UDMR – intre putere si opozitie

In Evul Mediu, Occidentul european intelegea civilizatia ca unitate intre monarhie si crestinism. Teama, ajunsa obsesie, fata de navalirile barbare din Rasarit a devenit o preocupare aproape subconstienta de a crea undeva, dincolo de Europa Centrala, o bariera de aparare. Actiunile de convertire ale papilor au fost mai eficiente decat cele bizantine si au condus, spre sfarsitul primului mileniu d.H., la intemeierea a doua regate crestine care, in ochii Occidentului catolic, au devenit aparatoarele crestinatatii: Polonia si Ungaria. Zodia istorica a intemeierii acestora s-a perpetuat in spiritul occidental pana in ziua de astazi. Atat in imaginea Cortinei de Fier, cat si in simpatia cu care au fost privite (si ajutate) in toata perioada comunista cele doua tari si natiuni.

Nu se poate tagadui tragismul istoriei statului maghiar si nici taria sau mandria de care a dat dovada natiunea maghiara. De altfel, daca romanii sunt pusi sa-i caracterizeze pe vecinii lor unguri, cele mai frecvente atribute sunt: mandru, trufas, cu respectul cuvintelor date.

Relatiile dintre romani si maghiari au fost brusc tensionate in perioada in care ideile iluministe si relatiile economice de tip capitalist au inceput sa contureze natiunile moderne. Maghiarii au fost avantajati de un statut politic si economic superior, ca si de apropierea de Occident. Foarte multe dintre ideile, tehnologiile si formele culturale occidentale au ajuns in Romania pe filiera maghiara. Toate acestea au facut ca maghiarii sa aiba despre ei insisi o imagine de superioritate fata de romani (sau de alte popoare mai estice). Aceasta pretentie a fost intotdeauna un prilej de iritare pentru majoritarii din statul modern Romania. Tensiunile interetnice se rezolva in perioade foarte lungi de timp. Dupa cei 10 ani care au trecut de la confruntarea salbatica si inca invaluita in mister din martie 1990, exista semne ale unei armonizari ale imaginilor pe care cele doua etnii le au una despre cealalta. Nu trebuie sa ne facem iluzii. Extremisti sunt si vor mai fi si printre romani, si printre unguri. Singura cale de detensionare este recunoasterea deschisa a problemelor si dialogul permanent intre majoritari si minoritari.

-Revolutia asteptarilor crescande-, in pas domol

Pe scena politica romaneasca, UDMR este un partid constant – cel mai constant partid de dupa 1989 – si are bune sanse sa ramana asa si pe termen lung.

Realitatea prima a UDMR este aceea ca este partidul comunitatii maghiare. Acest lucru impune cateva limitari dintru inceput asumate: un anume provincialism generat de interese regionale, un maxim electoral in jur de 7% si o reprezentare care ii impune sa-si circumscrie sfera preocuparilor intr-o zona destul de restransa.

UDMR nu functioneaza ca un partid tipic, in sensul ca nu poate urmari cresterea continua a procentului electoral si a puterii sale politice. Ceea ce poate spera este sa exercite o influenta cat mai mare in scopul satisfacerii propriilor interese. Pentru UDMR, notiunile de putere si opozitie sunt irelevante, pentru ca a fi la putere inseamna destul de putin (dupa cum s-a vazut in perioada 1996-2000), iar a face opozitie nu inseamna ca nu-si poate atinge interesele. Un alt argument in sprijinul afirmatiei ca UDMR nu este un partid politic tipic: partidele politice se intaresc in opozitie si se erodeaza la guvernare, or, UDMR nici nu s-a intarit in opozitie (1990-1996), nici nu s-a erodat la guvernare (1996-2000). Faptul ca prestatia sa politica nu influenteaza numarul de voturi pe care-l primeste se explica foarte bine in termeni tinand de economie: prin situatia de a fi unicul reprezentant al minoritatii maghiare pe scena politica (avand deci o pozitie de monopol), UDMR face ca optiunea alegatorului de nationalitate maghiara (a consumatorului, ca sa pastram termenii economici) sa fie dramatic limitata si, mai ales, ca efortul de schimbare a acestei optiuni sa fie extrem de costisitor.

