Maria Vlas sustine ca a fost o simpla unealta

-Eu cu Vintu aveam intrevederi numai cand trebuia sa-mi dea o <directiva precisa> (…) <Du-te la CEC si semneaza contractul (…) Du-te la Banca Agricola si semneaza contractul de vanzare… Deschide contul ala cu numele acesta…>-

Anchetator – Dumneavoastra stiati ca acei bani care ii detineati erau umflati, ca o parte din ei erau necuveniti?

Ioana Maria Vlas – La toata lumea erau necuveniti, domnul anchetator. Ca era Gelsor, ca era Popescu Mitica etc. Ma intelegeti? Ei erau egali in fata -umflaturii-, cu deosebirea ca Popescu Mitica avea doar trei sute de unitati si Gelsor avea trei sute de mii, sa zic. Da.

A – Sorin Ovidiu Vintu a avut carnet?

I.M.V. – Nu. Dar la ce-i trebuia?

A – Dar, totusi, i-ati dat pe adeverinta ca are carnet.

I.M.V. – Eu, personal?

A – Da.

I.M.V. – Mira-m-as.

A – Deci, in momentul in care s-a infiintat BID-ul, printre documentele necesare constituirii BID-ului a depus o adeverinta…

I.M.V. – Semnata de mine?

A – Aceasta pare a fi emisa de dumneavoastra, e cu numele si semnatura dumneavoastra. Prin ea atestati ca are doua carnete de investitor FNI cu sume masive.

I.M.V. – Nu, eu n-am semnat in viata mea asa ceva. Ceea ce se putea intampla era ca, in afara de stampila, eu stiu ca acolo s-au scanat semnaturi si s-au pus semnaturi. Deci putea sa fie si olografa scanata. Eu nu am dat o asemenea adeverinta. Sa fie clar, asta n-am dat-o si sustin asta pan* la Dumnezeu. Candva, in vara, a fost o intalnire la care am fost invitati toti, inclusiv eu, si ne-a prezentat pe domnu* Vacaroiu cu care statea la masa. Intalnirea a avut loc in sala de sedinte a ziarului -Curentul-.

A – Si cum? Toti salariatii stateau in fata si dumneavoastra stateati in spatele salii?

I.M.V. – Da. Pentru ca eu eram doar presedinta SOV Invest-ului si acolo erau toti reprezentantii grupului Gelsor. Eu n-am stat la masa cu ei si nu stam cu domnul Vacaroiu asa cum stau cu dumneavoastra. Poate sa spuna daca pe mine m-a cunoscut in calitate de presedinta a SOV Invest-ului in biroul dansului sau altundeva. Eu l-am vazut la masa stand acolo, la intalnirea care s-a tinut la -Curentul- in primavara-vara lui *99.

– -In mana lui Viorel erau toate finantele in cash ale grupului Gelsor-.

A – Da. Spuneti-mi in ce relatii ati fost cu Popa Nicolae, caruia dumneavoastra ii spuneti Viorel?

