Un teolog ortodox se „autosuspendă” din BOR pentru a nu-și pierde credința în Dumnezeu

Atitudinea BOR față de Părintele Justin Pårvu a generat un gest fără precedent în istoria recentă, și nu numai, a Bisericii Ortodoxe Romåne. Am primit la redacție confesiunea teologului ortodox Vasilică Militaru și scrisoarea acestuia adresată Arhiepiscopiei Iașilor, în care se reproșează lipsa de demnitate a oficialilor BOR, cu argumente teologice dar și cu date ce țin de pregătirea sa de cercetător al arhivelor istorice. „Avånd în vedere atitudinea instituției Biserica Ortodoxă Romånă față de părintele Iustin Pårvu, un duhovnic al Bisericii, dar și al neamului românesc, inclusiv comunicatul emis de Arhiepiscopia Iașilor, sunt dezamăgit de modul în care vă desolidarizați de adevărații slujitori ai Bisericii Ortodoxe“, spune tånărul teolog Vasilică Militaru, un cercetător laborios al martiriului Bisericii Ortodoxe, licențiat în teologie, la Sibiu. Autor al lucrării „Biserica din temniță. Mărturisire și jertfă creștină în închisorile comuniste Romånia 1948-1964“, apărut în 2008, și a volumului intitulat „Credința neamului romånesc“, Militaru face parte dintr-o nouă generație de mărturisitori creștini, inspirați de jerfa înaintașilor, dedicați adevărului într-o lume din ce în ce mai intoxicată de minciună și fariseism.
Scrisoarea sa adresată ierarhilor BOR este totodată un document valoros de analiză a contextului rezistenței anticomuniste romånești, bazat pe date și informații istorice, parte a istoriei Romåniei neasumată încă din păcate așa cum s-ar cuveni nici în mediul academic, infestat în mare parte de urmași și profitori ai comunismului, nici, culmea, în sånul „instituției BOR, ce își încalcă propriul Statut de funcționare, devenind anacronică și depășită de evenimente din punct de vedere teologic“, după cum consemnează cu tristețe tånărul teolog, care a decis să se autosuspende din BOR. Intertitlurile aparțin redacției, iar meterialul în întregimea sa se regăsește în pagina online a „Curentului“.
     

„Nu părăsesc Biserica Ortodoxă, ci instituția BOR, ce își încalcă propriul Statut“
     Părinte Mitropolit și Arhiepiscop Teofan

Eu, Vasilică Militaru, fiu al Arhiepiscopiei Iașilor, licențiat la Sibiu în teologie ortodoxă pastorală din anul 2007, absolvent al unui examen de capacitate preoțească din anul 2009, vă comunic oficial că mă autosuspend din Arhiepiscopia Iașilor, din cadrul instituției Biserica Ortodoxă Română, pentru a nu-mi pierde credința ortodoxă în Dumnezeu.
În aceste condiții voi rămâne un român cu credință în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, botezat creștin ortodox, mărturisitor al credinței Sfinților Părinți, așa cum a fost stipulată în Mărturisirea de credință niceo-constantinopolitană. Dar rămân și un român cu dragoste de neam, așa cum au mărturisit-o cei care au suferit în temnițele comuniste. Rămân în comuniune și unitate dogmatică, liturgică și canonică cu Biserica Ortodoxă universală. Păstrez comuniunea duhovnicească și frățească cu membrii instituției BOR care vor să recunoască statutul meu de credincios în afara instituției. Accept săvârșirea Sfintelor Taine ale Ortodoxiei, dacă acestea sunt săvârșite conform Tradiției, chiar și de clerici membri ai instituției. Nu părăsesc Biserica Ortodoxă, ci instituția BOR, ce își încalcă propriul Statut de funcționare, devenind anacronică și depășită de evenimente din punct de vedere teologic. Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Motivații privind decizia de autosuspendare

