-Daca Vintu spunea sa se ia bani, se luau, nici unul dintre salariati nu-si permitea sa nu execute ordinul (…). Nimeni nu iesea din cuvantul lui-

Anchetator: – La un moment dat, a aparut un act normativ prin care disponibilizatii beneficiau de plata integrala a drepturilor banesti daca banii erau depusi la un fond de investitii. Ce stiti despre acest aspect?

Ioana Maria Vlas: – Este posibil ca acest act sa fi fost o -intelegere personala- a lui Vintu cu sindicatele. Eu ceea ce puteam sa constat era un singur lucru, ca X persoane au venit sa cumpere titluri de fond. Daca ar fi fost sa particip la crearea unui asemenea act, as fi fost implicata in calitatea mea de presedinte al UNOPC-ului, nu de presedinte FNI. Dar nu s-a intamplat asa.

A: – Totusi, aparitia unui asemenea act inseamna un anumit tip de relatii cu persoane care puteau sa faca lobby.

I.M.V: – Au fost unele proiecte de acte normative care au trecut pe la noi, pe la UNOPC si au fost altele pe care le-a promovat cine le-a promovat si nu le-am vazut decat cand au aparut in -Monitorul Oficial-.

A: – S-a discutat la nivelul dumneavoastra despre acest act?

I.M.V: – Nu-mi amintesc.

A: – Aparitia acestui act a dus la o crestere?

I.M.V: – Nu pot sa precizez anumite limite. Dar n-a fost un impact semnificativ. Impactul il avea un singur lucru: cresterea valorii titlului.

A: – CNVM-ul v-a controlat de mai multe ori, cu cine din CNVM tratati problemele, pentru ca ei constatau niste deficiente?

I.M.V: – Deci, in general, cine venea in control discuta cu mine relativ putin.

A: – Cu cine discutau?

I.M.V: – Discutau cu directorii executivi, cu sefii de departamente, si asta nu pentru ca eu eram nesuferita cu ei sau le faceam nu stiu ce. Ceea ce noi reprezentam era o putere care impresiona si complexa, chiar daca eu nu m-am purtat niciodata superior, de sus. Controlul din CNVM nu era la nivel de comisari, era la nivel de sefi de departamente. In viata mea nu i-am spus lui Boboc: -Va rog frumos sa-mi faceti mie o favoare-.

A: – Dar el o facea oricum.

I.M.V: – Da, facea aceasta -favoare-, dar nu mi-o facea mie. El imi spunea ca nu doreste sa se prabuseasca piata si ca trebuie sa facem ceva sa nu se intample ce s-a intamplat. Nu mie personal imi facea favoarea, nici macar lui Vintu, caci nu-l suporta deloc. Cred ca ii era groaza de un singur lucru: sa nu se mai intample ce s-a intamplat…

A: – Dar credeti ca existau persoane in CNVM care erau cointeresate?

I.M.V: – Presupun ca da.

A: – Cunoasteti persoanele in cauza?

I.M.V: – Nu. Pentru ca eu cu persoanele de la nivelul doi n-am stat de vorba. Eu numai la o singura discutie am asistat o data, din pura intamplare, cand a venit de la CNVM seful Departamentului de Control, nu-mi aduc aminte numele acestuia, dar daca vad niste hartii ale CNVM-ului o sa-mi amintesc. Cand eu intram in biroul lui Vintu, acest domn tocmai iesea, iar Vintu urla la el: -Vezi ca m-ai mintit-, iar domnul acela nu zicea nimic.

A: – Stati un pic! Spuneti ca Vintu urla?

I.M.V: – Da, da. Dar in momentul in care eu am intrat, am auzit ridicand vocea, da. Dupa ce a iesit acesta am intrebat: -Ce s-a intamplat?-

A: – Dar poate urla cel de la CNVM la domnul Vintu pentru ca nu respecta normele?

I.M.V: – Nu. Asa ceva nu cred ca s-a intamplat. Daca a existat coruptie, este posibil, totul este cu putinta. Eu nu am dat nici un ban la nimeni.

A: – Sau cadouri? Nici cadouri?

I.M.V: – Eu n-am dat. Eu personal, n-am dat. In piata se vorbea ca se dau cadouri. Si ca s-au dat chiar sume importante de bani.

A: – De exemplu?

I.MV: – Se vorbea despre daruri, dar cand era vorba despre asemenea lucruri, cand treceam eu, oamenii taceau. Pentru ca eu eram cine eram. Sunt barfe. Eu nu pot sa va spun barfe.

