Exportatorii sunt nemultumiti ca in Romania nu a fost promovata o cultura a managementului riscului si ca producatorii autohtoni nu au acces la consultanta specializata. Un contract futures asigura exportatorul ca va incasa banii, la cursul din ziua incheierii contractului, indiferent de fluctuatiile ulterioare ale cursului de schimb. In perspectiva integrarii, companiile romanesti trebuie sa introduca un sistem de management al riscului.
De exemplu, un contract comercial incheiat de un exportator, la 30 noiembrie 2004, la un curs de 41.000 de lei pentru un euro, ar fi insemnat o pierdere semnificativa, daca ar fi avut data scadenta in martie 2005, la un curs de 36.000 de lei. Atat vanzatorul, cat si cumparatorul ar fi putut opta insa pentru incheierea unui contract futures in noiembrie, depunand la Casa de Compensatie o garantie (numita marja), care variaza intre 3% si 10%, in functie de volatilitatea activului. De exemplu, marja necesara pentru un contract in valoare de 50.000 de euro, incheiat la Bursa din Sibiu, este de 60 milioane de lei. Astfel, pierderea de pe piata spot interbancara, rezultata din deprecierea euro fata de leu, este compensata de castigul de pe piata futures (inghetarea platii la un anumit nivel de curs). -Oricine poate plasa ordine de tranzactionare in piata, iar brokerii, societatile de investitii financiare ofera consultanta. Legea exista, nu trebuie decat sa tranzactionam!-, a declarat directorul CNVM, Daniel Stoicescu, in cadrul unui seminar organizat de Finmedia.
Bancile au inca restrictii
Categoriile de agenti economici expusi la riscul valutar sunt cei care au creante in valuta (exportatori) sau obligatii denominate in valuta (importatori). In Polonia, peste 70% din tranzactiile cu instrumente financiare derivate (IFD) sunt initiate de bancile straine si de investitori institutionali straini. Deocamdata, la noi, banca centrala a hotarat sa mentina (n.r. – cel putin pana in 2006) limitele de expunere in ceea ce priveste pozitiile valutare ale bancilor (raportul maxim permis dintre riscurile asumate intr-o deviza straina pe piata interbancara si fondurile proprii).
Legislatia trebuie modificata
Expertii sunt de parere ca Legea falimentului nu protejeaza suficient creditorii. Inexistenta unui cadru legal, care sa recunoasca compensarea fortata pe net, in caz de faliment, intre o institutie de credit si un tert – agent economic – determina bancile straine sa stea deoparte pana cand se vor implementa si la noi contractele standardizate (Master Agreement). -Exista o legatura directa intre adancimea pietei financiare si utilizarea IFD. Piata derivativelor nu s-a putut dezvolta corespunzator la nivelul agentilor economici, pentru ca legislatia romaneasca nu recunoaste compensarea pe net-, a declarat directorul Directiei de Reglementare din BNR, Petre Tulin. In legislatia bancara, acest tip de compensare in caz de faliment, incapacitate de plata temporara sau eveniment de credit este recunoscut, dar numai intre doua institutii de credit.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
