Opozitia – in moarte clinica

Spcul provocat de rezultatul alegerilro din 2000 nu mai este de mult o scuza prin care Opozitia sa-si poata justifica dezbinarea si lipsa de eficienta. Liberalii si democratii nu au reusit, inca, sa scape de meteahna conflictelor interne, capatata in vremea coalitiei. UIDMR, din ratiuni pragmatice, si-a asumat riscul de a-i fi negata calitatea de opozant, preferand atmsofera calduta de la umbra Protocolului cu PSD. PRM a reusit -performanta- de a fi repudiat atat de putere cat si de Opozitia care, pentru a se delimita de partidul lui CV Tudor, si-a adaugat la blazon si eticheta -democratica-. In aceste conditii, cu greu se poate spune ca in Romania exista o Opozitie eficienta. Cel mult part ide de opozitie, carora scorul si strategia de multe ori defectuoasa nu le permite sa strice ploile PSD.

Efortul sisific al liberalilor de a construi o Opozitie

Conform principiilor logicii politice, PNL ar trebui sa aiba statutul cel mai bine definit de partid opozant, in actualul context. Unui guvern monocolor de centru-stanga ar fi normal sa-i tina piept o formatiune politica de centru-dreapta, asa cum s-au autodefinit liberalii. Intr-adevar, in acest moment partidul lui Valeriu Stoica aproape ca monopolizeaza zona de centru-dreapta a esichierului politic, fiind de altfel, singura formatiune de aceasta factura care a reusit sa-si croiasca drum in Parlament, in urma alegerilor de anul trecut. Teoretic, liberalii au reusit sa-si aranjeze destul de bine ploile. Practic, insa, este clar ca demersurile PNL nu au avut prea multi sorti de izbanda. Cauza este o cifra: 9%, adica ponderea liberalilor in algoritmul parlamentar. Constienti ca status-quo-ul nu poate fi schimbat in ceea ce priveste reprezentativitatea in Legislativ, mai-marii PNL au incercat sa-si uneasca vocile cu ale democratilor, pentru a da coerenta corului Opozitiei. In Modrogan, insa, Valeriu Stoica a intalnit un nou lider, Traian Basescu, care i-a respins oferta, preferand sa abordeze partitura solo. Relatiile liberalilor cu UDMR incepusera sa intre in era glaciara inca din perioada fostei coalitii de guvernamant, iar, in prezent ele sunt inghetate aproape complet. O colaborare cu PRM este exclusa din start. Asadar, liberalii nu au beneficiat de prea mult feed-back din partea vecinilor de pe fotoliile Opozitiei. Rezultatul imediat al acestei stari de fapt este reducerea eficientei PNL in plan parlamentar. Exista numeroase exemple care dovedesc faptul ca actualul context politic a transformat baletul liberal intr-o succesiune de pasi ratati: faptul ca PNL nu a reusit sa-si impuna nici un amendament la bugetul pe anul 2001, trecerea -pachetului Stoica- privind reforma in justitie pe linie moarta, amanarea sine-die a revizuirii Constitutiei (o prioritate liberala), precum si esecul inregistrat pana in prezent in ceea ce priveste Legea Curtii de Conturi. In aceste conditii, tactica adoptata de liberali pentru a-si face simtita prezenta pe scena politica a fost crearea unei opozitii extraparlamentare dupa chipul si asemanarea PNL. Pana in prezent, insa, singurii care au raspuns -prezent- la apelul lansat de Valeriu Stoica au fost aperistii lui Teodor Melescanu, pentru care cooptarea sub aripa urmasilor lui Bratianu pare a fi o gura de oxigen politic. Totusi, si trupele ApR au intrat imputinate in plutonul liberal, o buna parte dintre subalternii lui Melescanu migrand spre PD sau PSD. UFD a, spus, recent, -pas- chemarii fratilor de doctrina de centru-dreapta, iar PNL-C penduleaza intre partidul lui Valeriu Stoica si proiectul abrasului Decebal Traian Remes care tine cu tot dinadinsul sa-i tranteasca sefului liberal o replica la formatiunea politica pe care o pastoreste.

