Vîntu îl pune șef peste șefii șefilor Realității pe Nelu Legiune

În 25 octombrie 2010, „tinerelul“ Sebastian Ghiță anunța bucuros că a preluat pentru următorii cinci ani managementul  Realității TV. Datoriile trustului erau estimate la acel moment la 25 milioane de euro. Experți autorizați pe domeniul Vîntu au suspinat atunci: „săracul Ghiță!“ Căsătoria celor doi a început ca și în cazurile Moni-Iri și Oana-Pepe, cu dragoste și bani. Ghiță (respectiv Iri, Pepe) a pus banii, iar Vîntu (respectiv  Moni, Oana), candoarea. Dar după cinci luni cånd Nuș a tras linie și a văzut că Ghiță a adus doar 10 milioane de euro, s-a enervat îngrozitor și duminica trecută l-a luat de månuță pe Nelu Legiune cu cåteva zeci de bodyguarzi și a încercat să ocupe Realitatea TV. Nelu Legiune, pe numele lui adevărat Ion Ilie, un bărbat bine făcut și cu cicatrici pe față, obținute desigur în Biblioteca Academiei unde își petrece timpul liber,  a fost prezentat ca reprezentantul acționarului. Ghiță a sunat la 112, au venit mai mulți polițiști și mascați care i-au dat lui Vîntu fiori reci pe șira spinării, știind că generalii pe care el urina cånd dorea au murit (Radu Timofte) sau nu mai sunt în funcție (neidentificați încă în totalitate). Ziarul „Curentul“ a prezentat în anul 2005 un raport al ofițerului anchetator din dosarul FNI, Constantin Duvac, către șefii lui în care acesta relata cum Vîntu în timpul anchetei le-a spus „nu avem idee cu cine ne punem, că el nu vorbește decåt cu generali, pe care urinează cånd dorește și ca să-l putem ancheta ar trebui să avem cel puțin Harvardul. Totodată, acesta ne-a dat de înțeles că ne poate distruge cånd dorește“.

SOV l-a amenințat pe Ghiță cu uciderea familiei

Venit cu Nelu Legiune și peste 40 bodyguarzi în sediul Realității, deși în scaun cu rotile, Vîntu s-a comportat ca un mafiot autentic. L-a amenințat pe Ghiță că dacă nu modifică termenii contractului de management semnând de bună voie un act adițional care să-i permită lui SOV controlul editorial, Nelu Legiune o să-i rupă mâinile și picioarele. Ghiță s-a ținut tare, scandalul a escaladat, Vîntu s-a enervat și când a văzut că Ghiță nu vrea să semneze sub niciun chip, l-a amenințat că o să pună să-i omoare familia. Din informațiile noastre, Ghiță, inspirându-se de la un vechi și drag „prieten“ al lui SOV,consacrat deja în acest mod, l-a înregistrat pe acesta când îl amenința. Desigur, Vîntu va putea declara la Parchet că „Ex’celență, era o metaforă citită într-o carte, că eu am ‘tudii ‘uperioare și mi-o ‘ugeți prin bati’tă“. Vai, dar Timofte a dat colțu’ și acum varianta la Parchet va fi „Ex’celență, era o metaforă citită într-o carte, că eu am ‘tudii ‘uperioare și v-o ‘ug fără bati’tă. Și cui îi mai place Harvardul pe criza a’ta, moncher, merge și ‘piru Haret“.
Jurnaliști speriați din Realitatea ne-au declarat că fiorosul Nelu Legiune îl însoțește peste tot pe Ghiță când acesta intră în sediu, inclusiv la toaletă, și are grijă ca acesta să nu vorbească cu nimeni fără a fi el prezent.

