Ion Iliescu – Miron Cozma, o tandra relatie subterana

Ion Iliescu are de luat o decizie foarte dificila: sa dea glas inimii si sa-l gratieze pe Miron Cozma sau sa asculte vocea ratiunii si sa renunte la primul gand. Hotararea presedintelui de a demara procedurile de eliberare a ortacului-sef din Valea Jiului – pasand catre Consiliul Superior al Magistraturii o cerere de gratiere pentru Cozma – da senzatia ca seful statului isi bate cuie in talpi, compromitand, prin eliberarea anarhicului lider al minerilor, idealul ultim al Cotrocenilor, pacea sociala. Sentimental, Ion Iliescu nu poate uita ca intre el si Miron Cozma timpul a tesut o relatie speciala. Astfel, Ion Iliescu a fost martor al apararii in 1997, cand liderul din Vale era acuzat de subminarea puterii de stat pentru mineriada din *91. -Nu poti trage la raspundere o singura persoana pentru o miscare in ansamblul ei-, spunea presedintele PDSR, patentand celebra idee ca Miron Cozma a fost… victima si ostaticul minerilor, care i-ar fi taiat toate legaturile de comunicare cu autoritatile. In 1999, cand steaua lui Cozma apunea dupa gratii, Iliescu si Nastase au atacat violent decizia guvernantilor, proclamandu-l pe favoritul lor o victima politica.

Prsedintele Ion Iliescu are de facut cea mai dificila alegere de cand s-a reinscaunat la Presedintie: sa urmeze glasul inimii si sa-l gratieze pe Miron Cozma sau sa asculte vocea ratiunii si sa nu-si ridice o piedica in calea ultimului ideal cotrocenist – pacea sociala. Fenta facuta la sfarsitul acestei saptamani – pasarea problemei catre Ministerul Justitiei – nu face altceva decat sa prelungeasca agonia deciziei pe care Ion Iliescu, si nu altcineva, trebuie sa o ia pana la urma. Eliberarea liderului Vaii Jiului ar insemna, pentru Ion Iliescu, un gest prin care ar castiga pariul sau cu trecutul. In schimbul mult ravnitei reconcilieri, presedintele va pierde prinsoarea cu Occidentul, unde tovarasia cu anarhistul Cozma nu va da bine deloc. Duminica, la Valenii de Munte, Ion Iliescu se juca cu ziaristii, spunandu-le ca are o parere despre gratierea Luceafarului huilei, dar ca nu vrea sa le-o spuna. Istoria, cu care seful statului doreste atat de mult sa se impace, nu este ingaduitoare cu noul Ion Iliescu, reamintindu-i acestuia, cu cinism, toate tandreturile care s-au consumat, de-a lungul timpului, intre el si Miron Cozma.

Ion Iliescu (varianta 1997) – aparatorul primului ortac al tarii

In decembrie 1997, Ion Iliescu isi facea cu mare valva intrarea in sala unde se judeca procesul intentat lui Miron Cozma. Acuza: subminarea puterii de stat, in timpul Mineriadei din septembrie 1991. Degajat, zambind fermecator celor catorva zeci de fani veniti sa culeaga autografe social-democrate, presedintele PDSR a pledat in favoarea celui aflat in boxa acuzatilor, incercand sa inoculeze ideea ca favoritul sau a fost… o victima a minerilor, care l-ar fi luat ostatic si l-ar fi rupt pe liderul lor de orice fel de contact cu autoritatile. Vinovatii pentru mineriada ar fi fost, dupa spusele lui Iliescu, instigatori din Alianta Civica si PNTCD. Intre martor si inculpat s-a purtat, in continuare, un interesant dialog la distanta. La solicitarea lui Cozma, Ion Iliescu a subliniat ca cei care vorbeau de o intelegere intre el si liderul ortacilor pe parcursul mineriadelor -abereaza si fabuleaza-. In contextul acestui joc, seful Vaii Jiului l-a intrebat pe martor: -De ce fostul Guvern nu m-a arestat, avand in vedere acuza grava care imi este adusa?-. Ion Iliescu a replicat calm: -Nu poti trage la raspundere o singura persoana pentru o miscare in ansamblul ei si, prin urmare, un fenomen de asemenea complexitate nu poate fi obiectul unei cercetari penale-.