I.M.V. – Da. Viorel. Deci, eu cu Popa Viorel am fost in relatii, cum sa va spun, de prietenie. Popa Viorel lucra pentru firma Gelsor inca de la inceputurile sale. In Gelsor, va vor spune oamenii ca el era contraponderea lui Sorin Vintu care -dadea- in oameni, in timp ce Viorel incerca sa-i apere. Si Viorel era omul care daca aveai nevoie de cinci milioane pentru probleme familiale, iti spunea: -Ia, ma cinci milioane si du-te si rezolva-ti ce ai… Ti s-a stricat masina, ti s-a imbolnavit copilul, iti operezi nevasta…-. Viorel era omul care stia foarte clar tot ce se-ntampla. Cand eu l-am cunoscut pe Viorel, Sorin il folosea pe post de om la toate, de sofer, de nu stiu cum sa va spun, un fel de trepadus. Si il tratam ca atare. De altfel, cum il tratau si pe saracul Victor Veliscu, la modul mai mult decat ordinar. Pe urma se vede ca Viorel s-a impus pentru ca era un tip calm, ponderat. Sorin era un tip vulcanic, manios tot timpul, urla, injura, trasnea. Viorel era un tip foarte ponderat si, deci se vede ca el a avut nevoie de aceasta contrapondere, in persoana lui Viorel. Din motive pe care nici o data nu mi le-a spus, si nici nu l-am intrebat, Sorin, care nu avea incredere in nimeni, avea in Viorel. De asa maniera incat, in mana lui Viorel erau toate finantele in cash ale grupului Gelsor. Cand am venit la SOV Invest, Sorin Ovidiu Vintu mi-a spus: -Sefa, iti dau eu 2.000 de dolari pe luna-. Si 2.000 de dolari mi-i dadea Viorel Popa in cash. Salariul meu din SOV Invest nu l-am ridicat niciodata. Daca Sorin m-a platit pentru porcaria ce-o faceam, s-o plateasca, era normal sa ma plateasca tot Sorin. Salariul meu se ducea pe ciubucurile necesare unei firme, pe care contabilele mele refuzau sa le deconteze la zecile de masini pentru mecanici, la aerele conditionate, la tot ce trebuie cheltuiala in firma. Viorel, personal, imi dadea concret 2.000 de dolari, in fiecare luna, pana in momentul in care i-am spus: -Viorel, nu-mi mai trebuie banii de la tine, daca tot m-a platit ca pe Iuda, Sorin Ovidiu Vintu din banii altuia. O sa iau din banii aceia de la CEC ca sa traiesc-. Si am luat de acolo.

A – De la CEC?

I.M.V. – Daca tot m-a incaltat cu ei, sa-i folosesc, asa. Si scoteam pentru necesitatile mele, 500-600 de dolari pe luna si imi erau de ajuns la ce viata am avut eu. Stia care este adevarul, Viorel mi-a spus intotdeauna: -Nu te mai consuma Ioana, pentru ca nu o sa te lasam niciodata sa patesti ceva-. Deci, eu, cand aveam ceva, un of mare pe suflet, nu ma duceam la Sorin, ca degeaba ma duceam, ca ma injura si ma scotea afara.

– -Faceam anticamera ca ultimul om si ma primea cinci secunde si imi spunea ce sa fac: <Scrie 1, 2, 3, 4, 5, merci… Pleaca!>-

A – Puteti sa concretizati ofurile?

I.M.V. – Pai, ofurile erau astea: -Ce ma fac cu valoarea asta pe care mi-o impuneti voi? Ce ma fac cu aceste nenorocite de valori mobiliare pe care le-ati cumparat si nu valoreaza doua parale?-. Eu tot timpul ma plangeam, ca, uite, ce fac si cum ma descurc, si-mi sta sabia deasupra capului si innebunesc. -Ioana, suntem aici si pentru tine!-. De un milion de ori mi-a spus lucrul acesta. Eu cu Sorin Vintu aveam intrevederi numai cand trebuia sa-mi dea o -directiva precisa-. Vali Stan, secretara, dadea telefon la mine pe mobil si spunea: -Doamna Ioana, Sorin va roaga sa veniti la ora de…-. Faceam anticamera ca ultimul om si ma primea cinci secunde si imi spunea ce sa fac: -Scrie 1, 2, 3, 4, 5, merci… Pleaca!-. Asta e.

A – Le scriati?

I.M.V. – Pai, cum sa nu le scriu, ca trebuia sa le scriu ca unele indicatii erau lungi. Altele nu le scriam.

A – Mai retineti ceva din aceste indicatii?