Freciu – tratat de Vîntu ca un „bou sinistru“

Din punct de vedere legal, conducerea și reprezentarea societății Realitatea sunt asigurate de Sorin Ovidiu Freciu, președinte al Consiliului de Administrație. SOF, care ne dădea până mai ieri lecții de afacereză, având o poziție de top management la o televiziune națională, l-a acceptat cu seninătate „ca reprezentant al acționarului“, adică drept șef al lui (membrii CA se supun AGA), pe Ion Ilie, cunoscut ca Nelu Legiune. Păi n-avea și SOV dreptate să-l considere „un bou sinistru“, opinie surprinsă în deja celebrele stenograme telefonice? De altfel, și Cătălin Popa îl pișcă răzbunător pe SOF în interviul acordat „Jurnalului Național“, în care vorbește despre „o glumă sinistră“ atunci când explică despre controlul editorial al Realității TV. Așa cum am văzut și în călcăturile în picioare la reducerile din hypermarketuri, unora dintre români le lipsește total mândria! Oare o să demisioneze vreodată SOF sau așteaptă ca și Vlas, din dragoste pentru SOV?

Nelu Legiune – înregistrat când vorbea despre asasinarea șefului SIE

Începând cu data de 10 decembrie 2001, presa a publicat articole în care se arăta că jurnaliștii intraseră în posesia unor casete audio ce conțineau înregistrarea unei discuții a unui anume Nelu Legiune, care pregătea asasinarea fostului șef SIE, Cătălin Harnagea. Direcția Poliției Judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției a constituit, la data de 1 februarie 2002, dosarul penal 122.503, care a fost înregistrat la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică cu numărul 104/P/2002. Șeful IGP era atunci Generalul Florin Sandu, care „prompt“ și „profesionist“, în doar două luni de la publicarea convorbirilor, a și deschis un dosar. Din rezoluția de NUP (cum altfel?) dată în acest caz în 2003 aflăm că polițiștii au identificat cele două persoane ale căror voci se aud pe casetă. Una dintre persoanele care se aud pe casetă a dat organelor de poliție declarații olografe la datele de 13 decembrie 2001, 20 decembrie 2001, 19 februarie 2002, 27 februarie 2002, 1 martie 2002 (când s-a prezentat împreună cu un apărător ales) și 20 mai 2002 și „a negat în mod constant implicarea sa în vreo activitate care ar fi avut drept scop uciderea lui Cătălin Harnagea, susținând, în consecință, că nu vocea sa este înregistrată pe caseta audio în cauză“.
„Deși în declarația sa din data de 13 decembrie 2001 acesta a afirmat că este de acord să fie testat la poligraf și să efectueze expertiza comparativă a înregistrării de pe casetă, pe baza probelor sale de voce, ulterior, la data de 20 decembrie 2001 a declarat că va accepta să fie testat cu detectorul de minciuni numai după începerea urmăririi penale împotriva sa și prezentarea de către organele de poliție a mijloacelor de probă care susțin învinuirea. În declarația din data de 19 februarie 2002, acesta a reiterat refuzul său de a se supune testării la poligraf, iar în declarația din 27 februarie 2002 a afirmat că nu dorește să fie înregistrat pe casetă audio până la începerea urmăririi penale împotriva sa“, se arată în rezoluția procurorilor.
În declarația din 1 martie 2002, acesta a precizat că „până la începerea urmăririi penale“ nu este de acord cu „proba de voce și nici cu administrarea oricărei alte probe“, deoarece nu a săvârșit nicio faptă penală, iar Cpp prevede în mod expres condițiile administrării probelor. În declarația din 20 mai 2002, el a afirmat că își menține atât declarațiile anterioare, cât și poziția față de testarea comportamentului simulat și înregistrarea pe casetă audio a vocii sale.
Deși logodnica mărturisește, pentru procuror nu contează
Actul citat invocă declarația logodnicei acestuia care spune că știa că i se ceruse să găsească asasin pentru uciderea lui Harnagea, însă sora lui a spus că nu a auzit vreo persoană care să susțină că se pregătește vreun atentat împotriva fostului șef al SIE (n.r. ca și cum cele două mărturii se pot anula reciproc).
Sorin Ovidiu Vîntu a refuzat să dea declarație olografă cu privire la presupusa instigare a cuiva în uciderea unor persoane, printre care și Cătălin Harnagea.
Vîntu a susținut că îl cunoaște pe cel presupus implicat în atentat din perioada 1997-1998, când prin casa de schimb valutar a acestuia a efectuat mai multe schimburi de bancnote străine și românești, activități care nu se mai derulează. Totodată, Vîntu a precizat că pe Harnagea îl cunoaște din perioada când acesta era director al Serviciului de Informații Externe. În rezoluție se concluzionează: Vîntu a mai afirmat că nu este implicat sub nicio formă „în tentativa de asasinare a cuiva, nu a comandat așa ceva, nu i-a cerut lui … să ucidă sau să contacteze ucigași pentru persoanele menționate în presă, iar interesele sale sunt ca acești oameni să trăiască pentru a obține bani de la ei (datorii, procese-daune)“. Nu mai e cazul să subliniem că Vîntu nu a dat pe nimeni în judecată. De ce oare?

