Cătălin Voicu refuză să-și declare averea și încasează în pușcărie bani de la Senat

Cătălin Voicu, deși pușcăriaș, are condiții complete pentru un stil de viață de-a dreptul hedonist – trai neneacă pe banii Senatului, în mijlocul borfașilor, acolo unde îi stă bine. Un corupt de lux, evident, nu poate beneficia decåt de condiții de lux. Voicu e tare-n bulan și din pårnaie, permițåndu-și să sfideze legea și de la bulău. Voicu, autor al unei savante expuneri academice intitulate „Locul și rolul Poliției Romåne în prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în Romånia – 2003“, s-a ocupat exact de extinderea fenomenului infracțional, la vårful statului, fapt pentru care este recompensat în continuare. Nu din motive academice, ci de clan, Senatul încă îi plătește lui Voicu „drepturile bănești“, am aflat din surse parlamentare.
Anul trecut, în contextul arestării lui Voicu, senatorul PSD Ioan Chelaru a pledat ca un leu paraleu pentru dreptul lui Cătălin Voicu de a primi în continuare indemnizația de senator susținånd că „indemnizația de senator este legată de calitatea de senator care a rezultat din alegeri și confirmată de validarea senatorului în funcția respectivă. Nu este legată nici de prezența la ședință… nu există așa ceva. Vă rog să îmi arătați în lege“, le-a cerut sentențios colegilor de Comisie. Și fostul informator al Securității liberalul Ioan Ghișe a sărit pentru colegul său general afirmånd ipocrit: „Ce vina are? Încă nu e judecat. Atunci de ce i se oprește indemnizația? Dacă omul cåștigă procesul la sfårșit, o să ceară statului daune pe perioada în care nu i s-a dat indemizația? Și atunci de ce creăm o premisă dintr-asta? Pånă va fi condamnat este nevinovat“, a susținut Ghișe cauza lui Voicu. Legea pentru pulime spune că pentru oamenii angajați în baza Codului Muncii, aceștia sunt concediați conf. art. 61 lit. b: „în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală“. Deci nu salariu, nu vechime, nu asigurări de sănătate.
Pentru senatori (super pulime), indemnizația – conform legii după care funcționează ei – este echivalentul salariului (adică purtătoare de vechime, asigurare de sănătate). Pentru Cătălin Voicu (categorie mega-pulime), bănuțul de la Senat curge, alimentând teșchereaua de infractor. Chelaru, un pion din anturajul lui SOV, a fost unul dintre cei trei senatori din Comisia juridică a Senatului care a votat „împotrivă“ și la cererea Ministerului Justiției de încuviințare a arestării senatorului Cătălin Voicu.
Senatorul PSD Ioan Chelaru face parte din gașca mega-pulimii, respectiv din registrul politico-mafiot al pionilor lui SOV, alături de care s-a aflat încă din adolescență. Legăturile dintre cei doi sunt mai complexe intrând în sfera „țepelor“ marca Vîntu, Chelaru fiind unul dintre combinatorii lui SOV din FNI. În 2000, Vîntu i-a vândut Grupul Gelsor lui Ioan Chelaru, cu dreptul de răscumpărare. Chelaru a vândut Grupul după circa 18 luni în care a fost acționar majoritar. Valoarea din acte a tranzacției, încheiată în iulie 2000, a fost de 30 miliarde de lei, plătibili eșalonat în 25 de ani. Valoarea reală era de 199,87 miliarde de lei. Mai departe, Chelaru a vândut, în 2002, firma către firma-fantomă Anwin Alliance Limited, un off-shore despre care Chelaru a precizat că „nu își mai amintește“ cine este patronul.
Patronul „uitat“ de amicul lui Voicu, senatorul Chelaru, Sorin Ovidiu Vîntu, are conexiuni puternice cu actualul locatar de la Jilava, senatorul Cătalin Voicu, via Mitică Iliescu, „Nașul“ senatorului pesedist. În trecut, „Serviciul secret al lui SOV“ a fost coordonat de generalul Dumitru Iliescu, fost șef al SPP, și de ex-colonelul SPP Florian Ion (comandatul echipei de șoc a lui Vîntu). Generalul Iliescu a convins atunci pe cei mai buni oameni ai Brigăzii Antiteroriste a SRI să părăsească Serviciul și le-a oferit atât salarii duble la „Agenția Internațională de Protecție și Pază SRL“, firma pe care o conduce din umbră (și la care acționar majoritar este irakianul Jalil Farhood).

