Program flexibil, pro sau contra?

Doar un sfert dintre muncitorii europeni au posibilitatea să negocieze cu patronii lor un program flexibil, conform unui studiu Eurostat. Salariații care reușesc să aibă un program flexibil sunt, în general, cei care au copii, în aceste cazuri existând mai multă înțelegere din partea angajatorului, dar situația este diferită de la o țară la alta. Printre țările unde aproape 90 la sută dintre muncitori lucrează după un program fix se numără Italia, Portugalia, Irlanda, Spania, Grecia, România și Bulgaria. Țările unde angajații dispun de posibilitatea de a negocia programul de lucru sunt Germania și Danemarca. În Germania, Norvegia, Finlanda și Elveția există și posibilitatea efectuării de ore suplimentare care se pot concretiza, la un moment dat, în zile de concediu. Cu toate aceste beneficii însă, același studiu subliniază faptul că orarul de lucru flexibil nu îi ajută prea mult pe părinți, mulți dintre ei preferând să lucreze după orare dinainte fixate de patron, chiar dacă acesta își manifestă dorința de a negocia programul de lucru. Factorul decisiv în adoptarea sau nu a unui orar flexibil rămâne însă nivelul de calificare al angajatului și responsabilitățile pe care acesta le are. De obicei directorii de companii și angajații în posturi de conducere se folosesc de acest drept, încercând astfel să împace activitatea profesională și viața de familie. Majoritatea românilor lucrează cinci zile pe săptămână, programul normal începând la 8.00 și terminându-se la 16.00. Totuși, tot mai multe companii, în special cele străine, au început să experimenteze modificarea acestor programe tradiționale. Angajații trebuie să presteze un anumit număr de ore în fiecare zi, dar orele de venire și de plecare sunt flexibile.