– -<Aceasta companie SOV INVEST inseamna Sorin Ovidiu Vintu si eu sunt patronul ei> (…). Zbiera la toata lumea: <Eu sunt patronul si daca faceti ceva, vreun lucru care nu-mi convine, zburati in trei secunde>-.

A: – De ce? De ce aveau motive sa se fereasca de dumneavoastra?

I.M.V: – Lucram cu Vintu. Desi eu in piata niciodata n-am fost reprezentanta intereselor lui Vintu. N-am vrut raul nimanui.

A: – Cei de sub dumneavoastra erau interesati sa cointereseze pe cine venea?

I.M.V: – Nu.

A: – Nu… Dar GELSORUL?

I.M.V: – Nu stiu. GELSORUL putea sa cointereseze nivelul mediu al CNVM-ului, prin anumite persoane. Nici intr-un caz oamenii mei, de nivel doi din SOV INVEST nu au facut acest lucru.

A: – GELSOR-ul era interesat sau cei din GELSOR erau interesati sa cointereseze CNVM-ul pentru constatarile pe care le faceau in legatura cu FNI-ul?

I.M.V: – Dar era acelasi grup financiar.

A: – Dumneavoastra erati societatea de administrare?

I.M.V: – Stiu. Degeaba eram eu societatea de administrare, nu puteam face nici o miscare strategica majora. Cand am facut schita de proiect a SOV INVEST-ului am scris pe calculator si am batut SOV, i-am dat-o lui Vintu si el a dat-o mai departe la CNVM si asa a ramas.

A: – Deci initiativa a fost a dumneavoastra, nu a altcuiva?

I.M.V: – Asta cu SOV-ul?

A: – Da.

I.M.V: – Absolut. In totalitate a mea. Pe vremea cand eram presedintele GELSOR si faceam schitele, proiectele pentru constituirea societatii de administrare, trebuia sa-i punem un nume acesteia. Am spus razand asistentei mele: -Hai sa-i spunem SOV INVEST pentru ca este societatea SOV-ului (adica Sorin Ovidiu Vintu). A fost o gluma si gluma a ramas din intamplare asa. Se vede ca i-a placut lui Vintu. Am sa va mai spun ceva. Vintu a convocat in *98, in iarna, angajatii mei din SOV INVEST la el in birou si le-a spus asa: -Aceasta companie SOV INVEST inseamna Sorin Ovidiu Vintu si eu sunt patronul ei-, desi eu eram de fata. Zbiera la toata lumea: -Eu sunt patronul si daca faceti ceva, vreun lucru care nu-mi convine, zburati in trei secunde-. Eu am vrut sa intervin, iar el m-a pus la punct spunand: -Eu vorbesc acum-. Celor din GELSOR si SOV INVEST care lucrau in cladire le facuse cu cateva zile inainte o asemenea sedinta si daduse cativa afara pentru ca isi exprimasera indoiala in legatura cu FNI-ul. Acesta este modul in care el se purta cu oamenii.

A: – Spuneati ca promovarea s-a facut prin Tempo Advertising, da? Platile pentru promovare cine le facea?

I.M.V. – Le facea SOV INVEST-ul.

A: – Cum s-au facut platile, in numerar sau prin ordin de plata?

I.M.V: – Dupa cate stiu, eu toate s-au facut prin ordin de plata. Cel putin eu asta am ordonat sa se faca, cash niciodata.

A: – Cine semna ordinele de plata?

I.M.V: – Pai, le semnau la contabilitate, Mihaela Sima sau cine era acolo. Erau treburile lor, nu ma apucam eu sa-i controlez cum plateau ei societatea TEMPO. In legatura cu tot ce tinea de contractul pe care il aveam cu agentia Tempo, cei de la agentie alegeau ziarele, ei alegeau televiziunea.

– -Fluxurile mari de bani circulau in general inspre firmele grupului GELSOR-.

A: – Aveati investitori semnificativi?

I.M.V: – Existau si investitori semnificativi.

A: – Cine erau?

I.M.V: – Erau si persoane fizice, dar cel mai semnificativ era grupul de firme GELSOR. Si pe urma erau o multime de alte persoane cu foarte multi bani. Dupa cate am aflat eu, cand a inceput scandalul erau asa-zisii -oameni de afaceri-. Am aflat ca erau bisnitari, ca erau tigani, rromi, care m-au si amenintat, din Buzau, din Constanta, din Oltenita. Deci, erau foarte multi oameni care au avut foarte multi bani in FNI. Dar fluxurile mari de bani circulau in general inspre firmele grupului GELSOR.

