La marginea orasului Rupea, in judetul Brasov, intre ruinele vechii cetati, traieste, de mai bine de 20 de ani, familia Keresztes. In conditii greu de imaginat, fara curent si gaz, sotii Ioan si Isabella isi cresc cei doi copii si il ingrijesc pe fratele lui Ioan, bolnav de epilepsie. Ei ocupa o camaruta care servea drept camera de noapte a strajerului de la castel.
Trei generatii, intr-o alta lume
Cetatea Rupea a fost construita acum peste 700 de ani, ca punct de retragere si aparare. Nu a fost restaurata.
Alaturi de cei doi soti, traieste Andrei Keresztes, care, de la 12 ani, cand a fost diagnosticat cu epilepsie, s-a izolat intr-o pivnita a cetatii. Iese rar din incaperea lui, un fel de pestera in stanca, fara geamuri, neluminata. -Parca suntem in alta lume. Dar n-avem incotro, pentru ca nu sunt nici bani, nici alta locuinta, nici prieteni care sa ne ajute. Hainele, primite de pomana, le purtam pana se rup. Mancarea noastra este mamaliga, mai rar paine si putine legume. De cateva ori pe an carne-, spune Isabella Keresztes.
Singurul mobilier din incapere este un pat vechi de lemn, o saltea de paie rupta, o masa, scaune, o soba cu lemne. Pentru a ajunge acasa, copiii, care urmeaza scoala in Rupea, trebuie sa treaca printr-o padure si sa traverseze trei cimitire.
Tatal lui Ioan Keresztes si-a petrecut ultimii ani de viata ca paznic al cetatii. El a locuit impreuna cu sotia si cu cei doi copii, Ioan si Andrei, intr-o camaruta veche din cetate, pe care a amenajat-o cum a putut. Dupa moartea parintilor lui, Ioan a continuat sa locuiasca in asa-zisa -casa parinteasca-. El si-a intemeiat o familie si l-a ingrijit in continuare pe fratele lui bolnav.
Copii care invata la lumanare
-Din cate stiu de la tata, camaruta noastra era, acum peste 150 de ani, a strajerilor castelului. De atunci nu a mai fost reparata. In urma cu trei ani, o piatra s-a desprins dintr-un perete al cetatii si s-a rostogolit peste locuinta noastra, distrugand o parte din tavan si un perete intreg. Acum, ploua in casa, iar in peretele lovit a ramas o gaura de un metru. Am cerut ajutor Primariei sa reparam casa, care de fapt face parte din cetate. Ni s-a spus ca bugetul e prea sarac-, povesteste Ioan Keresztes.
Cei cinci isi pregatesc mancarea pe o soba veche cu lemne, la care se si incalzesc. Hotii de cablu au lasat cetatea si fara curent electric. Micutii Ioan si Isabela isi fac lectiile la lumanare. Singura sursa de apa este o fantana la fel de veche ca si cetatea, la cativa zeci de metri.
Singurul venit al familiei Keresztes este alocatia celor doi copii, 130.000 de lei lunar. Banii nu ajung nici pentru rechizitele scolare. Isabella cultiva legume intr-o gradina de nici 50 de metri patrati. Ei mananca paine doar cand se mai -ratacesc- pe acolo niste turisti. Carnea, dulciurile, fructele nu ajung la -locuitorii- cetatii. -Ultima data am avut putina carne la masa de Anul Nou. De Pasti, nu ne-am permis. De dulciuri sau fructe nu-mi amintesc, sunt ani de atunci. Copiii stiu ca trebuie sa se multumeasca si cu putin-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