Un milion de dolari – prețul asasinatului

În acest caz a fost audiat și un bărbat care era arestat preventiv în Penitenciarul Weiterstadt din Germania (n.r. Mihai Săpunărescu). „Acesta a relatat despre discuțiile purtate cu … din care ar fi reieșit că Vîntu îi ceruse să caute o persoană care să poată înfăptui «la comandă», în schimbul sumei de 1 milion de dolari, uciderea lui Cătălin Harnagea și a omului de afaceri … (n.r. Dan Fischer)“, notează anchetatorii.
Deși un alt martor le-a povestit anchetatorilor că, în toamna lui 2000, Vîntu i-a „povestit o întâmplare, în cursul căreia ar fi renunțat temporar la intenția de asasinare a domnilor Cătălin Harnagea și … (Petre Mihai Băcanu și Dan Fischer). Această renunțare s-ar fi datorat indiscreției unui intermediar față de soția sa, care ar fi aflat de acest complot. În urma rugăminților disperate ale acesteia, Vîntu a amânat punerea în aplicare a planului de ucidere a celor trei persoane sus-menționate. Detaliile date de Vîntu au fost următoarele: costul operațiunii era de 1 milion de $; asasinul era din afara României. Din câte îmi aduc aminte era vorba de un cetățean din Republica Moldova. (…) Eu am început să râd când am auzit ce mi-a spus Vîntu, însă acesta m-a avertizat că vorbește serios și că băieții ăștia, adică Harnagea, «vor muri de mâna lui» (…)“, se arată în documentul Parchetului. Pentru a corobora afirmațiile martorului, fosta soție a lui Vîntu a fost citată la Parchet, unde a spus că nu dorește să dea declarație în cauză.
Presa a relatat atunci că Vîntu, pentru a pune la cale asasinatele, s-a folosit de un anume Călin Mailat, al cărui nume apare în expertiza contabilă din dosarul FNI prin care s-a constatat că începând cu iulie 1999 în contul acestuia au fost virați 67,4 miliarde lei, din care 64,4 au fost transferați cu ordine de plată din contul personal al lui SOV. Dar procurorii nu au avut curiozitatea să-l întrebe  pentru ce erau acești câțiva firfirei…

Procurorul stabilește că Nelu Legionaru’ doar l-a țepuit pe SOV

Pe de altă parte, Parchetul indică mărturia unei persoane care spune că a fost anunțată de un interlop din Galați, care i-a spus că unul dintre „locotenenții“ săi a fost contactat de o persoană din București, pentru ca, în schimbul sumei de 100.000 de dolari, să alcătuiască o echipă ce urma să-l asasineze pe Harnagea, fiind posibilă și asasinarea sa. „Locotenentul“ a fost identificat de poliție, și acesta, împreună cu Nelu Legionaru’, au „tranșat afacerea“. În acest sens, a fost achiziționat un pistol cu glonț, nu se cunoaște marca, calibrul și proveniența, armă ce a fost probată la marginea unei păduri de la marginea orașului, mai notează sursa citată.
Anchetatorii au stabilit că două persoane au avut intenția de a înșela și de a încasa banii, însă nu au întreprins vreo acțiune împotriva celor vizați, relata Mediafax.