I.M.V. – -Pai, du-te la CEC si semneaza contractul… Ti-am rezolvat problema cu investitia… Du-te si insista pe langa CEC sa-ti faci contractul de distributie… Du-te la Banca Agricola si semneaza contractul de vanzare… Deschide contul ala cu numele acesta… Merci. Out! Vezi ca l-am chemat pe Bogdan sa facem advertising-ul asa cum vreau eu, asa sa-l faci-. L-am intrebat o data despre o scrisoare pentru investitori. I-am explicat ca atunci cand scriem despre garantarea investitiei, investitorii vin lunea si scot toti banii si pe urma ii baga la loc si e o munca in plus pentru fete (operatoarele de la ghiseu). Si i-am spus: -Sorin, nu fac chestia asta ca nu-i bine, este inutil, este prostie si mie frica de chestia asta-. Mi-a spus: -Stii ceva? Nu-i treaba ta, iesi! Dar, daca vreti, platiti invitatiile-. Si ma primea sus, cinci minute. Eu n-am fost persoana din anturajul lui Sorin Vintu. Asta vreau sa intelegeti. Eu am fost omul care a lucrat pentru Sorin Vintu. N-am fost nici prietena lui, nici amanta lui, n-am fost nici prietena de familie, n-am fost decat un om ca oricare altul care lucra pentru el. Si acestea au fost pentru totdeauna relatiile noastre. De cand ne cunoastem. N-am fost cu el la mese, n-am fost invitata la petreceri, n-am fost invitata la nici o tranzactie din asta de afaceri cu -NI-ME-NEA-.

– -Cand am plecat eu din Romania, Sorin a fost atat de destept incat sa ma faca pe mine sa… sa fiu de acord cu plecarea mea. Deci: <Vai, saracuta de tine, ca vai ce-o sa se intample, dar n-ar fi bine sa te duci>. Deci el mi-a spus asa…. decat in final <Pleci!>. A fost o pregatire psihologica perversa (…) S-a purtat ca un ingeras-

A – Haideti sa continuam despre Popa. Relatia cu Popa. Cum a evoluat ea pana in momentul plecarii?

I.M.V. – Cand am plecat eu din Romania, Sorin a fost atat de destept incat sa ma faca pe mine sa… sa fiu de acord cu plecarea mea. Deci: -Vai, saracuta de tine, ca vai ce-o sa se intample, dar n-ar fi bine sa te duci-. Deci el mi-a spus asa… decat in final -Pleci!-. A fost o pregatire psihologica perversa.

A – Cu cat timp inainte?

I.M.V. – In seara cand am plecat.

A – Stati un pic.

I.M.V. – Da.

A – Pregatirea psihologica necesita un interval de timp.

I.M.V. – Pregatirea psihologica era facuta de mediu si de situatie. Atunci, in seara respectiva, cand m-am dus (convocata) eu la el, nu m-am dus cu ideea sa plec in strainatate, nu m-am asteptat sa-mi spuna sa plec in strainatate. Ma intelegeti? Pana am ajuns la aceasta idee, el m-a luat cu binisoru*, asa ca -Vai, saracuta de tine? Si-acuma ce sa ma fac cu tine, cum sa te ajut?-. Viorel Popa era de fata.

A – Pai si nu l-ati intrebat: -De ce sa m-ajuti pe mine?-

I.M.V. – Pentru ca intotdeauna el ma -ajuta-. Cum ce problema aveam? Se prabusea fondul, asta era problema mea.

A – Pai deciziile nu le-ati luat dumneavoastra.

I.M.V. – Pai nu le-am luat eu, dar Sorin stia foarte bine ca trebuie sa-l ajut, ca le-am luat pentru el. Tot ce am facut, am facut pentru el, da? -Vai, saracuta de tine, acum ce-o sa fac, cum sa te-ajut? Ai nevoie de bani?- Dar zic: -N-am nevoie de nimica-. -Ce sa-ti fac? Vai!-. S-a purtat ca un ingeras. Si in final, dupa ce am discutat acolo vreo ora…

A – Cine mai era de fata?