A: – Aceste persoane au solicitat un tratament preferential inainte de prabusire?

I.M.V: – De la mine,nu.

A: – Pai, erati acolo?

I.M.V: – Da, eram acolo, dar inainte de a fi eu acolo au fost o seama de tratamente preferentiale care au fost acordate prin -traditie-. De ele am aflat dupa o anumita perioada, cand lumea mi-a solicitat sa le respect.

A: – Adica?

I.M.V: – De exemplu CEC-ului i s-a acordat un tratament preferential, in sensul ca CEC-ul primea in fiecare luna castigul realizat din cresterea valorii unitatii, ceea ce in mod normal nu se face. Daca cineva avea bani in FNI, nu putea sa rascumpere in fiecare luna beneficiile realizate din crestere fara o anumita penalizare – 6%. Dar CEC-ul primea in fiecare luna acest beneficiu.

A: – Altcineva in afara de CEC?

I.M.V: – Pai, erau o multime de contracte vechi cu diferite entitati care aveau aceleasi tipuri de beneficii. Singurul contract pe care l-am facut eu, de acest tip, a fost cu CEC-ul.

A: – In ce constau avantajele? Deci, tratamentul preferential in ce consta?

I.M.V: – Pai consta in faptul ca, de exemplu, in loc sa astepte CEC-ul trei luni de zile ca sa-si poata rascumpara, fara penalizare, titlurile acelea care reprezentau cresterea, le primea in fiecare luna fara penalizari.

A: – Deci, eu daca eram prieten cu dumneavoastra, veneam cu o suma importanta de bani si luna viitoare scoteam banii?

I.M.V: – Asa este. Eu asa ceva nu am semnat niciodata.

A: – Dar cine a semnat?

I.M.V: – Nu stiu, poate ca a semnat altcineva inaintea mea. Dar eu cat am fost presedintele SOV INVEST-ului n-am semnat un asemenea contract.

– -Operatorii de la ghiseu primeau un telefon din GELSOR de la Popa Nicolae sau Vintu, care spuneau ca aceasta rascumparare se plateste imediat (…). Uneori numerarul din trezoreria FNI era folosit pentru perioade scurte de timp de GELSOR, chiar si pentru cateva ore (pentru un <over draft>), iar banii acestia puteau aduce venituri considerabile-

A: – Inainte de a cadea FONDUL s-au scos sume importante de bani?

I.M.V: – Da.

A: – Pe semnatura cui?

I.M.V: – In nici un caz a mea.

A: – Cine mai putea sa semneze?

I.M.V: – Pentru ce sa se semneze?

A: – Da. Dar erau restituiri preferentiale?

I.M.V: – Da. Cand au existat bani, venea cineva din GELSOR cu persoana respectiva, jos la casierie. Nu veneau la mine. Persoana in cauza spunea: -Dansul trebuie sa ia banii-. Ii dadeau banii, ii punea in sac si pleca cu ei. Eu nu am stat niciodata langa casierele mele ca sa le spun: -La acesta da-i si la celalalt nu-. Casierelor nici prin cap nu le trecea sa vina la mine sa-mi spuna.

A: – Aveati pe cineva care sa se ocupe de contul colector? Cine efectua operatiuni pe contul colector?

I.M.V: – Daca dumneavoastra cautati toate semnaturile pe contul colector al FNI-ului nu cred ca gasiti vreuna olografa.

A: – Dar cine semna?

I.M.V: – Era Mihaela Sima, erau cei de la contabilitate, care aveau semnaturi pe contul colector, nu era nici un fel de problema. Banii care intrau jos, la Trezorerie, erau platiti la ghiseu, daca la operatoare venea cineva cu carnetul pentru rascumparari, se ridicau banii imediat. Si daca venea cu cine trebuia din GELSOR, ea ii platea banii. Probabil ca si in teritoriu la fel s-a intamplat. Toti sefii de agentie si-au platit oamenii pe care ii cunosteau si de care erau legati. Eu acest lucru l-am aflat prea tarziu, cu o zi-doua inainte de caderea fondului, cand mi s-a spus ca din agentii au disparut miliarde. Am intrebat cine si cui s-au dat bani, dar nu mi s-a raspuns. Eu nu am vazut pe nimeni sa scoata preferential bani din FOND. Eu una asa ceva nu am facut.

A: – Cum adica, se dadeau banii la gramada, incat nu se mai stia cui i s-au dat? Asa putea sa dea bani la oricine? Cine era cel care venea cu beneficiarul si zicea -da-i bani-? Ca nu venea singur. Ati vorbit personal?

