Disponibilizarile din Valea Jiului genereaza dispute intre mineri

Iminentele disponibilizari care vor afecta si Compania Nationala a Huilei din Petrosani continua sa fie principalul subiect de discutie in Valea Jiului. Pe de o parte, minerii sunt tentati de banii pe care i-ar putea primi atat la disponibilizare, cat si in urmatorii doi ani, insa lipsa unor alternative concrete atarna greu in luarea unei decizii.

Rolul sindicatelor in aceasta disputa a fost mult diminuat, atata timp cat decizia a fost deja luata, iar Ministerul Economiei si Comertului nu mai are, practic, nimic de negociat cu reprezentantii minerilor. Cu toate acestea, presedintele Federatiei Sindicatelor Valea Jiului, Costel Postolache, a declarat ca sindicatele ar putea fi cele care sa creeze alternative pentru mineri, dand exemplul colegilor de la Compania Nationala a Lignitului din Oltenia, care au creat o societate comerciala in care au fost angajati disponibilizatii. -Cred ca cele 60 de milioane anuntate de MEC pentru crearea de alternative sunt o suma prea mica si nu stiu ce eficienta va avea. Uitati-va, de exemplu, la lucrarile incepute pe Defileul Jiului, despre care se spunea ca vor absorbi toti disponibilizatii, care pana acum au creat abia 100 locuri de munca-, a declarat Costel Postolache.

-Nu stiu cu cine a vorbit domnul Popescu-

Pe de alta parte, Postolache a fost deranjat de declaratia presedintelui Confederatiei Sindicale Meridian, Ioan Popescu, cel care afirma de curand ca minerii din Valea Jiului ar fi multumiti sa primeasca la disponibilizare 120 milioane de lei. -Nu stiu cu cine a vorbit domnul Popescu, dar vreau sa va spun ca in bugetul de venituri si cheltuieli al companiei au fost prevazute plati compensatorii in valoare de 150 milioane pentru fiecare miner, iar noi incercam sa indexam aceasta suma cu rata inflatiei. Asta face aproape 160 de milioane, la care se adauga cele doua salarii medii pe ramura acordate de Ministerul Muncii, deci nu e vorba in nici un caz numai de 120 de milioane-, a precizat Costel Postolache.

In plus, minerii disponibilizati vor mai primi timp de doi ani, conform ordonantei in baza careia se fac concedierile colective, un venit lunar de completare egal cu salariul mediu pe economie, aceasta perioada fiind considerata vechime in munca. Fostii mineri pot primi o parte din aceasta suma si daca isi gasesc un loc de munca, ei fiind astfel incurajati la un comportament activ pe piata muncii.

Potrivit unui proiect de lege inaintat de sindicatele minerilor parlamentului, perioada acordarii acestui venit ar trebui prelungita la trei ani, insa o astfel de decizie apartine legislativului.

In aceste conditii, chiar si sindicatele recunosc ca disponibilizarea devine oarecum atractiva, mai ales pentru tineri, care sunt tentati de posibilitatea de a munci in strainatate – fie legal, fie la negru – si pentru cei care pot iesi la pensie si se aleg cu un bonus deloc neglijabil.

Greul urmeaza dupa disponibilizare

Mai greu va fi pentru cei 13.300 de angajati care vor mai ramane la Compania Nationala a Huilei, care vor trebui sa dea aceeasi productie care era solicitata la un numar mult mai mare de personal. In prezent, cererea de huila din Valea Jiului este cuprinsa intre 3,5 si patru milioane de tone, productie imposibil de realizat, in opinia sindicalistilor. -Cred ca pentru viitor va trebui sa se stabileasca cu certitudine capacitatile de extractie cele mai productive si acestea sa fie retehnologizate, pentru a lucra la capacitate maxima. Ganditi-va ca in 2011 la companie vor mai ramane putin peste 10.000 de mineri, cu care trebuie sa fim competitivi-, a precizat Postolache. Tot in acest context trebuie mentionata si lipsa specialistilor sau a muncitorilor cu experienta care vor prefera pensionarea, lucru care ar putea afecta si siguranta muncii in subteran. Dincolo de solutiile propuse de Banca Mondiala si de ministerul de resort, viitorul Vaii Jiului si, implicit, al celor care lucreaza sau au lucrat in minerit depinde in cea mai mare parte de implicarea Companiei Nationale a Huilei si a sindicatelor minerilor, care trebuie sa lase orgoliile deoparte si sa hotarasca impreuna ce e mai bine pentru aceasta zona.