Principala disputa in UDMR a fost cea dintre realisti si maximalisti, superficial numiti in presa moderati si extremisti. Pana acum, realismul politic s-a aflat la putere in cadrul Uniunii, iar momentele in care maximalistii au avut cea mai mare influenta au fost, deloc surprinzator, cele in care partidele romanesti s-au manifestat destul de ostil fata de intentiile UDMR de a-si sustine punctele de vedere in cadrul establishment-ului. Realismul politic a impus si politica de aliante a UDMR, care s-a ghidat dupa principiul minimei platforme de intelegere. UDMR este compatibila din punct de vedere al principiilor cu toate partidele importante din Romania, cu exceptia PRM, si de aceea se poate alia cu oricare dintre ele. Pe de alta parte, la nivel de imagine, UDMR se refera la sine ca la formatiunea comunitatii maghiare, incercand sa se detaseze de atributul de partid etnic pe care primii ani de dupa 1989 l-au consacrat si sa reflecte mai multe orientari politice (liberala, crestin-democrata, social-democrata).

Ce perspective are UDMR in anii care vin? Atat timp cat Uniunea se afla inca in pozitia de a sustine -revolutia asteptarilor crescande- pe care a inaugurat-o in 1990, formatiunea va fi privita ca necesara de catre comunitatea maghiara si votata. Daca votul acordat UDMR este acum unul de sustinere a unor revendicari, votul dat in viitor va fi unul de prezervare a castigurilor minoritatii maghiare. Insa, din momentul in care si alte partide vor prelua, in setul de masuri si politici de guvernare, aspectele care tin de descentralizare sau protectia minoritatilor (lucru care a inceput deja sa se intample), prevedem ca UDMR nu va mai fi atat de absolut vazuta ca reprezentantul minoritatii maghiare. Putem face o paralela cu scaderea influentei miscarilor ecologiste in Occident incepand cu momentul in care guvernele occidentale au luat masuri concrete referitoare la problema poluarii.

Ceea ce este important la UDMR ca partid/formatiune si demn de a fi integrat de toate celelalte partide romanesti este sistemul de selectie politica. Faptul ca exista o serie intreaga de criterii clare pentru eligibilitatea membrilor UDMR pe listele de deputati si senatori (de la cunoasterea buna a trei limbi – maghiara, romana si o limba de circulatie internationala – si pana la vechimea in Uniune) arata intentia formatiunii de a-si crea o elita pregatita, loiala obiectivelor Uniunii si decisa sa actioneze profesionist in mediul politic din Romania. Acesta este si unul dintre efectele pe care UDMR le are asupra partidelor politice din Romania: forteaza o profesionalizare a clasei politice in ansamblu si o a doua -revolutie a asteptarilor crescande- – de data aceasta a intregii populatii, de la politicienii care sustin ca o reprezinta.

Egala cu sine insasi, urmarindu-si constant obiectivele, UDMR ramane formatiunea politica cea mai previzibila din spatiul politic romanesc.

-UDMR nu este un partid politic…-

Exceptand scurte perioade in care mass-media a ilustrat (uneori chiar copios) lupta pentru putere intre lideri si modificarile inregistrate la varf, partidele fostei guvernari au intrat intr-un con de umbra. Ele au devenit treptat subiecte secundare de presa. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu UDMR.

Prin colaborarea discreta, dar precisa cu PDSR, UDMR a reusit sa se mentina pe agenda publica, mai mult, chiar a reusit sa isi nuanteze sensibil imaginea.