I.M.V. – Viorel Popa era de fata. Dupa ce am discutat acolo o ora si i-am spus: -Sorine, eu acuma nu stiu ce sa fac. Ce-am facut, nu am facut pentru mine. Totul va pica insa pe mine-. Si a zis: -Lasa, si ce daca? O sa fie bine. Stai tu linistita, ca ne gandim noi cum o sa facem si-o sa fie bine. Hai, tu sa pleci din tara! Asta e cea mai buna buna solutie si-o sa ne gandim pe urma. Tu du-te numai din tara si dupa aia ma ocup eu sa-ti spal numele-. Asa mi-a spus. Ma jur pe copiii mei! Punct. Si dupa aia am zis eu: -Cum pot sa ies eu, Viorel, din chestia asta?-. Si Viorel mi-a spus: -Du-te, Ioana, acasa si-ti dau eu telefon peste o ora, sa-ti spun ce-am hotarat si cum am hotarat-. M-a dus soferul meu acasa…

A – Cum il cheama?

I.M.V. – Florin Barliga. Apropo de Florin Barliga si de toti angajatii nostri, era, cum sa va spun? Era o familie a SOV Invest – Gelsor. Ca fratele lui era administrator acolo. Si pe de alta parte, facand o miniparanteza, saracul Florin, care era un copil tare bun, cred ca era-n acelasi timp si cel care-l informa pe Sorin ce faceam de cand ma trezeam pana veneam acasa. Ca era tot timpul langa mine.

– -Cum eram eu unealta, Viorel Popa a fost si el unealta! La un alt nivel, putintel mai sus, dar unealta a fost!-

A – Treaba cu plecarea o s-o abordam in mod separat.

I.M.V. – Deci cu Viorel am fost in relatie de prietenie profunda. Sau cel putin eu asa am considerat.

A – Da. Pe mine ma intereseaza daca in baza acestei relatii profunde pe care ati avut-o cu Popa Nicolae i-ati dat imputerniciri sa va reprezinte sau sa reprezinte SOV Invest.

I.M.V. – Nu. Nu in baza acestei relatii! Ca sa spunem lucrurilor pe nume! Ci in baza faptului ca el era mana dreapta a lui Sorin Vintu. Nu faptul ca eu eram cu el prietena.

A – Pai nu, dar fiind foarte apropiati, aveati si incredere in el.

I.M.V. – Nu. Si Viorel a fost tot o unealta! Cum eram eu unealta, Viorel Popa a fost si el unealta! La un alt nivel, putintel mai sus, dar unealta a fost! Eu stiu de unde a plecat Viorel. Eu tin minte de cand il trimitea Sorin: -Du-te si cumpara-mi-, -Du-te…, fa masina, du-o pe Ioana acolo…-. Eu il stiu de cand am venit in firma si cum se purta cu el. Era exact acelasi tip de unealta ca mine. Numai ca a fost langa el tot timpul. Ceea ce eu n-am fost. Nu pentru ca mi-era mie drag Viorel, ca-mi inchipuiam ce chin duce cu Sorin, ca de-aia ne-am apropiat toti cei care eram in plasa lui Sorin! Ne-am apropiat sufleteste! Viorel, Doru Nicolaescu, Marian Petrescu. Pe Burghelea nu l-am cunoscut aproape deloc! Pentru ca toti eram in aceeasi situatie! Pana aici! Si de aia ne-am apropiat! N-am fost insa prieteni de familie! Ca nu puteam sa ma plang la altcineva, numai la cine stiam pe ce sta!

– -Cucoana, iti fac o propunere: vii sa lucrezi pentru mine ca presedinte al Gelsor?-

A – Da. Spuneti-mi, Eugen Voicu…

I.M.V. – Da…

A – Cine este?

I.M.V. – Eugen Voicu a fost primul meu asociat la o societate de administrare a unui fond de investitii Cert Invest-Credit Fond. Ma ocupam de documente, am fost in afaceri impreuna mai putin de un an de zile.

