Tăriceanu – primul demnitar român care a parafat bomba ecologică Roșia Montană

• Ministrul Industriei și Comerțului, Tăriceanu a dat girul Agenției pentru Resurse Minerale pentru asocierea între Gabriel Resources

• În timp Experți de mediu, fundații ecologice, politicieni de mediu, reprezentanți ai bisericii dar și reprezentanți ai Guvernelor de prin statele vecine și cei ai Comisiei Europene sunt împotriva distrugerii paradisului de la Roșia Montană, premierul rămâne foarte încântat de exploatarea zăcămintelor aurifere din zonă

• Beneficiul economic al statului român (rezultat ca 2% din profit drept redevențe de exploatare, impozitele pe salarii, alte venituri indirecte) este nesemnificativ în raport cu consecințele proiectului ținând cont că valoarea aurului preconizat a se extrage depășește două miliarde de dolari.

A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Numai că Roșia Montană încă mai există și povestea este cât se poate de reală iar protagoniștii sunt personaje, în nici un caz de poveste. Istoria începe în anul 1994 când oficialii Ministerului Industriilor au elaborat o listă a proiectelor prioritare pentru cooperare internațională în industria minieră. Cel mai important părea a fi cel de la Roșia Montană, despre care informațiile spuneau că acolo ar fi zăcăminte cu o ridicată concentrație de aur.

În anul 1995, Consiliul de Administrație al Regiei Autonome a Cuprului Deva, schimbându-și între timp numele în Minvest Deva, a întocmit un caiet de sarcini prin care se prevedea căutarea unui partener străin care să aducă surse de finanțare pentru care ar fi primit la schimb 49% din întreaga afacere. Restul, de 51 de procente ar fi trebuit să revină statului român, proprietarul zăcământului. Auzindu-se până în Australia de Vest de aurul din subsolul de la Roșia Montană, un om de afaceri "bazat" a trimis o scrisoare prin care propunea statului român un troc ce ar fi avut în vedere prelucrarea minereurilor auro-argintifere în amestec cu steril vechi.

Vice-versa..

Așa a intrat în scenă primul personaj de poveste: Gabriel Resources. Fără a se sta prea mult pe gânduri, în anul 1995, luna septembrie s-a semnat un acord prin care statul deținea maxim 49% iar partenerul australian restul de 51 de procente. Adică, tocmai invers față de cum se hotărâse în cadrul Consiliului de Administrație al RAC Deva. Ca să nu mai vorbim de faptul că la acel moment, SC Gabriel Resources nu a fost obligată să depună nici un fel de document care să dovedească bonitatea firmei. Și pentru că timpul costă bani, cei de la RAC Deva au trecut rapid la treabă și au dat licență de exploatare pentru zonele vizate, fără să existe acordul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

Cel care a semnat pentru RAC Deva este fostul director general Mircea Dobre, împotriva căruia la începutul lunii iunie DNA a început urmărirea penală pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. Dobre este acuzat că prin semnarea unor contracte și acte adiționale s-a ajuns la pierderea de către statul român a unei părți importante din afacerea Roșia Montană.

Din documentele prezentate la dosar, este evident că ponderea statului român s-a diminuat printr-o serie de acte, semnate de către fostul director de la RAC.

Tăriceanu semnează fără regrete

Între timp, adică în anul 1997, apare un alt personaj al poveștii. Călin Popescu Tăriceanu, la acea dată ministrul Industriei și Comerțului, comunica sub semnătură Agenției pentru Resurse Minerale acordul său pentru asocierea între Gabriel Resources, companie fără experiență în domeniul minier, înregistrată în Barbados și Regia Autonomă a Cuprului Deva, asociere care va purta numele de SC Roșia Montană Gold Corporation SA. În concluzie: Gabriel Resources deține 80% din acțiuni, Minvest Deva – 19,31%, iar restul de aproximativ 0,69% aparține unui grup de acționari români minoritari. Minvest Deva primește din partea ANRM licența de concesionare și exploatare a minereurilor din perimetrul Roșiei Montane, având calitatea de titular, iar RMGC afiliat. Licența a fost ulterior transferată de la Minvest Deva către RMGC, în octombrie 2000.

Mai apare o problemă. În 1997, după ce Gabriel Resources s-a înscris la bursă, se înființează societatea mixtă, "SC Eurogold Resources SA", formată de RAC Deva (33,8%), Gabriel Resources Ltd. Canada (65%) și încă vreo câteva societăți cu procente insignifiante (Cartel Bau SA Cluj-Napoca, Foricon SA Deva și Comat Trading SA Bistrița). La un moment dat, în mod inexplicabil, ponderea RAC Deva a scăzut de la 33,8% la 19,3%. Se pare că și de această dată, decizia s-a luat fără a exista mandate din partea Adunării Generale a Acționarilor.

Acordul pentru înființarea societății mixte și l-a dat și ministrul Călin Popescu Tăriceanu. La distanță de câțiva ani, acum președinte al Partidului Național Liberal și prim-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu continuă să creadă că ceea ce s-ar putea petrece la Roșia Montană ar fi de folos statului român. El declara la Budapesta, că proiectul minier de la Roșia Montană nu prezintă riscuri exagerate pentru mediul înconjurător. Declarațiile de susținere a proiectului propus de către Gabriel Resources lansate de unii politicieni români sunt ciudate, în condițiile în care reprezentanții companiei susțin că nu doresc implicarea politicului.