Subiect initial secret, ulterior recunoscut public, protocolul a reprezentat o piatra de incercare pentru unitatea UDMR. Si aceasta pentru ca a reprezentat mai mult decat lupta dintre cele doua fractiuni existente in cadrul uniunii, cat mai ales un semn al maturizarii politice. Daca, in urma cu patru ani de zile, replici de genul -noi nu dialogam cu PDSR- (majoritatea liderilor UDMR-1996) se constituiau intr-o realitate permanenta, astazi cele doua entitati politice s-au transformat in -forte politice cu simt de raspundere- (Laszlo Tokes-2001).

Distanta este doar aparenta intre cele doua replici. Acestea ilustreaza, la momente istorice diferite, o singura realitate: cea a unui grup minoritar care doreste sa isi satisfaca aspiratiile. Este grupul minoritar transformat in minoritate perversa. Este acea minoritate care nu se regaseste decat partial in optiunile majoritatii, dar care este ferm hotarata sa faca aliante cu castigatorii -zilei-, indiferent cine sunt acestia, indiferent care este -culoarea politica- victorioasa. Este un grup de presiune deoarece primeaza, de fiecare data, nu doctrina, ci interesele de grup, grup extrapolat la nivel de etnie.

Coeziunea politica, disciplina si atasamentul fata de lider reprezinta caracteristicile grupului minoritar, dar, mai ales, modalitati pragmatice absolut necesare atingerii obiectivelor propuse. Argumentele sunt expuse chiar de presedintele UDMR, Marko Bela, in -Aspiratiile national-politice ale minoritatii maghiare din Romania- (-Doctrine politice- – Editura Polirom, 1998): -UDMR nu este un partid politic, ci o organizatie care si-a propus sa reprezinte comunitatea maghiara din Romania si sa apere interesele acesteia-.

Legitimat de aceasta -realitate-, -doctrina- UDMR a avut ca efect vizibil si repetitiv obtinerea cvasitotalitatii voturilor electoratului maghiar la toate alegerile locale sau generale organizate in perioada postdecembrista.

In Europa Occidentala, prosperitatea economica si un alt nivel al culturii civice au consfiintit multiculturalismul ca o solutie eleganta si moderna la problema minoritatilor etnice. Aceasta solutie, puternic sustinuta mediatic in Apus, a generat deja un stil de viata.

Deocamdata, pozitia UDMR nu face decat -sa recreeze sau sa intretina, dupa caz, nationalismul de stat sau identificarea suplimentara a statului cu etnia dominanta- (Alina Mungiu-Pipiddi).

In aceste conditii, programul politic al UDMR sustine o -separatie-, care nu e nici de tip -iredentist-, dar nici de tipul multiculturalismului occidental, finalitatile invocate de liderii Uniunii fiind crearea unei autonomii largi si utilizarea limbii maghiare in situatii oficiale.

Ambele teme au fost impuse pe agenda publica de parlamentarii maghiari (nu si de reprezentantii altor minoritati). Mai mult, aspecte legate de aceste aspiratii se regasesc in cele mai importante legi adoptate de actualul Parlament: Legea administratiei publice si Legea bugetului pe anul 2001.

Legea administratiei publice locale a determinat victoria moderatilor din UDMR. Finalizata si votata intr-un timp record, legea a generat consecinte importante la nivelul imaginii actorilor politici implicati.

Astfel, UDMR isi consolideaza imaginea partidului esentialmente pragmatic, consecvent, interesat doar de o problematica restransa, dar pentru care este in stare sa isi negocieze foarte bine atuurile. Marko Bela isi consolideaza imaginea liderului de necontestat al UDMR, iar Laszlo Tokes se automarginalizeaza prin partizanatul, chiar extremismul pozitiilor avute.

PDSR trece cu brio primul test intern fata de -partenerul UDMR-, iar Guvernul lui Adrian Nastase face dovada viabilitatii sale. In mod implicit se inregistreaza un element important intr-o constructie imagologica aflata in curs de desfasurare: Adrian Nastase – un alt tip de premier.