A – In ce perioada?

I.M.V. – In *95. Voicu l-a cunoscut nu stiu unde pe Vintu. Noi, eu cu Voicu, ne-am cunoscut in Cluj la o adunare. Dupa aceasta adunare, avand in vedere ca-l interesa ideea cu piete de capital, ne-am mai intalnit. Discutia a evoluat pana in momentul in care am zis: -Hai sa facem un fond. Unde sa-l facem? Sa nu-l facem in Cluj, caci in Cluj este deja fondul Dacia Felix-. -Hai sa-l facem in Bucuresti!- Si-atunci am avut eu momentul de hotarare, mi-am schimbat totalmente viata si-am zis: -Gata, ma las de invatamant-. Pentru ca imi placea foarte mult chestia asta, am zis: -Hai sa incercam sa facem un fond!-. Si intr-adevar, s-a pornit fondul respectiv si a inceput sa functioneze, apoi a venit scandalul Credit Bank… Dumnezeule, ce a fost si acolo! In perioada cand eram aici la Bucuresti si lucram la partea de cercetare pentru Credit Fond, Voicu l-a cunoscut pe Vintu si mi-a zis: -Uite, suntem invitati la…-. Mi-a dat telefon intr-o seara si mi-a spus: -Uite, vine dupa noi cineva!-. A venit Viorel Popa, ne-a luat si ne-a dus la Vintu. Am avut o discutie scurta cu Vintu, m-a luat la intrebari si m-a analizat pe toate cusaturile si mi-a spus: -Cucoana, iti fac o propunere: vii sa lucrezi pentru mine ca presedinte al Gelsor?-. Pentru ca Gelsor-ul era, la ora aceea, una dintre cele mai… Erau putine firme de brokeraj, iar printre acelea era considerat, in lumea noastra, ca cea mai puternica firma de brokeraj. I-am spus: -Uita-te, stii de ce vreau sa vin? Pentru ca vreau sa fac niste lucruri care nu s-au facut in Romania-. Si intr-adevar nu s-au facut. A fost oferta de la Eurostar Bacau. -Stii sa faci treaba asta, fa-o pentru mine! Stii sa vorbesti cu oamenii, stii sa explici oamenilor. Ca urmare, te intereseaza sa faci premiera pe piata de capital romaneasca?-. Iar eu atunci am spus -Da-. Acesta a fost rolul lui Eugen Voicu in intalnirea mea cu Vintu. Si de-atunci am plecat de la Cert Invest si am venit la Gelsor. Asta a fost!

– -Veliscu a stat alaturi de mine in absolut tot ce faceam, caci era sub presiune, pentru ca toata lumea ataca Gelsor-ul si-l ataca pe Vintu. Eu trebuia sa apar Gelsor-ul, implicit sa-l apar si pe Vintu-

A – Da. Vorbeati mai inainte de Veliscu.

I.M.V. – Da.

A – Victor Veliscu (n.r. – actual consilier al directorului SRI, Radu Timofte)

I.M.V. – Da.

A – Ce relatie ati avut cu el?

I.M.V. – Si Victor a fost un prieten apropiat al meu. De ce? Pentru ca si la Victor puteam sa ma plang de toate cele. Cand am venit eu in Gelsor, Vintu mi-a spus: -Iti dau pe cineva care sa stea alaturi de tine in tot ce trebuie sa faci, pentru ca va fi foarte greu!-. Si chiar a fost foarte greu.

A – Ce era Veliscu in Gelsor?