Am luat această hotărâre dureroasă, după o îndelungă perioadă de rugăciune și cugetare, privitor la ceea ce este adevărata Biserică, întemeiată prin jertfa și învierea Mântuitorului, dar și pe credința apostolilor Săi. Am ajuns la concluzia că există o diferență majoră între Biserica Ortodoxă și Instituția BOR care își încalcă propriul statut.
1. Având în vedere atitudinea instituției Biserica Ortodoxă Română față de părintele Iustin Pârvu, un duhovnic al Bisericii, dar și al neamului românesc, inclusiv comunicatul emis de Arhiepiscopia Iașilor, sunt dezamăgit de modul în care vă desolidarizați de adevărații slujitori ai Bisericii Ortodoxe. În comunicat nu se specifică ce canoane a încălcat părintele Iustin Pârvu. De asemenea, instituția BOR nu a cerut mai întâi celorlalte instituții ale statului român, abilitate să stabilească legile încălcate de părintele. Biserica se bazează pe principiul milei și al dragostei. Instituția BOR s-a grăbit să accepte părerile neautorizate ale unor ziariști și reporteri. Astfel, lideri oficiali ai BOR au încălcat prezumția de nevinovăție. Iată cum instituția BOR s-a grăbit să-l condamne pe părintele Iustin, înainte ca vreo instanță judecătorească să se pronunțe asupra unei eventuale vinovății. Până și Canoanele Bisericii interzic osândirea de două ori pentru aceeași faptă.
Este cunoscut faptul că părintele Iustin Pârvu a fost condamnat pentru acordarea ajutorului material unor legionari și apartenența la Frățiile de cruce. Urmare a acestui fapt, între anii 1948-1964, a suferit 16 ani de temnițe comuniste. Pe perioada detenției, comuniștii au încercat să-l determine să renunțe la credința sa legionară: credința în Dumnezeu unită cu dragostea de neamul românesc. După 1989, singura preocupare, a unor ierarhi ai instituției B.O.R., a fost ca părintele Iustin Pârvu să treacă sub tăcere crezul său. Asistăm la o nouă formă de reeducare, asemenea celor din închisorile comuniste, prin care părintele Iustin Pârvu este silit să se dezică de trecutul său. Locul lui Țurcanu și al colonelului Crăciun a fost luat de unii oficiali BOR.

„Liderii BOR uită istoria României“

2. Liderii BOR uită istoria României. Regretă faptul că părintele Iustin ascultă un cântec ce conține și versurile: Pentru cei viteji zidim altare și-avem doar gloanțe pentru trădători. Atunci vă rog să explicați societății românești de ce a fost canonizat de către instituția BOR, Sfântul Ștefan cel Mare. Și el a tăiat, în mod criminal, turci și boieri trădători și a zidit altare.
Putem afirma că religia creștină este o religie criminală datorită miilor de războaie care s-au dat în cei două mii de ani de creștinism, atunci când, în numele lui Hristos, au fost omorâți milioane de oameni? Cum justifică BOR participarea credincioșilor membri BOR la războaie și uciderea adversarilor? De ce liderii religioși fundamentaliști pacifiști ai instituției BOR nu s-au opus trimiterii militarilor credincioși creștini în Afganistan și Irak? De ce au trimis trupelor „criminale“ și preoți ortodocși?
De ce nu s-au autosesizat oficialii BOR și în ce privește imnul național „Deșteaptă-te Române“. Monahii nu au voie să cânte și să asculte acest cântec „instigator“ la luptă pentru țară?
Orice asociație din lumea civilizată și democratică își consultă membrii în momente importante. Numai conducătorii asociației BOR, conduc în ultimul timp dictatorial și despotic destinele instituției. Personal detest orice formă de crimă și condamn acest act barbar al omenirii, cu nădejdea că în curând el va fi abolit din practicile umane. Dar Instituția BOR este depășită din punct de vedere teologic, dacă nu poate explica aceste fapte și doar le trece sub tăcere. Este o ruptură flagrantă între ceea ce propovăduiește BOR și ceea ce fac credincioșii ei. Dacă un neam ostil ne va ataca în curând, îi veți condamna pe credincioșii ortodocși dacă vor ucide adversarii sau trădătorii țării?

Instituția Biserica Ortodoxă Română s-a dezis de preoții închiși de către comuniști

