Economie politica… cu bani din obligatiuni

Joi s-a inregistrat o premiera pe piata financiara din Romania. Ministerul Finantelor a vandut obligatiuni cu scadenta la cinci ani si dobanda fixa in lei, in valoare de 400 miliarde. Daca pana acum obligatiunile de stat pe cinci ani aveau o dobanda variabila indexata cu inflatia, iata ca, pe fondul reducerii inflatiei, oferta de joi a fost adjudecata la o dobanda fixa de 7,9 %. Suprasubscrisa de mai multe ori, operatiunea a fost un succes.

Dar ce se va intampla cu banii proveniti din vanzarea acestor titluri ramane de vazut. Raspunsul oficial va fi, cu siguranta, reducerea deficitului bugetar pana la valoarea negociata cu institutiile internationale. Acesta este un raspuns pertinent doar in masura in care deficitul in cauza nu provine din perpetuarea unor cheltuieli nejustificat de mari sau din continuarea implementarii unor programe lipsite de eficienta economica sau sociala. Din pacate, pana acum, administratia a fost prea putin transparenta in ce priveste modul de distribuire a sumelor provenite din asemenea emisiuni catre capitolele de cheltuieli din bugetul de stat. Nu ar fi nici o surpriza sa aflam la un moment dat ca, din emisiunile mai vechi, banii au fost utilizati pentru acoperirea de arierate din vreo anumita industrie in care statul era actionar.

Altfel se prezinta situatia in industria obligatiunilor municipale. Aici, destinatia fondurilor este clara: investitii. Strazi, canale, aductiuni de apa, cladiri publice, termoficare, partii de schi, modernizare faleza, teatre, si lista poate continua. Parca este mai aproape de ce ne doare… infrastructura locala. Si sa nu uitam ca afacerile bune se fac numai in conditiile in care infrastructura este buna. O infrastructura locala pusa la punct este una dintre premisele fundamentale care atrage investitorii si genereaza dezvoltarea economica. Pe cale de consecinta, sunt create mai repede noi locuri de munca, creste eficienta economica si nivelul de trai. Nu putem nega nici rolul si importanta obligatiunilor de stat. Nu putem blama, ci, dimpotriva, salutam evolutia catre profesionalism a structurii financiare a titlurilor de stat. Constatam doar ca municipalitatile sunt defavorizate. Constatam doar ca prioritare au fost programe guvernamentale ineficiente, gandite de la Bucuresti, rupte de realitatea romaneasca in defavoarea rezolvarii de probleme concrete in localitati. Trebuie sa ne amintim ca notiunile de autonomie financiara locala sau de descentralizare fiscala nu sunt doar vorbe in vant. Nu inseamna numai descentralizarea de atributii si responsabilitati fara asigurarea de resurse financiare adecvate.

Parafrazand un proverb am putea spune ca: -infrastructura este mai aproape de corp decat… cornul si laptele-. Poate ca noul guvern, liberal prin definitie, va incuraja mai mult piata obligatiunilor municipale, accelerand evolutia acesteia – prin relaxari si facilitati legislative – pana la atingerea unor dimensiuni cat de cat comparabile cu cele ale pietei titlurilor de stat. Si acest lucru in contextul in care datoria consolidata trebuie pastrata sub o anumita limita.

In concluzie, trebuie subliniat ca, in esenta, obligatiunile au fost cheia dezvoltarii rapide in tari cu adevarat capitaliste. In astfel de tari s-a inteles si s-a aplicat principiul echitatii in finantarea proiectelor de infrastructura de interes public. Despre ce este vorba in acest principiu? Sa luam ca exemplu constructia unei strazi noi. De aceasta strada construita astazi vor beneficia mai multe generatii de locuitori. Nu este corect ca finantarea acestei constructii sa fie facuta integral din taxele si impozitele platite de contribuabilii de astazi. Este firesc si echitabil ca finantarea respectivului proiect sa se faca din impozitele platite de mai multe generatii de utilizatori. Si sunt convins ca cititorii sunt de acord cu mine: nu mai avem nevoie de generatii de sacrificiu. Aplicarea in practica a principiului inseamna obligatiuni.

Valentin A. Miron