichetele care se pun – Dreapta si Stanga – in Romania nu exista o opozitie structurata, serioasa si alternativa la PSD. In jurul carui partid se va realiza o asemenea opozitie este mai putin important, ceea ce conteaza este ca ea trebuie sa se realizeze. PNL este intr-o pozitie mai buna decat PNTCD, fiind in Parlament, dar cred ca pentru ambele partide va fi foarte dificil sa se situeze in centrul unei asemenea formule, cata vreme imaginea lor va fi identificata cu imaginea guvernarii din perioada 1996-2000. Pe de alta parte, pentru PNL va fi foarte greu sa convinga alte formatiuni politice sa i se ataseze, ceea ce, in ultima instanta, va favoriza, in continuare, PSD. Partidul de guvernamant beneficiaza, pe de o parte, de atuul fragmentarii Opozitiei, pe de alta parte, de avantajul existentei PRM in Parlament ca al doilea partid in ordinea importantei. Aceasta situatie ii asigura PSD imaginea unui partid fara de care nu se poate realiza stabilitatea in Romania. Sigur, succesul PRM in 2000 a fost unul conjunctural, dar, cata vreme anumite probleme nu se rezolva in Romania, acesta ar putea fi oricand reeditat.
– Aveti un pronostic in legatura cu posibilitatea organizarii de alegeri anticipate in 2003?
– Interesul pentru alegeri anticipate exista, in primul rand, din partea PSD. Procedurile constitutionale nu sunt insa in favoarea unei asemenea intentii. Cata vreme presedintele Romaniei nu se va lasa implicat intr-un asemenea joc politic, alegerile anticipate sunt imposibile. O eventuala demisie a Guvernului Nastase nu va duce, implicit, la alegeri anticipate, ci la numirea unui alt prim-ministru. Procedurile constitutionale sunt greoaie: ar fi nevoie de respingerea de catre Parlament de doua ori in 60 de zile a unui candidat la functia de prim-ministru, propus de catre seful statului. Asadar, fara concursul presedintelui, in stransa legatura cu cateva partide politice, nu vor putea avea loc alegeri anticipate. Doar reforma Constitutiei ar putea crea o baza pentru acest lucru.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