3. Ca cercetător al trăirilor din temnițele comuniste și al credinței care s-a manifestat în cadrul Mișcării Legionare, precum și ca autor al lucrărilor „Biserica din temniță“ și „Credința neamului românesc“, pot să afirm faptul că reeducarea de la Pitești din anii 1949-1951, condusă de Țurcanu, și reeducarea de la Aiud din anii 1960-1964, condusă de colonelul Crăciun, au fost făcute majoritar împotriva legionarilor. Însuși Valeriu (mitropolit ortodox Bartolomeu) Anania, plecat recent dintre noi, recunoaște în Memoriile sale că în reeducarea de la Aiud se cerea lepădarea de crezul legionar, de care, personal, s-a și dezis în scris. Mișcarea Legionară din România a fost un fenomen complex care ar trebui cercetat, în profunzime și fără prejudecăți, de specialiști (istorici, teologi, psihologi, sociologi, juriști, ș.a.). Numai așa se va stabili adevărul istoric, cu bunele și relele lui, privind fenomenul legionar din România.
Instituția Biserica Ortodoxă Română s-a dezis, pe tot timpul detenției acestor oropsiți, de toți preoții care, în majoritate pentru motive legionare, au fost condamnați și închiși de către comuniști. După eliberare, mulți au fost reprimiți să slujească, dar fără să existe o declarație oficială de recunoaștere canonică a lor.
Sunt publice și de netăgăduit caterisirea și excluderea din monahism a ieromonahului Arsenie Boca din anul 1958 și caterisirea preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa din 6 octombrie 1984. Primul a trăit cu acest stigmat 31 de ani, iar părintele Calciu 22 ani. Plecat în SUA, părintele Calciu a continuat să slujească ca preot. Nici până astăzi, nici un Sinod al BOR nu a emis o hotărâre prin care acești slujitori ai Bisericii să fie reabilitați și recunoscuți ca ieromonah și respectiv ca preot cu drepturi depline. În istorie ei figurează oficial ca excluși din instituția B.O.R. Doar credincioșii evlavioși îi cinstesc ca oameni cu viață sfântă. Poporul român dreptcredincios nu a ținut cont de decizia unor sinoade ale BOR și i-a considerat credincioși ortodocși și preoți cu har, iar după moarte îi cinstește ca sfinți. În acest timp, instituția BOR tace.

Fără Neam, instituția B.O.R. nu poate exista

O instituție ce are stipulat în art. 5 al Statutului: BOR este Biserica Neamului Românesc, dar nu vrea să apere fiii neamului, nu poate fi o Biserică a neamului. Neamul cuprinde instituția B.O.R., pentru că fără Neam, instituția B.O.R. nu poate exista. Deci Biserica trebuie să slujească Neamului și fiilor neamului. Dar BOR nu vrea să recunoască jertfa fiilor neamului din temnițele comuniste românești.
Figuri reprezentative ale temnițelor comuniste: Valeriu Gafencu, Costache Oprișan, Gheorghe Jimboiu, Ioan Ianolide, Mihai Lungeanu, Grigore Caraza, Dumitru Bordeianu, Virgil Maxim, Liviu Brânzaș, Marin Naidim, Constantin Voicescu, Nicolae Grebenea, Iosub Mihai, Niță Cornel, Ionică Pintilie, și mulți alții au fost închiși și persecutați pentru credința în Dumnezeu și dragostea de neam. Cei citați, alături de mulți alții, nu s-au dezis nici un moment de crezul lor. Unii dintre cei pomeniți au murit martiric în închisoare. Părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Mina Dobzeu, părintele Adrian Făgețeanu, părintele Gherasim Iscu, părintele Ioan Negruțiu și mii de preoți ortodocși din BOR au fost închiși, dar nu pentru apartenența lor la instituția BOR, ci pentru apartenența sau simpatizarea cu Mișcarea Legionară. Dacă ar fi fost închiși doar pentru apartenența la BOR ar fi trebuit să asistăm la încarcerarea tuturor episcopilor și preoților ortodocși. în Rusia, Biserica a fost prigonită. Mii de preoți și episcopi au fost uciși sau închiși pentru apartenența la Biserică. în România nu a fost închis nici un episcop ortodox, iar preoții ortodocși nu au fost încarcerați doar pentru simpla apartenență la instituția BOR.
Doar părintele Ioan Iovan de la Recea rămâne ca o figură singulară de opoziție față de sistemul comunist, dar și față de instituția B.O.R. din acea vreme. Alături de maicile de la Vladimirești, el a criticat în mod fățiș politica instituției BOR, de acceptare tacită a regimului comunist. Deducem că instituția BOR nu a avut mărturisitori în temnițele comuniste. Toți au fost mărturisitori ai credinței ortodoxe, dar nu ca apartenenți la instituția BOR, ci pentru că aparțineau unei mișcări anticomuniste și aparțineau Bisericii Ortodoxe universale.
Dacă instituția BOR dorește recunoașterea unor mărturisitori ortodocși, atunci ea trebuie să accepte că aceștia au aparținut unor partide politice și unei Mișcări care promova, pe lângă credința în Dumnezeu propovăduită și de BOR, dragostea de neam ce  nu face parte din teologia oficială a instituției BOR.