I.M.V: – Nu personal. Exista o persoana care era sef la agentie in Targu-Mures, sa zicem, sau in Cluj. El atrasese in FNI o seama de oameni pe care ii cunostea si care aveau bani. Acestia presupun ca erau persoane importante in orasul respectiv si fata de care avea niste obligatii, daca nu materiale, macar morale. Si cand s-a produs nebunia, el a dat banii, unii dintre sefii de agentii au recunoscut ca au dat bani persoanelor care erau considerate mai -importante-.

A: – Aici, in Bucuresti, ce s-a intamplat?

I.M.V: – Aici, in Bucuresti, s-a intamplat exact acelasi lucru.

A: – Sucursalele aveau un plafon anume?

I.M.V: – Nu. Nu exista plafon. Aici intrau si ieseau bani dupa cum se cumparau si se rascumparau titlurile. In legatura cu acordarea unor rascumparari preferentiale, eu nu am acceptat ca nimeni sa ia bani in regim special. In nici intr-un caz unor persoane care aveau foarte multi bani in fond. Dar au venit la mine persoane care stiam clar ca faceau parte dintr-o anumita zona de interes. In general, operatorii de la ghiseu primeau un telefon din GELSOR de la Popa Nicolae sau Vintu Sorin care spuneau ca aceasta rascumparare se plateste imediat.

A: – Dumneavoastra nu ati dat niciodata un astfel de telefon?

I.M.V: – Nu, nu. A venit la mine o peroana care lucra pentru Vintu, un fost general de securitate. S-a repezit cumplit la mine… de ce nu-i dau banii, ca el pierde banii. I-am raspuns: -Domnule, nu pot sa va aprob rascumpararea pentru ca nu este legal.- Nu-mi amintesc numele lui pentru ca eu nu am lucrat cu el. Poate sa zica oricine orice, eu nu am acceptat sa se plateasca bani in perioada de suspendare a platilor. In FNI a adus bani cu doua sau trei saptamani inainte de caderea fondului, cand eu nu eram acolo, varul primar al sotului meu – Ovidiu Iuliu Moldovan – care este un actor cunoscut. A adus banii, dar nu a venit sa-mi ceara o rascumparare preferentiala. Si chiar daca ar fi venit, n-as fi cedat. As dori sa se consulte un computer in sensul daca si-a recuperat banii. Dar inca o data va repet, oi fi fost eu presedintele SOV INVEST-ului, dar impotriva cuvantului celor din GELSOR nu se punea nimeni. Cu totii stiau ca eu sunt presedintele pentru anumite -lucruri-, dar ca seful adevarat nu sunt eu. Si atunci mi se pare normal ca banii s-au dus cum s-au dus. Am aflat fara sa vreau ca uneori numerarul din trezoreria fondului era folosit pentru perioade scurte de timp de catre GELSOR, chiar si pentru cateva ore (pentru un -over draft-), iar banii acestia puteau aduce venituri considerabile.

– -In grupul GELSOR nu comanda decat Vintu (…). Nimeni nu iesea din cuvantul lui-.

A: – Vedeti, in toata discutia asta a noastra apar contradictii, pe de o part,e dumneavoastra spuneti ca in GELSOR si in tot ce se intampla cu SOV INVEST-ul exista o disciplina de fier, nimeni nu misca, iar pe de alta parte, imi spuneti ca era o debandada totala, ca fiecare facea ce voia, ca cei mici tratau cu CNVM-ul, ca banii putea sa ii foloseasca oricine, oricum. Sunteti de acord cu asta?

I.M.V: – Da, dar nu m-am facut inteleasa. Exista o disciplina de fier impusa de Vintu. Comanda venea de la nivelul GELSOR-ului. Ea era adresata nu mie, ci celui care raspundea direct de o anumita operatiune. In relatiile cu CNVM-ul erau desemnate anumite persoane care sa trateze cu alta persoana de la CNVM de la acelasi nivel. In general, nu era vorba despre o persoana marcanta a GELSOR-ului si nici a SOV INVEST-ului.

A: – Dumneavoastra spuneti ca cineva putea sa ia 10 miliarde sa-i foloseasca nu stiu cate ceasuri.

I.M.V: – Dar nu -cineva-. Cum -cineva-?

A: – Cine?