Ion Iliescu (varianta 1999) – -Cozma este doar un pion-

Destinul avea sa-l aduca din nou pe Ion Iliescu in calitate de aparator al lui Miron Cozma in februarie 1999, la cateva zile dupa ce acesta din urma fusese condamnat la 18 ani de inchisoare pentru subminarea puterii de stat. Fruntasul social-democratilor a deplans soarta fruntasului minerilor, iesind la rampa cu o declaratie-soc: unele cercuri din Ungaria sustin ca -Iliescu trebuie inchis, nu Cozma. Miron Cozma este doar un pion, prin intermediul sau incercandu-se discreditarea adversarilor politici-. Presedintele PDSR afirma atunci transant ca este decis sa apere pana la capat -statul democratic si adevarul-.

Adrian Nastase (1999): intemnitarea Luceafarului huilei – -o mare infrangere a democratiei-

Secondandu-l cu zel pe seful sau de atunci, Adrian Nastase, prim-vice al PDSR, a izbucnit, la randul lui, impotriva celor care l-au arestat pe Cozma: -Arestarea lui Miron Cozma este o mare infrangere a democratiei, iar actuala putere reuseste astfel sa distruga increderea in procesul democratic din Romania. Problema arestarii lui Cozma face parte dintr-un model de societate din perioada feudala, cand haiducii erau haituiti cu potera si pana la urma erau prinsi. Eu cred ca acum singurul interes al statului roman este sa asigure forta de represiune pentru intimidarea celor care deschid gura. Dupa arestarea lui Cozma, minerii vor mai constitui o forta pentru ca problemele lor nu au disparut-. Acum, eliberarea -haiducului- sta la mana subalternului lui Adrian Nastase, ministrul justitiei, Rodica Stanoiu, care trebuie sa-si dea doar avizul pe cererea de gratiere si sa trimita actele pentru parafare la Presedintie.

Peremistii se mai tem doar de presiunile intelighentiei

Toata suflarea politica asteapta hotararea finala a presedintelui Iliescu. Intelegandu-i ezitarile, presedintele PNL, Valeriu Stoica, l-a batut pe seful statului pe umar, indemnandu-l sa aiba -curajul si barbatia- sa-si asume decizia. Liberalul nu-i da, totusi, prea multe variante clientului sau: -In masura in care presedintele Iliescu da o solutie favorabila acestei cereri, face doar dovada ca se solidarizeaza cu mineriadele care au tulburat ordinea constitutionala din Romania timp de 10 ani-. Udemeristul Marko Bela nu crede ca problema Cozma este -cea mai stringenta problema a Justitiei-. Situandu-se, ca de atatea ori, in contradictie cu UDMR, partidul lui Vadim (care a redactat, de altfel, cererea de gratiere) cere urgentarea procedurilor de eliberare. Prim-vicele PRM, Corneliu Ciontu, spune ca peremistii si-au dat seama -din capul locului- ca Miron Cozma este un condamnat politic, in ciuda cecitatii unor -intelectuali elitisti-: -Sper sa nu se tina cont de presiunile asa-zisilor intelectuali elitisti, care au creat o imagine deformata liderului minerilor-.

Constitutia nu-l iarta pe Iliescu

Gratierea individuala este atributul presedintelui, spune Constitutia la articolul 94, litera d). Potrivit legii, Consiliul Superior la Magistraturii (unde Ion Iliescu a trimis cererea de gratiere) nu are nici o atributie in acest sens. Amintim ca seful statului declarase ca nu poate decat sa aprobe propunerile consiliului – in fapt, o incercare voalata de a scoate castanele din foc cu mana Justitiei. Avizul acestui organism are doar un rol consultativ, decizia finala apartinandu-i presedintelui. Intreaga responsabilitate pentru acceptarea sau nu a deciziei de gratiere in cazul Cosma ii va apartine, deci, lui Ion Iliescu.