Voicu nu și-a depus declarația de avere

Deși beneficiază în continuare de bănuții de senator, conform fișei sale senatoriale își ignoră obligațiile legale de depunere a declarației de avere și de interese – neactualizate încă din 2009, sfidând legea așa cum s-a obișnuit de-o viață, deși acum altă treabă n-are, iar declarațiile ar fi putut fi depuse prin poștă sau prin avocat ori eventual prin Nuțu Cămătaru, un apropiat al domniei sale.
În schimb, solicită constant eliberarea pe motiv că „este singurul care își poate întreține părinții și pe cei doi copii“. Motivul real pentru care nu și-a mai depus nicio declarație este altul: pentru că bunurile lui se află pe numele părinților săi și ale neamurilor, iar acum, în noua formă a legii, el ar fi fost obligat să declare și bunurile părinților și inclusiv contractele cu statul pe care firmele părinților săi le-au avut.

Firmele mamei lui Voicu – abonate la contracte din bani publici

Conform art. 29 din Legea 176/2010, nedepunerea declarațiilor în termenul legal atrage sancțiune contravențională și posibilitatea declanșării de către ANI a procedurii de evaluare. Averea lui Voicu s-a înmulțit chiar în timp ce acesta juca lab-tenis la pârnaie: Gecor, firma familiei lui Cătălin Voicu, a primit contracte de 2,5 milioane de RON de la Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, în perioada în care Berceanu conducea Ministerul, iar directorul DRDP Craiova din acea vreme era Ștefan Bucur Stoica, membru al PDL Dolj și protejat al lui Berceanu, președintele organizației din Dolj a PDL.
Presa („Kamikaze“) scria anul trecut că cel mai important dintre acestea, de 1,85 milioane de lei, a fost atribuit pe 31 mai 2010 de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova (DRDP). Obiectul contractului: „închiriere autospeciale mixte transport muncitori și marfă pentru activitatea de întreținere curentă a drumurilor naționale din administrarea DRDP Craiova“. În decembrie 2006, când ministru la Transporturi era tot Berceanu, unui consorțiu de firme – al cărui lider era Gecor – i-a fost atribuit contractul pentru deszăpezirea drumurilor administrate de Sudul Bucureștiului în valoare de 17,5 milioane de RON. În mandatul lui Ludovic Orban la Transporturi, Gecor a primit contracte de 25 milioane de lei pentru deszăpeziri sau închirieri de autovehicule.
Tot în mandatul lui Radu Berceanu, în noiembrie 2009, firma familiei lui Voicu a câștigat licitația pentru deszăpezirea a 55 de km din Autostrada Soarelui. Valoarea contractului încheiat a fost de aproximativ zece milioane de lei, ceea ce nu a adus beneficii traficului auto, ci doar lui Voicu, deoarece în acea iarnă „munca“ familiei Voicu a dus la blocarea autostrăzii. Berceanu l-a dat afară pe directorul Regionalei pentru că n-a fost în stare să deblocheze A2, dar banii au continuat să curgă în pușculița familiei lui Cătălin Voicu.
Afacerile lui Voicu cu statul sunt de durată. Firma sa, Gecor, a fost înființată în 1994, a fost deținută de mama lui Voicu, apoi de finii săi, Gheorghe și Ioana Cusă, între 2004 și 2007, acționară la Gecor a fost și Gherghina Voicu, mama senatorului, o doamnă cu simț estetic deosebit, deoarece în aprilie 2004, la scurt timp după intrarea în firmă a mamei Gherghina, Gecor a câștigat 700.000 de RON de la CNADNR pentru „asigurarea esteticii pe Centura București“. Ministru al Transporturilor la acel moment era Miron Mitrea, colegul de partid al fostului senator Voicu. În 2007, la venerabila vârstă de 70 de ani, Gherghina Voicu a ieșit din firmă și a predat ștafeta estetică finilor băiețelului său iscusit, Cătălin Voicu.