Legea bugetului de stat pe anul 2001 ofera inca un prilej UDMR sa isi demonstreze pragmatismul. Daca, din punct de vedere imagologic, Uniunea nu a obtinut beneficii, votul favorabil a constituit ulterior un argument forte in sustinerea unor initiative ale Guvernului de la Budapesta de tipul -legitimatiei de maghiar-.

In momentul de fata, initiativa statului maghiar (care nu vine, deci, din partea UDMR) pune Guvernul Nastase intr-o situatie delicata.

Formal, toate partidele – mai putin UDMR – sunt categoric impotriva aplicarii acestei legi de la Budapesta asupra cetatenilor romani (de etnie maghiara). Chestiunea de fond este insa slaba performanta economica a Romaniei. Aceasta situatie poate determina un numar teoretic foarte mare de etnici romani sa se declare maghiari pentru a beneficia de avantaje in tara vecina.

In timp ce partidele politice romanesti par a fi paralizate si asteapta – ca pe o minune dumnezeiasca – o atitudine negativa a UE fata de legea maghiara, UDMR dobandeste o mare libertate de miscare in pozitia de negociator privilegiat intre Bucuresti si Budapesta. Chiar daca este izolata sau incomoda, aceasta pozitie poate aduce avantaje mari pe termen lung.

Modalitatea in care UDMR va gestiona actuala situatie, chiar si numai din punct de vedere al imaginii, va indica gradul in care UDMR este capabila sa depaseasca sau nu limitele unei formatiuni exclusiv etnice.

Analiza discursului mediatizat

Vom centra demersul analizei noastre pe identificarea unor tendinte in practica discursiva a UDMR.

Reflectarea activitatii Uniunii Democrate Maghiare din Romania in mass-media are loc pe doua planuri, care se suprapun. Primul, planul intensiv, cuprinde retorica liderilor udemeristi cu privire la activitatea grupului parlamentar, pozitii fata de unele teme ale agendei publice. In cel de-al doilea, in planul extensiv, este formulata argumentatia discursiva a ziaristului. Aici se poate observa atitudinea fata de declaratiile reprezentantilor UDMR, reflectata in titluri, subtitluri, constatari, acord sau dezacord, in concluzii favorabile sau nefavorabile.

Dupa alegerile parlamentare din noiembrie 2000, spatiul acordat de catre mass-media activitatii UDMR se inscrie pe un trend ascendent in urmatoarele momente:

– Creditarea noului Guvern (decembrie 2000);

– Protocolul UDMR-PDSR (prima consemnare a aparut in presa scrisa in 27 decembrie si continua pana in prezent);

– Dispute in cadrul Consiliului Reprezentantilor UDMR (a doua decada a lunii ianuarie);

– Pozitia UDMR fata de demnitarii -demascati- de CNSAS (februarie 2001);

– Pozitia UDMR fata de motiunea de cenzura PRM cu privire la Legea administratiei publice locale (februarie 2001);

– Modificarea Legii fondului funciar (aprilie 2001);

– Legea privind statutul maghiarilor din afara Ungariei (mai 2001).

Trebuie sa remarcam faptul ca, in planul extensiv, argumentatia discursiva este neutra, majoritatea stirilor fiind informative si descriptive. Din punctul de vedere al marketingului politic, UDMR are un pool de presa favorabil, constituit pe majoritatea cotidianelor centrale. Pe durata celor cinci luni de guvernare a -coalitiei- parlamentare PDSR – UDMR nu s-au inregistrat articole negative, care sa reformuleze constructul de imagine al Uniunii. Trebuie sa mentionam faptul ca nici editorialele nu evalueaza ostentativ, printr-un mesaj-manifest, actiunile politice ale reprezentantilor sai. Singurele referiri negative ale editorialistilor sunt facute prin asocierea cu guvernarea 1996-2000, dar argumentatia discursiva a autorilor nu vizeaza punctual nume sau actiuni politice. Caracterul ironic al mass-media fata de UDMR, concretizat prin acte ilocutionale -PDSR a fentat UDMR- (situatie in care deputatii PDSR din Comisia de invatamant au votat impotriva Ordonantei privind recunoasterea caracterului multicultural al Universitatii -Babes-Bolyai-), sunt expresii ale exclusivitatii si senzationalului prin care este caracterizata presa romaneasca.

