Hepatita B ucide un milion de oameni pe an

Hepatita este o boala care se manifesta in primul rand prin inflamarea ficatului, determinata de o multitudine de cauze, incluzand boli metabolice, medicamente, alcool, toxine si virusuri (care reprezinta cei mai frecventi agenti cauzali in aparitia hepatitelor astazi). Exista cel putin cinci virusuri hepatitice care determina: hepatita A (denumita inainte hepatita -epidemica-), hepatita B (denumita inainte -serica-), hepatita C (hepatita -non-A, non-B-), hepatita D (hepatita -delta-) si hepatita E (cunoscuta anterior sub numele de hepatita -non-A, non-B, transmisa digestiv-).

Evolutia bolii

Un virus nou (al hepatitei G) este in curs de investigare, ca un al saselea posibil nou agent viral. In fiecare an, aproximativ un milion de oameni din intreaga lume mor ca urmare a infectiei acute sau a sechelelor cronice datorate infectiei cu virusul hepatitei B, facand din aceasta una dintre cauzele majore de morbiditate si mortalitate la om. In fiecare an, in Europa, apare un numar estimat de 0,9 – 1 milion de cazuri noi de infectie acuta cu virusul hepatitei B (VHB), din care un sfert evolueaza catre boli cronice ale ficatului. Organizatia Mondiala a Sanatatii apreciaza ca numarul persoanelor infectate cu VHB este de 950.000 pe an. Dintre acestea, 90.000 vor deveni purtatori cronici ai VHB si 20.000 vor muri datorita cirozei si cancerului primar la ficat. Asadar, hepatita virala B reprezinta o problema majora de sanatate publica.

Infectia cu virusul hepatitei B prezinta manifestari clinice diferite, in primul rand in functie de varsta pacientului la momentul infectarii, de puterea sistemului imunitar si de stadiul in care se recunoaste boala. La copiii cu hepatita B se pot observa rar cazuri acute, datorita relatiei directe dintre varsta si evolutia bolii. Intrucat infectia din perioada de sugar si copil mic este de obicei asimptomatica, ea evolueaza adesea catre statutul de purtator cronic. Pe de alta parte, infectia adultului poate evolua atat cu simptome, cat si fara aparitia acestora, dar adultii evolueaza, in general, spre vindecare. Aproximativ o treime din infectiile acute la adult sunt complet asimptomatice; o treime prezinta o imbolnavire care imita gripa, fara icter, fiind greu de diagnosticat ca HB, si o treime prezinta un tablou complet de hepatita virala, cu semne si simptome tipice. Cei mai multi dintre pacientii adulti infectati cu virusul hepatitei B se vindeca complet si se dezvolta imunitate stabila, pentru toata viata, dar alta parte dintre ei devin purtatori, infectati cronic.

Transmiterea sexuala, cea mai frecventa

VHB este prezent in multe fluide biologice ale purtatorilor cronici si in cele ale bolnavilor in stadiu acut de infectie. VHB este diseminat prin contactul cu sange si fluide biologice, cum ar fi sperma si secretiile vaginale. Desi s-au identificat cantitati mici de VHB in multe fluide biologice, inclusiv in sudoare, lacrimi, lapte matern, urina si fecale, nu se considera ca acestea ar avea un rol in transmitere. Saliva poate juca un rol in transmitere, in functie de tipul de expunere. A fost implicata in transmitere, prin muscaturi si prin unele proceduri stomatologice, daca a fost contaminata cu sange, dar sarutul si folosirea in comun a paharelor sau a instrumentelor muzicale nu se considera a avea importanta in transmiterea VHB. Virusul nu se transmite pe cale respiratorie sau pe cale fecal-orala, prin apa, alimente contaminate, insecte sau alte modalitati. Desi echipamentele medicale contaminate sunt rareori responsabile de transmiterea infectiei, in tarile in care echipamentele sunt de rutina dezinfectate si sterilizate, acestea reprezinta o cale majora de transmitere in tarile in care aceste proceduri nu sunt respectate. In plus, acele de acupunctura contaminate sau instrumentele pentru testarea glicemiei la diabetici (lantete) au fost implicate in transmitere. Homosexualii sunt cei mai predispusi la boala in acest moment, transmiterea sexuala este una dintre caile cele mai comune de achizitionare a virusului. Desi tinerii se afla la cel mai inalt risc de infectare, ei nu sunt intotdeauna considerati ca fiind -la risc-. Atat bolnavii in stadiu acut, cat si cei cronici pot transmite VHB pe cale sexuala, dar riscul cel mai mare de transmitere sexuala este in cazul purtatorilor cronici, care, de obicei, nu stiu ca sunt infectati. Riscul creste cu numarul de parteneri sexuali, numarul de ani de activitate sexuala si antecedentele privind existenta unei boli transmise sexual. S-a estimat ca 16-40% dintre partenerii sexuali ai persoanelor infectate cu VHB pot contracta infectia cu VHB.

Utilitatea vaccinului antihepatita

Primele experimente privind imunizarea activa impotriva VHB au fost raportate de Krugman in 1971. Serul infectat, diluat, fiert un minut si injectat oamenilor, inainte de o expunere la VHB, s-a dovedit imunogenic si partial protector. Aceste experimente au condus la dezvoltarea de vaccinuri derivate din plasma purtatorilor cronici. Vaccinurile din plasma s-au dovedit a fi sigure, inalt imunogene si eficiente in prevenirea infectiei cu VHB atat la nou-nascut, cat si la adult. Primele vaccinuri au fost elaborate in Franta si in Statele Unite si s-au comercializat incepand din anul 1982. Vaccinurile derivate din plasma s-au folosit la sute de milioane de persoane, cu inregistrarea unei sigurante si eficiente excelente. Cu toate ca primele generatii de vaccinuri au fost eficiente, o serie de factori au inhibat utilizarea lor pe scara larga. Deoarece vaccinurile erau derivate din plasma persoanelor infectate si datorita descoperirilor legate de faptul ca HIV se poate transmite prin sange, au fost exprimate temeri asupra sigurantei vaccinurilor derivate din plasma. In ciuda acestui fapt, nu a fost dovedit nici un caz de infectie cu HIV sau altfel de infectie datorata vaccinarii impotriva VHB. In prezent se folosesc celule de mamifere in vaccinuri cu ADN recombinat. Aceste vaccinuri nu contin particule vii. Primele vaccinuri recombinate au fost omologate in 1985 si s-au dovedit a fi sigure si imunogenice. Au un grad inalt de imunogenitate si eficienta, daca se administreaza la nastere. Nu exista interferenta cu anticorpii materni sau cu alte vaccinuri administrate in primele luni de viata.