Edificiul PD se sfarama caramida dupa caramida

Sosirea cu surle si trambite a lui Traian Basescu la fruntea PD nu a adus, pana acum, decat esecuri in tabara democratilor. -Adio / Visul frumos s-a terminat-, au suspinat in barba adeptii fostului lider, Petre Roman, care au cautat o perna mai moale in salasul PSD. O lovitura de imagine cat se poate de dura pentru democrati, care, oricum nu se puteau lauda cu un scor foarte ridicat la ultimul recensamant electoral. Basescu, pornind probabil de la principiul ca o lovitura in dos este un pas inainte, nu s-a lasat impresionat. Dimpotriva, i-a eliminat din structurile de varf si pe -baronii- ramasi in partid, impunandu-si proprii oameni. Probabil ca a crezut ca lipsa de experienta a acestora poate fi compensata de vehementa si de viteza cu care lanseaza sageti succesive si in stanga PSD-ului si in dreapta liberalilor. Strategia basesciana s-a dovedit pana in acest moment, insa, doar distructiva. Liderul din Modrogan dinamiteaza fara nici un scrupul constructiile adversarilor sai politici, dar uita sa puna ceva in loc.

UDMR cu un picior in barca puterii

In ciuda prezentei sale pe bancile Opozitiei, cu greu se poate spune despre UDMR ca face parte dintre partidele care constituie o contrapondere la PSD. Dimpotriva, nu de putine ori Uniunea a fost catalogata drept partener la guvernare a social-democratilor. Marko Belo si ai sai au reusit, in primele trei luni de la incheierea Protocolului, sa-si vada implinite mai multe vise decat au reusit in cei patru ani in care au tinut in mana fraiele guvernarii: posturi in administratia publica, Universitate privata in limba maghiara, sectii in limba lui Petofi la Babes-Bolyai. Linistea mariajului UDMR-PSD a fost, insa, tulburata iremediabil de aparitia Legii statutului. Declaratiile de amor politic s-au transformat, brusc, in acuzatii de -etnicism- din partea Uniunii. Imediat, liderii UDMR si-au dat seama ca parca nici legea administratiei publice locale, pe care reusisera cu atata truda s-o vada adoptata intr-o varianta cat de cat convenabila pentru Uniune, nu este prea bine pusa aplicare de guvernul social-democrat. Mai nou, Uniunea a inceput sa acuze Executivul PSD ca foloseste -metode securiste-, cautand in ghiozdanele copiilor covasneni manuale editate in Ungaria. Aparent, s-ar putea spune ca Uniunea a trecut, in sfarsit, in Opozitie. Ca lucrurile nu stau, insa, chiar asa, este dovedit de faptul ca reprezentantii UDMR ridica, in continuare, mana in Parlament alaturi de social-democrati, faultand, de multe ori, initiativele PNL si PD. Declaratiile de pana acum ale Uniunii indica faptul ca este de presupus ca acelasi lucru se va intampla si in cazul Legii bugetului pe 2002, reeditandu-se sit uatia din primavara acestui an.

UDMR are, insa, o grija mai putin, in comparatie cu liberalii si democratii. Este un partid care nu se va rupe usor, pentru ca, pur si simplu nu-si poate permite acest lucru. Aceasta idee este bine inoculata atat in mintea moderatilor, cat si a radicalilor, in ciuda declaratiilor belicoase pe care cei din urma le mai lanseaza, din cand in cand, in directia conducerii de partid.

PRM – un tun care se indreapta spre punctul de deraiere

Dupa ce a reusit la alegerile din 2000 un scor la care probabil nici liderii sai nu visau, PRM a intrat, incet-incet, in faza de decrepitudine. Repudiati si de PSD, pe de o parte, si de PNL, PD si (in mod firesc) UDMR, din cealalta parte, invataceii tribunului risca, acum sa ramana si fara singurul lor atu politic, insusi presedintele partidului, Corneliu Vadim Tudor. PRM a fost, de altfel, dintotdeauna, tipul clasic de partid-tren, care reuseste sa-si parcurga traseul politic numai datorita locomotivei la care este conectat. Acum, insa, locomotiva are toate sansele sa fie trecuta pe linia moarta si poate chiar, garata intr-un loc racoros, deoarece aproape toate partidele au anuntat ca vor vota pentru ridicarea imunitatii lui CV Tudor si deferirea sa catre Justitie. PSD este singura formatiune care nu s-a pronuntat, inca, dar este putin probabil ca se va hotari sa devina avocatul unui senator care a lansat acuzatii atat de grave la adresa fruntasilor social-democrati. Fara Vadim, trenul PRM va reusi cu greu sa evite deraierea. Oricum, legitimitatea tribunului este grav compromisa, chiar daca va reusi sa iasa intact din menghina Justitiei.