Instituția BOR a coabitat cu regimul ateu și antihristic comunist

Instituția Biserica Ortodoxă Română nu a stipulat în nici un act oficial poziția, pe care trebuie să o aibă membrii ei, față de un regim ateu și antihristic, așa cum a fost regimul comunist. Nici după anul 1989 instituția BOR nu are emis un act oficial de condamnare a comunismului și a crimelor comunismului, dar se grăbește să condamne așa zisele crime ale Mișcării Legionare și pe membrii apartenenți ai acestei Mișcări.
Mișcarea Legionară a fost o formă de manifestare care s-a întemeiat, încă de la înființarea sa, și pe lupta împotriva comunismului. Admitem că Biserica nu face politică. Atunci înseamnă că lupta împotriva comunismului nu a fost dusă de instituția BOR, ci doar de unii dintre membrii ei, dar care făceau parte din Mișcarea Legionară și din alte partide politice. Atunci înseamnă că instituția BOR a coabitat cu regimul ateu și antihristic comunist. înseamnă că credința acelor oameni nu era motivată de apartenența la instituția BOR, ci de apartenența la o Mișcare care presupunea credință nelimitată în Dumnezeu a membrilor ei.

Voi reveni în instituția BOR doar atunci când toate aceste adevăruri istorice vor fi recunoscute de oficialii BOR. Voi reveni în BOR când toți acești oameni, blamați de societate și de toate partidele politice românești, vor fi cinstiți pentru jertfa lor. Voi reveni în instituția BOR când părintele Arsenie Boca și părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa vor fi recunoscuți oficial că sunt preoți cu har deplin în BOR, prin anularea caterisirii lor și se va recunoaște greșeala Sinoadelor BOR care i-au caterisit.

Voi reveni în BOR atunci când Sinodul și Patriarhia Română îl vor cinsti cum se cuvine pe părintele Iustin Pârvu și nu-i vor cere să se dezică de trecutul său, pentru care a pătimit atâția ani.

4. Sute de mii de încarcerați din temnițele comuniste au trăit creștinește și mulți au dus viață sfântă, în timp ce oficialii instituției BOR s-au lepădat tacit de ei și nu s-au preocupat să le trimită vreun preot sau episcop pentru a le sluji Sfintele Taine. Femeile închise n-au avut nici măcar privilegiul bărbaților, care aveau printre ei și preoți închiși. Dacă aceste sute de mii de încarcerați și încarcerate au reușit zeci de ani să-și păstreze credința ortodoxă fără sprijinul instituției BOR, consider că Dumnezeu se va milostivi și de mine păcătosul. Amin!
     Părinte Mitropolit și Arhiepiscop Teofan

Sunt cetățean român și respect legile, Constituția României precum și hotărârile instanțelor românești și internaționale. în aceste condiții nu pot să pun mai presus părerile personale ale unor reporteri și reprezentanți ai unor instituții bisericești în raport cu hotărârile definitive și irevocabile ale unor înalte instanțe judecătorești. Vă comunic faptul că Tribunalul Internațional de la Nurnberg a condamnat pentru nazism, fascism, colaboraționism și crime împotriva umanității toate mișcările naționaliste europene. Dar au fost exonerate de orice condamnare

Mișcarea Legionară din România și mișcarea bulgară Strașnicii. Putem comenta decizia unei înalte curți internaționale?

Deasemenea vă pot informa că în România s-a emis Decizia nr. 745, pronunțată în ședința din 12.07.1995, de instanța Curții de Apel Suceava, din care citez: Nu s-a dovedit că reclamanta a desfășurat o activitate cu caracter fascist, iar faptul că a făcut parte din Mișcarea Legionară nu conține o probă în acest sens. Iată și comentariul redactorului Cristian Munteanu publicat în ziarul Evenimentul zilei, nr.999, 4 octombrie 1995: De menționat că în luarea acestei hotărâri, Curtea de Apel Suceava a studiat documentele prezentate în celebrul Proces de la Nurnberg, proces care a exclus Mișcarea Legionară din organizațiile cu caracter fascist. Numele reclamantei este Rahila Gudinov. Iată o evreică, membră a Mișcării Legionare.  în cazul acesta putem vorbi de antisemitism?
Putem pune la îndoială decizia irevocabilă și definitivă a unei instanțe românești? Cunoașteți hotărâri judecătorești privind condamnarea definitivă și irevocabilă a unor legionari, în legătură cu crime asupra unor evrei din România? în România au fost uciși evrei și este regretabil. Dar alții sunt autorii. Vedeți procesele comuniștilor.
Personal am dedicat un capitol întreg atitudinii creștine a unor legionari, față de evrei, în timpul detenției comune din temnițele comuniste românești.
(pag. 43-53 din cartea CREDINȚA NEAMULUI ROM¬NESC, autori Vasilică și Luminița Militaru).

