Unul dintre sloganurile lansate de Romtelecom pe piata pentru acest an ne spune ca cea mai importanta investitie vine din suflet. Principiile economiei de piata vin insa a ne aminti ca investitiile sa se realizeze, in primul rand, din buzunar si, mai ales, sa fie respectate fara exceptie conditiile contractuale. Uitandu-se inapoi, la raportul de investitii al Romtelecom pe 1999, nu putem sa nu observam ca acestea ridica semne de intrebare. De altfel, inca de la preluarea companiei de catre firma greceasca OTE, Romtelecom a devenit un subiect aprig disputat, inclusiv de politicieni, subiectul disparand insa in valtoarea evenimentelor. O analiza a preturilor de pe piata la produsele in care Romtelecom sustine ca a investit in *99 releva o inadvertenta intre ceea ce raporteaza compania la finele anului la capitolul investitii si produsul costurilor respective in comparatie cu aceste preturi luate la nivelul lor maximal. Nu e mai putin adevarat ca analiza risca a fi acuzata de subiectivism, intrucat nu se cunosc facturile adevarate si firmele de la care Romtelecom a cumparat aceste materiale, dar in contextul unei lipse a transparentei in acest sens, probabil ca numai un control oficial va putea pune stampila pe ceea ce s-a intamplat la Romtelecom in acel an. De altfel, o ancheta a fost demarata de Departamentul de Control si Anticoruptie al Guvernului in perioada in care Ovidiu Grecea se afla la carma institutiei. Victor Ponta, actualul sef al Corpului de Control al primului-ministru, a anuntat ca aceasta ancheta continua, iar raportul final va fi pus la punct pana la sfarsitul lunii.
Un 101,5% indoielnic
Conform clauzelor din contractul de privatizare, firma OTE s-a angajat, la preluarea Romtelecom, sa realizeze investitii de aproximativ 500 milioane de dolari, in 1999. Conform raportului Romtelecom, la capitolul -Performance Highlights- se spune ca acest angajament nu numai ca s-a realizat, dar s-a si depasit planul, investitiile ridicandu-se la 552,7 milioane de dolari, adica 101,5%.
Pentru a vedea daca suma este reala, am comparat cantitatile raportate cu cele raportate un an mai inainte, cand Romtelecom nu apartinea OTE, si, in acelasi timp, preturile de pe piata ale acestora. Astfel, Romtelecom raporteaza ca in 1999 are 3.740.000 de linii telefonice de retea si 4.424.000 de linii in centrala. Dintre acestea, 2.254.000 sunt raportate ca digitale. Telefoane publice sunt raportate 34.831, iar fibra optica, 12.850. Daca vom scadea din aceste cantitati pe cele care existau deja la preluarea Romtelecom, vom observa ca, in 1999, s-au realizat 146.000 de linii telefonice retea si 520.000 de linii telefonice centrala. Toate liniile centrale sunt digitale. Au mai aparut si 10.353 de telefoane publice. Fibra optica achizitionata reiesita este de 3.300 kilometri.
Cheltuieli salariale de 28,4 milioane de dolari au fost trecute la investitii
Daca aceste cantitati vor fi inmultite cu valorile lor pe piata in dolari, pentru a evita discutii pe marginea evolutiei ratei inflatiei, vom vedea ca totalul investitiilor rezultat este departe de acel 101,5% raportat la Romtelecom. Liniile telefonice retea ar ajunge in total la 43,2 milioane de dolari investite in *99, la 300 de dolari pe linie, pret dus spre maxim pe piata. Liniile telefonice centrala ajung la 104 milioane de dolari, daca luam un pret pe linie de 200 de dolari. Nu in ultimul rand, telefoanele publice achizitionate ar fi costat 10,3 milioane, la un pret de 1.000 de dolari pe telefon, iar fibra optica, 33 milioane de dolari, la un pret de 10.000 de dolari pe kilometru. Daca mai adaugam la asta si salariile pentru investitii, care par fabuloase si sunt raportate la 28,4 milioane de dolari pentru un singur an, vom ajunge la totalul de 218,9 milioane, adica mai putin de jumatate din cat se angajase OTE.
Tot aici s-ar mai putea face un comentariu asupra sumei specificate in document la capitolul investitii in firme asociate (in principal Cosmorom). Aceasta este de 53 milioane de dolari si nu este foarte clar daca investitia ar trebui sa fie contabilizata la Romtelecom in contul investitiilor asumate prin contractul de privatizare sau aceasta ar trebui sa fie o investitie aferenta licentei de operare a benzii de telefonie mobila DCS, asa cum s-a procedat si in cazul celorlaltor operatori de telefonie mobila.
Un alt comentariu este cerut de inregistrarea ca investitie si ca bun intangibil a know-how-ului platit catre Oterom, in valoare de 30,3 milioane de dolari. Oterom este firma infiintata pentru a asigura managementul Romtelecom, fiind o combinatie intre OTE si alti actionari. Daca cineva ar fi fost detinator de know-how, acesta ar fi fost cu siguranta OTE si nicidecum Oterom care, fiind firma nou-infiintata, nu avea cum sa dobandeasca know-how intr-un timp atat de scurt. Daca oamenii primului-ministru vor avea interesul sa elucideze aceste neclaritati, probabil ca inca de pe acum se profileaza un scandal de proportii. Situatia este cu atat mai delicata, cu cat actualul ministru al comunicatiilor si tehnologiei informatiilor, Dan Nica, a fost in Consiliul de Administratie al Romtelecom inca din 1998 si, trecand peste nedumeririle legate ca detinea acest post in contextul in care PDSR se afla in opozitie, mai important este faptul ca e greu de crezut ca acest raport pe *99 i-a fost total strain.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
