Democratii americani sunt in forma maxima

In toamna anului 1992, cand Bill Clinton dadea peste cap toate pronosticurile electorale si-l infrangea pe George Bush in cursa pentru Casa Alba, Partidul Democrat american era in culmea gloriei sale. Opt ani de administratie liberala au fost suficienti insa sa zdruncine din temelii formatiunea democrata si sa o arunce intr-un lung sir de scandaluri si crize care au culminat toamna trecuta cu pierderea fotoliului de presedinte al Statelor Unite de catre Al Gore. Inceputul acestui an nu parea sa schimbe cu nimic prognozele sumbre in care se adanceau democratii si nici unul dintre comentatorii politici nu indraznea sa afirme ca vede luminita de la capatul tunelului. Si totusi, dupa numai o jumatate de an de opozitie, Partidul Democrat pare sa recupereze rapid terenul ce parea complet pierdut si, aidoma pasarii Phoenix, sa renasca din propria cenusa. Valul de entuziasm care, la inceputul anilor *90, il aducea la putere pe fostul guvernator de Arkansas a avut efecte similare si in Congresul de la Washington. In urma cu opt ani, democratii au reusit sa-si adjudece majoritatea in Senat si in Camera Reprezentantilor, in timp ce, in 30 de state, scaunele de guvernator le apartineau. Mai mult, datorita unor initiative considerate la vremea lor extrem de indraznete, presedintele Bill Clinton (primul dupa legendarul Franklin Delano Roosevelt care castiga doua mandate succesive) reusea sa doboare unul dupa altul recorduri economice si sa faca din Statele Unite motorul economiei mondiale. Paradoxal insa, intr-o vreme in care lucrurile mergeau aproape perfect pentru democrati, s-a declansat declinul. Nenumarate scandaluri de coruptie (in care au fost atrasi inclusiv membrii Primei Familii de la Washington), trimiterea in fata justitiei a insusi presedintelui (anchetarea lui Bill Clinton pentru o legatura amoroasa cu una dintre internele de la Casa Alba a ramas in istorie drept -afacerea Lewinsky-), pierderea treptata a generosilor donatori ai partidului au facut ca Partidul Democrat sa intre in anul electoral 2000 cu un handicap evident. Rezultatul este binecunoscut: republicanii si-au adjudecat majoritatea in ambele Camere ale Congresului, iar George W. Bush castiga la potou cursa prezidentiala in fata lui Al Gore. Confuzia democrata nu a tinut insa decat cateva saptamani si, intr-o serie de actiuni surprinzatoare, dar extrem de bine calculate, democratii si-au facut din nou auzita vocea puternica la Washington. A fost mai intai numirea lui Terry McAuliffe in fruntea Comitetului National Democratic (CND). Unul dintre cei mai importanti oameni din anturajul fostului lider Bill Clinton, McAuliffe, se bucura de aprecierea selectei conduceri democrate, iar initiativele sale, adesea controversate, au determinat impunerea unui trend ascendent partidului. Ezitarile Administratiei Bush in abordarea unor probleme (in special legate de mediu, asigurari medicale sau energie) au fost taxate imediat de McAuliffe, iar specialistii democrati s-au grabit sa vina cu propuneri concrete de rezolvare a crizelor (un sondaj recent dezvaluia, de altfel, ca americanii sunt favorabili abordarilor democratice in probleme precum energia, asigurarile sociale si medicale, educatia si economia, in timp ce republicanii sunt preferati doar in ceea ce priveste taxele si apararea). Mai mult, CND a anuntat ca foarte curand va pune la punct o retea rapida de comunicare cu organizatiile din teritoriu si cu alegatorii, iar experti din domeniul relatiilor publice sunt angajati intr-o cursa continua de atragere a inca neincrezatorului electorat din mediile rurale. Una peste alta, democratii au afimat ca autodisciplina de partid va functiona perfect de-acum inainte in ceea ce priveste votarea legilor, iar recastigarea Senatului, prin atragerea in randurile lor a republicanului de Vermont, Jim Jeffords, le va permite sa jongleze extrem de usor cu agenda prezidentiala. Iar daca scandalul in care a fost implicat congresmenul de California, Gary Condit, parea sa ameninte la un moment dat drumul spre succes al democratilor, totul a fost dat uitarii o data cu revenirea in arena publica a portdrapelului partidului, Bill Clinton. Spectacolul plin de culoare cu care a fost intampinat fostul lider de la Casa Alba de catre noii sai vecini din Harlem a fost pentru multi semnalul ca democratii sunt din nou in forma maxima.

Adrian Novac

Washington