SRI-ul lui Timofte a decis că SOV e nevinovat

Parchetul a cerut Serviciului Român de Informații și Serviciului de Informații Externe să pună la dispoziția organelor de urmărire penală toate informațiile deținute în legătură cu acest caz. SRI-ul arată, printr-o adresă din 29 mai 2002, că „din analiza datelor și informațiilor deținute nu se pot trage concluzii care să infirme sau să confirme intenția lui … de a organiza asasinarea fostului director al SIE, Cătălin Harnagea“.
„Coroborând datele deținute cu declarația lui Harnagea, publicată în cotidianul «Evenimentul Zilei», la data de 10 decembrie 2001, precum și cu discuțiile publicate în același cotidian după caseta înmânată de Harnagea, apreciem că acestea au avut  loc la sfârșitul anului 2000, iar toate suspiciunile ulterioare asupra lui … devin irelevante sub aspectul creării convingerii că intenționează să organizeze asasinarea Harnagea“, arată SRI.

La SIE-ul lui Fulga nici martorul nu mărturisise

Totodată, în comunicarea din 19 iunie 2002, SIE precizează: „Serviciul de Informații Externe nu deține alte materiale care să aibă relevanță în caz, cu excepția casetei audio primite de la Harnagea în anul 2001 și care v-a fost transmisă. Cu privire la martorul …, menționăm că acesta avea o relație directă cu Harnagea, căruia îi comunica, personal, diverse aspecte de interes. Contactarea lui … de către un ofițer al SIE s-a realizat la ordinul fostei conduceri a instituției, în cursul întâlnirilor avute în anul 2000, martorul nefăcând nicio referire la o încercare de atentat la adresa lui Harnagea. De asemenea, martorul nu a prezentat ofițerului materiale audio, video sau scrise care să se refere la o astfel de acțiune“, ca și cum ofițerii de informații așteaptă de la sursele lor material audio, video sau scrise!
Deși procurorul ceruse informații, sclavii lui Vîntu: Radu Timofte și Gheorghe Fulga, s-au grăbit să-l spele pe SOV, subliniind că nici nu a fost prea neplăcut pentru că acesta avusese pampers. Menționăm că Ion Iliescu nu a fost audiat în acest dosar.
Mai multe concluzii s-ar putea trage din cele de mai sus. Dacă procurorii au avut dreptate că Nelu Legiune doar l-a țepuit pe Vîntu cu 100.000 USD, nefinalizând asasinatul, de ce l-ar mai aduce Vîntu acum la Realitatea? Să fie Nelu omul lui Maricel Păcuraru, care după cum se vehicula săptămâna trecută ar vrea să cumpere el televiziunea? Noi am prezentat în anul 2006 înregistrări audio cu Maricel Păcuraru, un intelectual și mai rasat decât Vîntu, care spunea că are angajați la ziarul „Gardianul“ „jdemii de căcați“ și ar putea fi un motiv pentru care să nu vrea să iasă în față.
Dacă procurorii au greșit, și Nelu Legiune a luat banii chiar intenționand finalizarea asasinatului, ce caută acest personaj ca „reprezentant al acționarului „la Realitatea? Ce face CNA-ul? Ce o să facă Ghiță-ASESOFT? Se luptă cu Nelu Legiune? Tocmai a declarat intr-un comunicat al ASESOFT că e speriat! Cu ce arme? Se miros în ciorapi? Vîntu a avut dreptate că Ghiță face gafe de tinerel. Nu știa oare până acum că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești? Nu mai bine îl lasai pe Vîntu să moară decât să bagi 10 milioane în televiziunea lui? Special pentru Sebi, am consultat un conaisseur al lui SOV care a prezis următoarele: Vîntu va rezilia contractul cu Ghiță chiar dacă acesta prevede o sumă penalizatoare foarte mare în caz de reziliere. Și NICIODATĂ Ghiță nu va lua acești bani pentru că aparatura este pe o altă firmă decât Realitatea Media, iar licențele sunt gajate conform romarhiva la FSLI Petrom, adică la fratele Liviu Luca. Și atât timp cât acesta este, încă, liber, face o mică executare, mută licențele, ziariștii demisionează pentru a fi angajați la noul patron, și Ghiță rămâne doar cu amintirea că a fost manager la Realitatea. Și nici n-a fost chiar scump la valoarea lui!