Alegeri necompetitive

Pe 6 martie, alegatorii moldoveni isi vor alege parlamentul. O coincidenta stranie face ca, la exact 60 de ani de la instaurarea regimului comunist in Romania prin numirea, la cererea Moscovei, ca prim-ministru a lui Petru Groza, sa se desfasoare in Republica Moldova alegeri in care comunistii detin prima sansa. La patru ani de la venirea la putere, partidul comunistilor ramane, conform ultimelor sondaje de la inceputul si mijlocul lunii februarie, principala forta politica. Urmand unei guvernari de coalitie instabila, profitand de situatia economica critica si de fractura etnica, comunistii si-au federat majoritatea grupurilor fostei nomenclaturi sovietice si au speculat fragmentarea vietii politice consolidand putarea politica, dar mai ales controlul economiei si administratiei. Artizanul acestei constructii politice a fost Vladimir Voronin, fost activist comunist al perioadei sovietice si ministru de interne in 1989, care, profitand de clivajul etnic si social postsovietic, a orientat un partid marginal spre electoratul rusofon si nostalgic. Puternic personalizat, partidul comunist este mai degraba rezultatul unui efort individal de coalizare a clanurilor raionale interesate in controlul autoritar al resurselor decat o organizatie moderna.

Dincolo de formule si etichete, Moldova nu a depasit conflictul fondator al perioadei postsovietice: sovietism versus independentism. Frontului Popular al perioadei gorbacioviste i-a succedat Partidul Popular Crestin Democrat, singura constanta in parlament din 1990 incoace, celelalte partide fiind mai degraba instabile. Daca dupa 1994 pragul electoral a fost de 4%, in 2001 regulile electorale s-au schimbat, pragul electoral crescand la 6% pentru partide si pana la 12% pentru aliante. In aceste conditii doar trei formatiuni politice au putut accede in parlament: Partidul Comunistilor, Blocul -Alianta Braghis- si Partidul Popular Crestin Democrat. Ca urmare a redistribuirii mandatelor, cu 50% din voturi, Partidul Comunistilor a ocupat 71 din cele 101 de locuri ale parlmentului, devenind, situatie nemaiintalnita in Moldova, partidul hegemon.

Dupa alegerile locale din 2003, deloc libere si corecte, un proces de fuziuni a condus la formarea unei alternative transetnice atat la comunisti, cat si la populari: Blocul Moldova Democrata. Desi destul de artificiala, aceasta alianta a incercat sa profite de izolarea interna, dar mai ales externa a comunistilor. Sondajele de opinie date publicitatii in februarie indica doar trei, maximum patru formatiuni capabile sa faca fata pragului electoral: comunistii – cu 48-62% din intentia de vot, Blocul Moldova Democrata – cu 20-21%, Partidul Popular – cu 11% si, eventual, Partidul Social Democrart – cu 5-10%. In conditiile unei campanii electorale pe parcursul careia regulile corectitudinii si accesului liber la alegatori nu sunt respectate, sansele unei echilibrari a vietii politice moldovenesti sunt reduse.

Daca ierarhia partidelor pare a fi stabilita, proportia voturilor ramane inca o necunoscuta. De aceea, adevarata miza a alegerilor moldovenesti o reprezinta formarea unei minoritati de blocaj de cel putin 40 de mandate. O astfel de minoritate ar putea provoca fie alegeri anticipate daca in 45 de zile parlamentarii nu vor alege un presedinte (pentru care ar trebui sa voteze cel putin 61 de deputati), fie o rearanjare a aliantelor guvernamentale. Dar rezultatele votului vor fi doar o formalitate cata vreme nu se vor asigura conditiile unei campanii corecte. Eforturile Coalitiei 2005, formata din peste 100 de organizatii civice, de a asigura controlul independent al campaniei, desi importante, nu sunt suficiente. Cele doua saptamani de campanie ramase lasa insa loc la suspans, cu atat mai mult cu cat, in urma unui puseu de tip sovietic, intr-o saptamana au fost expulzate de catre autoritatile moldovenesti doua echipe de consultanti electorali rusi care par a fi lucrat cu Blocul Moldova Democrata. Cu accesul la mass-media restrictionat, in conditiile abuzului de resurse administrative, cu aproape o treime din electorat, dar jumatate din populatia activa, in strainatate, alegerile moldovenesti nu par insa deloc real competitive.

Cristian Pirvulescu