La Piovra pesedistă și ai săi pui vii penali

Iscusința lui Voicu în relația cu statul pleacă din trecutul tenebros al perioadei anilor ‘90, când Ion Iliescu i-a marcat pe vecie cariera. Conform documentatului Ion Cristoiu, Dumitru Iliescu și Cătălin Voicu au avut un rol major în spargerea baricadei de la Inter, în decembrie 1989. „Ordinul de spargere a baricadei a fost transmis de locotenentul major Cătălin Voicu, șeful companiei de transmisiuni, către TAB-uri. (…) Din aceste TAB-uri, dl. Dumitru Iliescu a format în 26 dec ‘89 o echipă de taximetre care îi transportau pe dl. Iliescu și compania. Atunci s-a făcut marea lipitură. Asta explică ascensiunea dlui Dumitru Iliescu, a lui Cătălin Voicu“.
Ulterior, a completat Cristoiu, „Cătălin Voicu, care era locotenent de transmisiuni, și a fost trimis aproape ca un șef al Parchetului General pentru că el era cel care îl supraveghea pe procurorul general Robu. (…) S-au pomenit procurorii ăia, care ca și securiștii erau morți de frică, cu trimisul domnului Ion Iliescu, care era locotenentul major Cătălin Voicu. Era locotenentul major în transmisiuni, comanda Parchetul, tremurau procurorii“. „Nașul“ lui Voicu, Dumitru Iliescu, „taximetrisul“ lui Ion Iliescu la „revoluție“, a recunoscut că el l-a adus pe Voicu la Cotroceni: „l-am recomandat să fie numit consilier la Departamentul Securității Naționale. Eu l-am adus pentru calitățile pe care le avea domnul Voicu: foarte bun organizator, un om care avea o anumită experiență și lucrase la procurorul general și avea conexiuni cu această zonă“. „Conexiunile“ au fost buba lui Voicu, acesta ajungând la locul potrivit, respectiv la Jilava, cu o oarecare întârziere, de aproape două decenii. Au trebuit să treacă 20 de ani pentru ca omul de „conexiuni“ al lui Ilici să ajungă, în 30 martie 2010, în arest preventiv, acuzat de trafic de influență în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității, în legătură cu fapte de corupție, în formă continuată.
Pe lângă Voicu au fost puși sub acuzare și judecătorii Florin Costiniu și Cristian Jipa de la instanța supremă, deocamdată liberi și proaspăt pensionați. Costiniu, președinte al Secției civile și de proprietate intelectuală a ÎCCJ, este soțul distinsei doamne Viorica Costiniu, președinte de onoare al Asociației Magistraților din România. Judecătorul Cristian Jipa de la Tribunalul București era și el un trecut onorabil – este cel care în data de 17 septembrie 2009 a șters prejudiciul din cazul Rafo și a separat dosarul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu de cel al Ioanei Maria Vlas. Pentru aceste merite și altele de același fel, nedocumenate încă, a fost promovat la Secția penală a instanței supreme, Consiliului Superior al Magistraturii admițând candidatura acestuia, în urma unui simplu interviu.
Magistrați de „top“ s-au coborât până la cel mai de jos nivel al profesionalismului, moralității și demnității lor, ajungând niște unelte manevrate financiar în mâinile unor politicieni scurși pe țeava canalizării din mediul infracțional. Voicu, expert în liste de „execuții“ ce trebuiau făcute după alegerile prezidențiale, făcea parte dintr-o rețeaua mafiotă extrem de complexă ce cuprinde, pe lângă politicieni și judecători, procurori, oameni din SRI și alte structuri de informații. Toți au luat parte, într-un mod sau altul, la activitățile de crimă organizată ale rețelei care dincolo de aranjarea unor dosare în justiție se ocupa și de fabricarea de probe și instrumentarea unor dosare împotriva celor care-i deranjau.
Conform datelor din dosar, Voicu cerea unor persoane cu influență în sfera politică să îi acorde sprijin politic în ocuparea unei funcții în Guvern, în schimbul intervențiilor sale pe lângă magistrați din cadrul Tribunalului București și ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unor hotărâri favorabile în dosare în care respectivele persoane aveau interese. Limbajul sec juridic nu acoperă decât parțial sensul activității lui Voicu, un gunoi făcut general la apelul bocancilor de Ion Iliescu.