I.M.V. – Era consilier, asta acopera orice! Si rezolva, atunci n-aveam companie de advertising, primele iesiri ale mele la rampa pentru apararea Gelsor-ului, atunci cand presa il ataca pe Vintu -ca este un fost puscarias si ca n-are decat zece clase-. Atunci am afirmat: -Dl Vintu s-a retras din afaceri si mi-a cedat mie conducerea efectiva a Gelsor-ului-. Nu ma intrebau de mine ziaristii, pentru ca ma cunosteau, ma intrebau ce stiu despre el. Am zis: -Este un om de afaceri care m-a angajat pe postul de presedinte si mi-a dat procent din actiuni-. Nu stiu de cat am avut parte. Zece la suta, cincisprezece la suta din Gelsor la prima mea aparitie, pe care, normal, i le-am dat inapoi cand am plecat. Atunci, in acele momente, Veliscu a stat alaturi de mine in absolut tot ce faceam, caci era sub presiune, pentru ca toata lumea ataca Gelsor-ul si-l ataca pe Vintu. Eu trebuia sa apar Gelsor-ul, implicit sa-l apar si pe Vintu. Cand aveam nevoie de orice, ii spuneam: -Victoras, asta trebuie sa fac… Mergem la o conferinta de presa… Trebuie sa facem asta, sa scoatem prospectul de emisiune…-. Raspundea: -Lasa, Ioana, ca te ajut…- Acesta era Victor Veliscu pentru mine.

A – Asta cat ati fost la Gelsor. Dar cand ati trecut la SOV Invest?

I.M.V. – Cand am trecut la SOV Invest, mai tarziu, m-am plans la el de multe ori, in sensul -Vai, Victor, in ce am intrat!-. Imi raspundea: -Lasa, Ioana, ca o sa fie bine-. In perioada aceea a fost plecat de la Gelsor. Il daduse afara Vintu. Si pe urma din nou s-au apropiat. Avea incredere in Victor, dar nu ca-n Viorel Popa! La intalnirea aia din noaptea cand a trebuit sa plec din tara, Viorel a spus: -Vorbeste cu Victor sa se ocupe de plecarea ei-. La care Vintu a spus: -Nu, prefer sa te ocupi tu!-. Deci asta a fost relatia mea cu el. I-am spus de nenumarate ori: -Victor, nu mai pot!-, iar el mi-a spus: -Lasa, Ioana, ca se termina! Lasa, Ioana, ca o sa fie bine! Ca tu stii ca Sorin le rezolva pe toate!-. Asta a fost. El a fost apropiat de Vintu, dar nu atat de apropiat cum a fost Viorel Popa. Presupun ca avea cunostinte foarte multe printre fostii lui colegi, pentru ca a fost colonel in Securitate. Socotesc ca multi dintre acesti fosti colegi ai lui Victor au venit prin intermediul lui sa lucreze pentru Vintu. Victor i-a introdus pe acestia la Sorin. De-ati sta sa verificati toata reteaua lui Gelsor-FNI, ati afla ca a fost, cu mici exceptii, una, doua, incadrata numai cu fosti ofiteri de Securitate. Va repet, si pentru aceasta lumea nu putea sa ma ierte, caci toti credeau ca sunt prietenii mei. Si stiti care este resentimentul in Romania fata de fostii ofiteri de Securitate! Si eu am avut aceleasi prejudecati! Dar cunoscandu-i asa, pe fiecare in parte, nu chiar pe toti, am constatat ca erau oameni respectuosi, erau oameni cumsecade si disciplinati. Asta ii trebuia lui Sorin! Pe mine ma soca cand cate unul venea la mine, se prezenta si spunea: -Ordonati!-. Acestea au fost relatiile mele cu Victor Veliscu. Iar acum Victor Veliscu, care era omul lui Sorin, a ajuns, eu am auzit cu urechile mele, consilier al unui director de serviciu de informatii. Eu mi-am pus intrebarea, cand a fost un scandal in legatura cu participarea la Banca Romana de Scont sau la cealalta banca, a acestui domn director (n.r. – Radu Timofte, directorul SRI), pe care eu il stiu ca prieten din copilarie si din tinerete al lui Vantu, cum de a devenit Victor Veliscu consilier la acest director? Cand am auzit chestia asta, ca este o ancheta guvernamentala sau ce era acolo, in legatura cu faptul ca domnul director al SRI-ului este actionar in banca lui Sorin Ovidiu Vintu si ca are drept consilier pe domnul Victor Veliscu, am facut si eu legatura si am zis: -Ia uite! Cum a ajuns Veliscu, care nu mai era activ de multa vreme, dintr-o data, consilier al directorului Timofte?-. Si am mai vazut la sfarsit ca -Domnul Vintu este curat ca lacrima-. Am auzit la PRO TV International ca el n-a avut niciodata carnet in FNI. Acum aflu, cu stupoare, ca a avut, ca domnul sef al SRI-ului si-a vandut partea sa din banca si ca acum nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase! Am zis: -Doamne, esti mare…!-

