Ecuatia comporta un cuplu de profesori tineri, cu problemele tipice: instabilitatea slujbei, naveta, chirie, grija unei case, un buget in care veniturile sunt totdeauna mai mici decat cheltuielile. Povestea lor nu are nimic neobisnuit in ea. Sunt zeci, sute, mii de dascali care au o poveste asemanatoare. Experienta Eugeniei si a lui Vlad Mihnea contureaza un mod de viata: cel al profesorilor aflati la inceput de cariera. Eroi de fiecare zi, a caror viata se imparte intre catedra si grijile cotidiene, si nu de putine ori acestea din urma ajung sa ii copleseasca. Eugenia si Vlad Mihnea gusta din cocteilul amar pe care il inghit multi din generatia lor: o viata la limita combinata cu educatia superioara primita in anii facultatii si cu visele facute atunci, ultimele doua -ingrediente- facandu-l pe primul sa para si mai amar.
Profesorul… sofer
Sunt profesori de educatie fizica; anul aceasta, in Iasi. Ea tine ore la -Economic 1-, el, la -Miron Costin-. In putinii ani de profesorat, au trait deja o mare -aventura- si au cunoscut o scurta perioada de glorie. Aventura a fost cand si-au cumparat casa. Un apartament stramt, dar cu privilegiul ca are doua camere – -cam inghesuite, dar totusi, sunt doua- -, la etajul noua al unuia dintre batranele si coscovitele -T-uri-, din Pacurari. -Inproiect-, ca punct de reper. Este cea mai mare realizare a casniciei lor, de trei ani. Au vandut masina pe care si-o cumparasera din banii de la nunta, au mai imprumutat bani cu taraita de la parintii lui, de la ai ei, de pe la rude si prieteni de vreme rea, si au facut totalul: 66 de milioane.
Perioada de glorie financiara a venit o data cu eclipsa: pe 11 august *99, Vlad s-a angajat sofer la o brutarie, luandu-si adio de la invatamant, chiar daca nu demult se dublasara salariile, in urma grevelor. -Castigam dublu ca sofer-, spune el, nostalgic. Ca profesor avea atunci 825.000 de lei, iar la brutarie, un 1.600.000. -Ma intrebau fostii colegi de liceu <Ce faci, ba, dom* profesor, esti sofer?>-. A muncit la brutarie pana in noiembrie, cand a revenit la catedra, ca suplinitor. Programul era prea incarcat, nu-i mai putea face fata, era si in ultimul an de facultate. -Si acum m-as intoarce la brutarie-, spune. -Singurul lucru care ma mai tine este sa-mi dau definitivatul-.
-Vom avea si copii. Dupa ce terminam ratele !-
Prin noiembrie 1999, Vlad a schimbat brutaria pe norma de la Grupul Scolar -Sturdza-, unde se eliberasera niste ore. Vacanta de vara i-a adus o data cu diploma de licenta si posibilitatea de a da titularizarea. Numai ca nu erau posturi in oras. Un singur post la concursul organizat de Liceul de Informatica si nici unul la titularizarea nationala, asa ca a preferat sa isi caute o noua suplinire. Si-a inceput cariera de -profesor unu-, ca licentiat, la -Radu Cernatescu-. Eugenia a ramas in continuare la -Economic-. Un nou an, acelasi probleme. Casa, cea mai mare realizare a lor, cumparata in august 2000, trebuia renovata si mobilata. -Am bagat in apartament cam 20 de milioane, toti imprumutati putin cate putin. N-as mai avea curajul acum sa o iau de la capat-, marturiseste Eugenia. Prietenii i-au imprumutat cu bani, sora lui Vlad le-a dat cadou materiale de constructie si au scos-o la capat. O vitrina si un birou de la parinti, o canapea si doua fotolii de la niste prieteni decoreaza acum sufrageria. -Le-am reconditionat, si acum totul e bine-, spune Eugenia. -Patul si sifonierul din dormitor sunt nou-noute, luate in rate, se-ntelege, -jumatate din salariul meu platim pe luna-, explica Vlad. -Nu mai vrem decat sa terminam ratele si sa facem un copil. Avem, cat de cat, strictul necesar-, adauga, autoincurajandu-se.
-Concursurile de titularizare Organizate degeaba…-
-Ar trebui schimbat ceva in aceste concursuri, astfel incat tinerii sa nu fie dezavantajati. Poate niste CV-uri, niste recomandari de la scolile unde ai lucrat inainte, despre ce ai facut bun in alta parte. Acum, totul este sa inveti bine niste carti, iar in fata clasei poti sa nu fii bun de nimic-, spune Vlad. Salariile mici, dificultatea obtinerii unei slujbe la oras, doua motive suficiente pentru a-i face pe multi profesori tineri sa abandoneze meseria pentru care s-au pregatit in anii facultatii. -Concursurile de titularizare le organizam cam degeaba, in ceea ce-i priveste pe tineri-, spune Gheorghe Bursuc, inspector de personal la Inspectoratul Scolar.
Marea majoritate a tinerilor repartizati la scolile de la tara isi cauta de lucru in alta parte. Iar asta nu neaparat pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca salariile prea mici sunt inghitite pe jumatate de naveta. -Am incercat sa ii ademenim cu sporurile salariale de mediu rural-, adauga Bursuc, marturisind insa ca cele cateva sute de mii primite in plus de navetisti sunt mult prea putin ca sa ii faca sa ramana.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