Șatra generalilor lui Ion Iliescu

Dosarul lui Cătălin Voicu, doctor în traficarea funcțiilor în statul român, a scos în evidență putreziciunea Rețelei care a cuprins la vârf politica, Poliția și Justiția română. Despre modul de acțiune al rețelei a povestit și un fost ofițer SPP, Cornel Donisan, care i-a deranjat pe Dumitru Iliescu și pe tovarășul acestuia, generalul Dumitru Ciobanu. La ordinele celor doi, Donisan a fost aproape omorât în bătaie de finul lui Cătălin Voicu, Gheorghe Rizea, și de Ciprian Sora.
Relatarea sa e de film de groază, acesta povestind că Rizea se lăuda că sunt la putere și fac orice vor ei, „că se vor ocupa de direcții speciale secrete ale statului privind integrarea în UE și structurile euroAtlantice și că pot să omoare pe oricine fără a fi trași la răspundere. După care am fost pus să sărut mâna generalului Ciobanu și pantoful stâng al acestuia după ritualuri mafiote“.
Nu doar ritualurile mafiote sunt apanajul găștii lui Voicu, ci și alte ritualuri, mai absconse. Voicu, anul trecut, hingherit de procurori, a cerut ajutorul fraților masoni, prin intermediul unui mesaj codificat, doar pentru inițiați, trasmis prin presă, o imagine în care acesta cerea ajutor disperat „fraților“ săi – un semn special cu mâna la gât, la nodul de cravată. Fiind supus supravegherii a ales această metodă, „la vedere“, decriptată de cunoscătorii semnificațiilor ascunse ale unor gesturi ce par banale. „Fratele“ interlop cu grade de general este membru în Loja Memphis alături de Marean Vanghelie, susținătorul lui Voicu pentru funcția de Ministru de Interne al României, Loja controlată de fostul bucătar de cambuză Gheorghe Florea, patronul de la „Fulgerul Bragadiru“, cel care participat la întâlnirea din 2007 dintre Călin Popescu Tăriceanu, masonel și el, și șeful masoneriei ruse, Aleksandr Kondyacov, desfășurată chiar în Guvernul României, înainte de Referendumul anti-Băsescu.
Este greu de crezut că hipopotamul unsuros  Cătălin Voicu ar fi Cappo Di Tuti Capi Del Mafia, el a fost însă cu certitudine unul dintre ciomăgarii rețelei, alături de finul său, Gheorghe Rizea, și de Ciprian Sora. Nici Mitică Iliescu, alt general făcut la apelul de seară al bocancilor, nu are anvergura unui cap al unei astfel de rețele „de stat și de partid“ ce are la activ devalizări de bănci, privatizări frauduloase, controlul deciziei judiciare și politice. Până vom apuca să-i vedem pe toți unde le este locul vom albi, asta în timp ce golănași precum Cătălin Voicu marcă banii până și la pârnaie.George Roncea