De mai multi ani, UE traverseaza o perioada de dezbateri si de contradictii. Acum, de exemplu, marea familie a Celor 25 a alunecat pe panta intrebarilor legate de natura existentei sale. Considerat un an de introspectie decisiva pentru viitorul Uniunii, 2006 a devenit anul consolidarii. Din aceasta perspectiva, 2007 ar trebui sa devina deschizator de noi perspective pentru evolutia acestei organizatii. Finlanda, al carei mandat la sefia UE se incheie la 31 decembrie 2006, a pus punct etapei extinderii comunitare. Germania, care va prelua presedintia la 1 ianuarie, va deschide o pagina noua, trasand liniile directoare ale urmatorului interval de timp.
Dincolo de legitimitatea si meritele propriu-zise ale ultimului val al extinderii, Uniunea celor 27 va deveni, cu siguranta, -mai astmatica, mai artritica, mai slabita sub apasarea propriei sale greutati-. Asa scria ieri presa europeana, facand nu doar bilantul -summitului de iarna- al UE, desfasurat saptamana trecuta la Bruxelles, si al presedintiei finlandeze, dar si o analiza a ceea ce a fost, ce si-a dorit sa fie, ce a ajuns si ce va deveni Uniunea. Pentru a se salva, -pentru a-si recapata suflul si musculatura-, se impun masuri urgente, se impune un remediu de urgenta.
Schimbari necesare
La 13 noiembrie, Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European (PE) a adoptat un raport privind -aspectele institutionale vizand capacitatea Uniunii de a integra noi state membre-. Textul recomanda o serie de schimbari menite sa evite o eventuala disfunctionalitate a UE dupa extindere. Este vorba, printre altele, de -aprobarea unui nou sistem de vot cu majoritate calificata-; cresterea participarii PE in luarea de decizii; modificarea sistemului de rotatie a presedintilor Consiliului european; crearea unui post de ministru de externe; modificarea componentei Comisiei europene; adoptarea unei clauze care sa permita statelor membre sa se retraga din UE; definirea valorilor si obiectivelor UE; consolidarea transparentei procesului decizional etc.
Mai multe eforturi
Reuniti la 15 decembrie la Bruxelles, sefii de stat si de guvern au convenit ca, pe viitor, sa fie aplicate reguli mult mai stricte vizavi de tarile doritoare de aderare. De acum inainte, nu vor mai fi promise date fixe pentru intrarea in UE, oricum nu inainte ca statul candidat sa demonstreze plenar pregatirea lui pentru un astfel de pas. Liderii Uniunii au acceptat, in egala masura, ca -ritmul de extindere sa tina, inainte de toate, de capacitatea organizatiei de a absorbi alti membri-. Altfel spus, UE isi inchide portile, dar nu spulbera sperantele. Altfel spus, biletul de intrare va costa mai multe eforturi din partea pretendentilor.
Lista cu probleme
Deocamdata, UE se va ocupa de propriile ei probleme interne. Isi va obloji ranile provocate de disensiunile dintre -tineri- si -batrani-. Va cauta un consens. Va astepta sa treaca urmatorul val de innoire a conducerilor politice – Franta si Marea Britanie. Va astepta sa se linisteasca apele inca tulburi din unele dintre tarile acceptate in 2004 si unde alegerile legislative si prezidentiale au generat stari de impasm, nereusind sa asigure majoritate confortabila nici uneia dintre formatiunile politice traditionale, fapt ce a declansat adevarate lupte interne pentru putere. Este vorba, inainte de toate, de Polonia, de Cehia si de Ungaria.
Revendicari comune
Va astepta ca o parte a UE sa se vindece de ultranationalismul care castiga teren si contribuie la radicalizarea mesajului politic. Dupa cum scrie recent cotidianul francez -Le Figaro-, -dreapta si stanga cedeaza in fata populismului, una de teama celeilalte-. Desi nationalismul european, nota publicatia citata, -difera de la o tara la alta in ceea ce priveste originile, specificitatea si modul de manifestare, exista un anumit numar de revendicari comune: revenirea la un stat puternic, la traditii si la o anume ordine morala, demisia elitelor corupte-, etc… Intr-un cuvant, UE are multe de reparat.
Un -cap- si -picioare-
Miza este aceeasi – de a da Europei -un cap- eficient si durabil, capabil sa contopeasca intr-un tot unitar energiile si interesele comune a 500 de milioane de europeni. O misiune considerata imposibila pentru o Uniune cu 27 de membri si confruntata cu insuficientele tratatului de la Nisa, dispersata, dupa cum scria presa franceza, -in atatea presedintii semestriale, ingreunate de prea multe exigente de unanimitate pentru decizii importante-. Presiunea tot mai puternica a globalizarii si a provocarilor aferente – comert, competitivitate, locuri de munca, dezvoltare, securitate, mediu inconjurator, vor spori costurile tot mai exorbitante ale absentei unei adevarate puteri europene. Totul va depinde de modalitatea in care alegatorii se vor simti direct vizati de reformarea constructiei europene. Pentru ca asta inseamna a asigura UE cu -picioare- mai solide, mai adaptate la terenul plin de denivelari, cum se prezinta astfel solul UE.
O analiza la rece
Dar, pentru ca lucrurile sa mearga inainte, scria, la randul sau, -The International Herald Tribune-, -trebuie analizate la rece si obiectiv- trei momente. In primul rand, estima cotidianul american, este nevoie de o reevaluare a prioritatilor. In prezent, marea prioritate a Europei o constituie consolidarea increderii in sine si -lichidarea temerilor fata de lumea exterioara-. In al doilea rand, aprecia IHT, este nevoie de un plus de implicare a parlamentelor nationale in luarea de decizii la nivel comunitar. In al treilea rand, este nevoie de a demonstra popoarelor Europei disponibilitatea de actiune. Cel mai bun exemplu in acest sens, arata sursa mentionata, -este relatia cu Rusia-.
Program ambitios
Intr-un interviu acordat zilele trecute presei moscovite, reprezentantul special al presedintelui Vladimir Putin la UE, consilierul Serghei Iastrjembski, declara ca tara lui isi pune mari sperante in presedintia Germaniei la UE. Germania, spunea oficialul de la Kremlin, -cunoaste poate cel mai bine Rusia, ii stie slabiciunile si punctele forte, stie sa gaseasca drumul catre consens-. Da, dar nu de Germania depinde totul. Rusia vorbeste de parteneriat si colaborare. Ca atare, este nevoie de bunavointa de ambele parti. Dar Moscova a uitat, parca, sa discute de la egal la egal. De cand a descoperit forta resurselor naturale ca mijloc de a-si impune punctul de vedere, Kremlinul a uitat sa asculte parerea celorlalti. Iar daca il aude, il interpreteaza dupa cum ii convine. In aceste conditii, dialogul devine imposibil. Devine insa foarte posibila confruntarea. Inainte de toate, Germania trebuie sa evite un asemenea scenariu. Din pacate, pe agenda relatiilor dintre UE si Rusia s-au adunat prea multe semne de intrebare: colaborarea energetica, importurile de carne si produse din carne, etc. In alta ordine de idei, Berlinul si-a propus sa ajunga pe malurile Marii Caspice, intarind raporturile cu tarile din regiune, foarte bogate in hidrocarburi. Alt obiectiv propus – reanimarea discutiilor privind tratatul constitutional, avand ca tinta semnarea, in 2009, a unei noi Constitutii. Finlanda s-a achitat cu succes de indatoririle sale. Germania si-a propus un program ambitios de lucru.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
