Schitul Namaesti

Numele satului Namaesti a fost pentru prima oara pomenit in hrisoavele domnesti din secolul al XVI-lea, la curtea lui Radu cel Mare (1503), apoi in timpul lui Mircea Ciobanu (1547). Namaestiul este un sat mic, asezat de-a lungul Argesului, la sapte km vest de Campulung Muscel, caruia i s-a dus insa faima datorita schitului cu acelasi nume, care adaposteste de multe veacuri o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Niciunde insa nu aparea explicatia toponomiei locului, lucru pentru care legenda si-a oferit propriile variante. Cea mai larg raspandita si cea care confera locului o aura sfanta este legata de pelerinajul Apostolului Andrei in vechea Dacie, in vederea propovaduirii Evangheliei. Ajuns pe aceste meleaguri, s-ar fi oprit langa un templu pagan si, uitandu-se pe fereastra din dorinta de a vedea un preot – cu care ar fi vrut sa inceapa propaganda – dar nezarind pe nimeni, s-ar fi intors catre insotitorii lui si-ar fi spus: NEMO EST (-nu e nimeni-) – de unde -Namaesti-.

Icoana a parasit o singura data Schitul Namaesti – in timpul Primului Razboi Mondial – cand turla bisericii, chiliile si Staretia au fost bombardate.

Nimeni nu a putut explica vreodata de ce numarul maicutelor care vietuiesc la Namaesti n-a depasit niciodata cifra 33 (numarul anilor Domnului Iisus pe pamant).

Conform specialistilor, icoana dateaza din secolul al XVI-lea, fiind de tip Eleusa, iar potrivit traditiei populare ar fi pictata de Sfantul Evanghelist Luca, exact dupa chipul si asemanarea Maicii Domnului.

Icoana este asezata pe peretele din stanga al bisericii -pentru ca asa a ales ea insasi-, refuzand locul privilegiat din altar, prin faptul ca de fiecare data cand era batuta in cui seara, dimineata era gasita cazuta. Icoana a fost astfel doar legata in argint la 1798 de Elena Postelnicu, pentru ca astazi ea sa fie incadrata de o rama masiva de argint, donata la 1903 de dna Gen. Elena Rosetti.

Multe si mari au fost de-a lungul vremurilor minunile infaptuite de icoana de la Namaesti…