Dintre comportamentele de enuntare, pe acest plan al extensiunii, putem enumera urmatoarele: dezaprobarea (numai prin asociere cu guvernarea anterioara), constatarea, opinia.

In planul intensiv, retorica liderilor UDMR este centrata pe alte doua dimensiuni:

– mesajul identitar – care constituie axa ideologica a comunicarii politice,

– mesajul replica – acela care constituie axa tematica (mesaje care acopera temele agendei publice a mass-media).

La nivelul mesajului identitar, UDMR isi construieste discursul pe urmatorii itemi:

– solidaritate

– forta democratica

– integritate europeana

– extremism (pentru a exprima dezacordul)

– etnie (-decizie etnica-).

Mentionam faptul ca itemii sunt similari cu cei din campaniile electorale din 1996 si 2000. Astfel, UDMR isi consolideaza constructul de imagine al -personajului- care adera la valorile Uniunii Europene si se angajeaza sa sustina clasa politica in procesul de aderare. Un discurs centrat pe itemii care au o semnificatie simbolica, formuland expectantele electoratului la ora actuala, asigura instituirea unei pozitii -privilegiate- si permite creditarea politica a UDMR si in continuare. UDMR nu a fost sanctionata de catre mass-media de -oportunism politic- (asa cum a fost evaluat PNL) in urma protocolului PDSR-PNL. Mediatizarea acestuia a fos una neutra si a vizat strict momentul postelectoral, in timp ce protocolul PDSR-PNL a tinut paginile de politic inca din timpul desfasurarii campaniei electorale.

Nucleul dur al votantilor UDMR este alimentat in plan discursiv prin componenta etnica, asa-zisa -decizie etnica-, pe care o invoca Marko Bela. Pe dimensiunea actional politica, -etnicul- este sustinut prin conditionarea protocolului, prin adoptarea Legii privind regimul general al autonomiei locale, prin insistentele UDMR de a folosi limba maghiara si in Justitie. In plan discursiv, mesajul manifest este urmatorul: -Adrian Nastase este cel mai devotat si cel mai indarjit sustinator al protocolului semnat cu UDMR… Liderii PDSR au inteles ca trebuie sa adopte o alta atitudine fata de problemele minoritatilor decat cea avuta pana in 1996-.

La nivelul mesajului-replica sunt de evidentiat urmatoarele aspecte :

– structura interactiunii discursive este declaratia (-Presedintele UDMR a declarat ca protocolul semnat cu PDSR continua sa functioneze-);

– caracterul imperativ al argumentatiei discursive (-Reprezentantii Guvernului roman si maghiar trebuie sa discute in mod direct intre ei-, -demnitarii dovediti de CNSAS drept fosti colaboratori ai Securitatii trebuie somati de partidele lor sa se retraga din functiile publice detinute-; -mai exista domenii importante unde utilizarea limbii materne trebuie reglementata-;

– adoptarea unui limbaj al diplomatiei chiar si in cazul replicilor la atac -UDMR este in opozitie si nu se pune problema unei aliante PDSR-UDMR-; -PNL doreste sa creasca nivelul de popularitate printr-un atac vulgar impotriva UDMR-).

In concluzie: La nivel discursiv, UDMR adopta pozitia unei formatiuni care respecta interesele -etnice- ale votantilor sai. Prin argumentatia discursiva, inainteaza pozitia de superioritate in interactiunea cu ceilalti actori comunicationali. Totusi, nu abordeaza un tip de discurs -extremist-, desi utilizeaza itemul -extremist- pentru a evalua prestatia politica a PRM. UDMR nu ridica probleme de interes care sa constituie centrul axei tematice. Retorica sa se bazeaza, in special, pe mesaje-raspuns la adresa unor declaratii ale colocuitorilor actului de comunicare politica.