I.M.V: – Acolo, in grupul GELSOR nu comanda decat Vintu. Daca Vintu spunea sa se ia bani, se luau, iar nici unul dintre salariati nu-si permitea sa nu execute ordinul. Nu era deloc debandada, dimpotriva era -militarie-. Nimeni nu iesea din cuvantul lui, iar la sfarsit, cand a fost acea debandada, generata de colapsul fondului, a fost cu atat mai simplu. Daca venea cineva de la GELSOR sa i se dea banii, se dadeau. Dar se dadeau la altii. Deci, n-a fost debandada chiar defel.

A: – Dar de la ce moment se faceau rascumparari pe criterii preferentiale?

I.M.V: – Va repet, eu din biroul meu n-am dat asemenea dispozitii niciodata. Stiti ce era in sala aceea unde se faceau rascumpararile? Era sfarsitul lumii. Se faceau numai cereri de rascumparare. Cand eu am aflat ca au iesit bani din seiful SOV INVEST-ului (subsolurile cladirii), a fost prea tarziu.

A: – Adica se fereau de dumneavoastra?

I.M.V: – Ca de dracul!

A: – De ce?

I.M.V: – Pentru simplul considerent ca Vintu nu voia ca eu sa stiu cine a luat banii de acolo. Cum sa nu se fereasca de mine? Acum exista o lista de nume…

A: – Acum, dar atunci?

I.M.V: – Dar atunci nu mi-a fost adusa la cunostinta. Eu nu doresc la nimeni sa traiasca cum am trait eu cele doua saptamani de cand m-am intors din Israel pana a picat FONDUL. Va rog sa ma credeti ca n-a fost o noapte in care sa dorm si am stat in firma printre oamenii aceia furiosi cate 18-20 de ore. Nu stiu cum sa va povestesc. Marturisesc ca nu am avut nici timp si nici nu avea sens sa ma ocup de aceste probleme -cine, ce rezolva-, nu erau de -competenta- mea.

A: – Cine stabilea politica de plasamente?

I.M.V: – SVM GELSOR.

A: – GELSOR-ul?

I.M.V: – Era firma cu care SOV INVEST-ul facuse contractul inca de la inceput.

– -Tot ce s-a cumparat in portofoliu in perioada cat nu am fost eu presedinte (…) au fost facute intre Vintu personal si cei interesati si, apoi, plasate de GELSOR in portofoliul FNI pe banii FNI-ului. E atat de limpede circuitul acestor tranzactii! (…). Dar este clar ca acele persoane cu care s-au facut unele contracte au fost fie persoane fictive, fie apropiati ai lui Vintu, ca de exemplu Irimescu. Nu si-a pus nimeni intrebarea de unde au avut aceste persoane atatea miliarde pentru tranzactiile cu aceste actiuni? Sare in ochi-.

A: – Si dumneavoastra cand ati constatat ca plasamentele nu asigurau o crestere reala?

I.M.V: – De cand am venit acolo, din momentul in care am cerut portofoliul FONDULUI si am vazut ce contine. Am inteles ceea ce nimeni nu voia sa-mi spuna, respectiv cum se acoperea cresterea titlurilor. Si mai e o chestiune ce am observat eu, de spaima ca trebuia sa acopere cresterea si nu aveau din ce, s-au facut contracte de cumparari masive de actiuni de la INDUSTRIAEXPORT la preturi mici. Pe unele contracte era aplicata semnatura mea, prin stampila. Au incercat sa acopere gaura scriptic cu actiuni cumparate la un pret mic si reevaluate la un pret mare. Cumpararile initiale n-au fost facute de mine. Tot ce s-a cumparat in portofoliu in perioada cat nu am fost eu presedinte, LATINA PLASTICS, BIR, INDUSTRIALEXPORT, CIBELA si restul, au fost facute intre Vintu personal si cei interesati si, apoi, plasate de GELSOR in portofoliul FNI-ului, pe banii FNI-ului. E atat de limpede circuitul acestor tranzactii! Banii acestia s-au impartit intre cine s-au impartit, cum s-au impartit. Acest lucru nu l-am intrebat pe Vintu si oricum nu mi-ar fi spus. Dar este clar ca acele persoane cu care s-au facut unele contracte au fost fie persoane fictive, fie apropiati ai lui Vintu, ca de exemplu Irimescu. Nu si-a pus nimeni intrebarea de unde au avut aceste persoane atatea miliarde pentru tranzactiile cu aceste actiuni? Sare in ochi.

A: – Noi dorim sa auzim pozitia dumneavoastra.

I.M.V: – Eu imi spun pozitia. Nu eu am facut aceste contracte, ultimele sunt facute ca sa acopere gaura. Au fost facute, cum au fost facute, cu stampila mea pe contractele de gestiune.