O lege a lustratiei ar fi putut constitui un punct de pornire solid pentru declansarea unui proces al comunismului in Romania, proces ce nu ar urma insa sa implice juridicul in masura in care a facut-o judecarea nazismului, poate si pentru ca era comunista nu a fost asociata explicit cu un holocaust (sau doar genocid, daca e mai romanesc), din cauza diluarii aspectului criminal, exterminator, de-a lungul a zeci de ani. Pentru noi, important este aspectul moral al acestei chestiuni, conceptul ala de -insanatosire a societatii- implicand cunoasterea crimelor fostei Securitati si ale demnitarilor comunisti, individualizarea acestora pentru a scapa de starea nationala de suspiciune si, nu in ultimul rand, deoarece clasa politica sa nu mai fie constituita in majoritate din oameni santajabili si deci sa fie manipulabila de catre lumea afacerilor la vedere si subterane, ori din persoane deformate si malformate de sistemul comunist la care s-au adaptat perfect.
Procesul comunismului trebuie sa aiba in vedere printre premisele sale si rolul nazismului in nasterea totalitarismului de stanga, in buna parte ca reactie la dictatura de dreapta, ca reactie la suferintele si pagubele provocate de nazism si fascism, capatand deci in anumite zone etnice si geografice o tenta revansarda (desi totalitarismul de stanga a conlucrat, nu numai a tolerat, dictatura de dreapta – vezi Rusia sovietica stalinista si Germania nazista – Pactul Ribbentrop-Molotov).
Un rol aparte intre aceste premise l-ar avea si existenta asa-numitilor comunisti convisi, naivii, idealistii cu mintea ramasa la utopiile lui Jean Jaques Rousseau si Marx, ori ale autohtonului Theodor Diamant, din care unii au fost eliminati chiar de tovarasii leninisti, stalinisti si maoisti mai -pragmatici-, iar altii au -evoluat- adaptand lupta de clasa la -rigorile- crimei, justificand-o in fata poporului si a lor insisi, pentru ca mai tarziu sa constate ca, de fapt, comunismul a fost -intinat- de dictatori -rai- precum Stalin, Pol Pot, Kim Yr Sen sau Ceusescu.
Trebuie sa fie clar odata pentru totdeauna ca ideologia comunista, teoriile lui Marx, Lenin sau Trotsky sunt proaste din start – oua de sarpe, precum -Mein Kampf- – oricat s-ar clama ca doreau binele omenirii, pentru ca nimic nu trebuie facut cu forta, impotriva vointei oamenilor si situatiei concrete dintr-un anumit loc si timp, inclusiv binele. Drumul spre iad e pavat cu intentii bune, nu-i asa?!
Cat despre asa-numitul euro-comunism, socialismul si -stangismul caracteristic intelectualillor- (ce loc comun de rahat, de care se prevaleaza si unii contemporani!), care i-a avut ca apostoli -de rasa-pe Sartre (cu tot Parisul anilor *68), Picasso, Arabal, Neruda si, mai nou, Garcia Marquez, iar ca lideri cu acte pe Santiago Carilio, Georges Marchais, Dolores Ibaruri, ei bine, in cel mai bun caz, unii dintre ei doar au vizitat -lagarul comunist- cateva zile acolo sau in concedii la mare sau munte pe banii regimului, cand au fost tinuti ca in puf si oricum izolati de realitatile traite de popoarele Europei de Est. Dar nici unul din ei nu a trait efectiv -binefacerile- comunismului cel putin o generatie. Poate doar pe ale nazismului…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