A – Dar de ce? Poate a facut niste afaceri corecte, nu?

I.M.V. – Pe mine chestiunea nu ma intereseaza. Ce afaceri a facut dumnealui…

A – La momentul respectiv era ca oricare cetatean.

I.M.V. – Si care este problema? Eu am facut numai legatura intre Victor Veliscu si acest domn director, si intre faptul ca domnul acesta director a intrat in banca lui Vintu.

A – Adica… Mie mi-ati putea face un proces de constiinta ca un prieten din copilarie al meu ajunge la puscarie sau comite o fapta de natura penala?

I.M.V. – Dumneavoastra, nu. Dar eu va spun sincer ca m-as uita urat la dumneavoastra, daca as sti, ca ati fost vreodata prieten cu Vintu sau ati participat la afacerile lui! Va spun sincer: m-as uita foarte urat la dumneavoastra…

A – Pai atunci, pe cale de consecinta, si eu ar trebui sa ma uit urat la dumneavoastra pentru ce ati facut.

I.M.V. – Aveti dreptate sa va uitati urat la mine! Da. Pentru ca eu am lucrat cu Vintu! Aveti perfecta dreptate!

A – Dar eu nu ma uit urat!

I.M.V. – Ca dumneavoastra sunteti un om bun! Dar inca o data va spun ca daca eu stiu ca cineva a facut business si a fost apropiat lui Sorin Vintu, zau m-as uita urat, va rog sa ma credeti! As simti ca faceti parte din clanul celor murdari! Nu va suparati! Asta este senzatia mea! Eu am facut parte din clanul acestor murdari! De aceea m-am intors, ca sa-mi platesc greselile! Dar sa si le plateasca toti cei vinovati, eu pe ale mele si ei pe ale lor! Nu-i asa? Nu spun drept?

– -Popa Nicolae imi dadea dimineata telefon si zicea: <Sorin a zis sa…!>-

A – De la Popa Nicolae ati primit vreodata indicatii, dispozitii?

I.M.V. – Da. Popa Nicolae imi dadea dimineata telefon si zicea: -Sorin a zis sa…!-. Nu spunea -Eu vreau- sau -Eu zic!-.

A – Deci nu in nume personal!

I.M.V. – Niciodata! Nu. Spunea: -Sorin a zis sa faci asta-.

A – Deci era curea de transmisie!

I.M.V. – Absolut! Ca sindicatele de pe vremea lui Stalin! Niciodata n-a spus: -Fa acest lucru pentru ca eu iti spun!-. N-a spus asa, ci: -Sorin a zis sa…-. Si asta oricui ii dadea indicatii in Gelsor sau in SOV Invest.

A – Poate voia sa dea o greutate la ceea ce spunea. Oricum nu puteati sa verificati!

I.M.V. – Eu sunt de acord cu dumneavoastra, dar cei carora li se dadea aceasta indicatie in numele lui Sorin stiau ca este vocea lui Nicolae Popa, dar vointa este a -sefului cel mare-. Nici Nicolae Popa si nimeni in lumea asta nu putea sa-i comande lui Vintu! Si nici nu i-a comandat. Nu accepta sa i se comande.

(Va urma)