Vă redau câteva pasaje dintr-o declarație a unei personalități a lumii contemporane. „Noi, liderii religioși, suntem tradiționaliști și spunem că atâta vreme cât cei aflați la puterea politică în țară nu vor acționa împotriva tradiționalismului, atunci totul va fi bine. Credem foarte puternic în tradiție și aceasta nu înseamnă că tradiția trebuie înțeleasă automat ca credință numai în Biblie, ci vorbim de credința față de țară“. Declarația nu este a unui legionar român tradiționalist ca părintele Iustin Pârvu. Vorbim despre Yona Metzger – Marele Rabin al Israelului, un om respectabil având o personalitate și inteligență remarcabile.
Dar vă mai dau un pasaj relevant: „ån acord cu legea noastră, fiecare poate să-și aleagă religia, pentru că este democrație. Dar în fiecare sector sunt condițiile speciale. Dacă vrei să intri într-un club sau într-o organizație, trebuie să accepți condițiile lor. Le accepți, intri; nu, rămâi pe dinafară…..și în „clubul“ nostru lucrurile stau în același mod. Avem condiții. Una din ele este că, dacă vrei să fii evreu, trebuie să simți ca un evreu. Nu este vorba de naționalitate, ci de religie“.
Putem acuza de separatism, naționalism sau fundamentalism pe acest om? Eu îi apreciez afirmațiile și le însușesc ca fiind valabile și pentru neamul românesc și pentru religia neamului meu.
Iată încă o afirmație a Marelui Rabin al Israelului, fost căpitan de tancuri: „Toți în această țară suntem chemați sub arme. Așa spune legea…ån perioada războiului Yom Kippur, am stat, împreună cu colegii mei, șase luni de zile în tanc, respectiv acolo am mâncat, acolo am dormit, acolo am locuit, ca un prizonier“.
(Cotidianul ZIUA din 6 februarie 2006, interviu semnat de Sorin Roșca Stănescu).

Iată un exemplu de cum trebuie să ne apărăm valorile neamului în care ne-a dat viață Dumnezeu. Eu sunt întrutotul de acord cu afirmațiile Marelui Rabin al Israelului. Mi-aș dori , ca român, un astfel de lider religios.
In final vă subliniez un pasaj din scrisoarea din 11 februarie 1937 semnată de Corneliu Zelea Codreanu și adresată Rabinului David Șafran: „Un om care crede, cum cred eu, nu numai în judecata istoriei, ci și a lui Dumnezeu, nu poate urå  alte neamuri, egale în fața Lui. și poporul meu și poporul dumneavoastră a avut aceeași soartă tragică. După ce poporul evreu își va regăsi Patria pierdută, va trebui să facem împreună pasul decisiv pentru o reconciliere istorică între cele două popoare ale noastre“.
(pag. 35-36 din cartea CREDINțA NEAMULUI ROM¬NESC, autori Vasilică și Luminița Militaru).

Personal iau ceea ce este bun de oriunde. Consider că atitudinea din comunicatul de presă este ostilă unui dialog real și constructiv dintre poporul român și poporul evreu. Niciodată nu vor uni mesajele de ură și agresivitate și nici catalogările ieftine și nefondate. Cuvântul etnie este înjositor pentru un popor ca poporul evreu, ce aparține unui neam ales de Dumnezeu pentru a purta mesajul divin între păgânii din timpul Vechiului Testament și nu numai. Dacă veți continua astfel, veți aduce grave prejudicii relației pașnice și ecumenice dintre două religii complementare. Eu n-am venit să stric Legea sau proorocii, ci am venit să le plinesc, spunea Hristos. Prin comunicatul de presă, vă plasați împotriva unei reconcilieri istorice dintre neamul român și neamul evreu, profețită de C.Z.Codreanu. Prin mesajul dumneavoastră ați stârnit mai multe reacții negative decât pozitive și ați adus grave prejudicii imaginii Bisericii lui Hristos, pe care ar trebui s-o apărați până la mucenicie.

Vă rog să mă iertați dacă am fost  prea direct în câteva din afirmații. Dar Sf. Pavel afirma că din eresuri se vădește adevărul.
       Cu respect Vasilică Militaru
George Roncea