Anticarul – ocrotitorul cartilor… pensionate

Intre carte si om se creeaza o relatie de o insemnatate aparte. Fiecare etapa a vietii are la baza o alta publicatie. Cand, printre vraful de manuale, dupa ani, iti descoperi Abecedarul, nu poti sa nu-ti amintesti de prima zi de scoala. Emotia clipelor acelea iti invadeaza fiinta. -Parfumul- primelor carti, galagia coridorului, primul coleg de banca, chiar si vocea invatatoarei ti se par atat de reale, de parca s-ar fi intamplat ieri. Totusi, cartea, acest complex al dezvoltarii individului, supusa vremurilor acestea, traieste drama ei. Anticariatul, cu rafturile lui, ii ofera ultima sansa.

-Am crescut, practic, printre carti-

Usa larg deschisa a anticariatului de pe Str. Brailei, din Galati, te invita sa schimbi agitatia traficului cu linistea pe care ti-o ofera cartile asezate cuminti, inghesuite una in alta pe rafturile neincapatoare. In spatele tejghelei, insusi patronul incearca sa te ajute sa gasesti ceea ce-ti trebuie. Din familie de librari, Gabriel Bardas urmeaza traditia alor sai. -Cand veneam de la gradinita, adesea adormeam sub tejgheaua anticariatului unde muncea mama. Acolo am avut ocazia sa vad, de-a lungul timpului, o multime de carti, printre ele si foarte multe raritati. Tata a fost sef la Libraria <Al. Sahia>. Veneau chiar si din Micro 19 sa cumpere carti de la el. Am crescut, practic, printre carti-, ne-a spus Gabriel in timp ce urmarea cu privirea un nou client.

Dupa Revolutie, sustinut de ai sai, a hotarat sa-si deschida propriul anticariat. La inceput, lucrurile mergeau mai bine, dorinta oamenilor de a avea acces la cartile ce fusesera interzise facea ca achizitia si vanzarea sa decurga normal. -Cred totusi ca, daca deschideam o carciuma, ar fi fost mai bine-, zambeste el. -Nu, asta a fost optiunea noastra, nici nu aveam cum sa ne gandim la altceva. Cert e ca, de vreo doi ani, desi figureaza ca administrator, mama a iesit din plati. Firma nu mai putea sa-i asigure salariul. Eu si sotia avem salarii ce nu depasesc salariul minim pe economie. Am fost nevoiti ca jumatate din spatiul pe care-l avem sa-l alocam produselor de papetarie, pentru a putea supravietui. Desi oferta este mare, cererea este mica. In general, oamenii cauta sa-i citeasca pe clasicii romani, straini sau cartile de aventura si amor. Odata, o doamna a cumparat un raft intreg de carti gen Sandra Brown. Mi-a spus ca, din cauza grijilor, a stresului, nu mai poate aprofunda o carte serioasa-, ne-a spus anticarul.

In Galati nu mai exista colectionari de carte rara

De la Gabriel Bardas am aflat faptul ca peste 80% dintre cei ce-si vand cartile sunt determinati de lipsa banilor, batranii fiind categoria cea mai insemnata. Banii primiti le asigura painea de zi cu zi pentru o anumita vreme. Cealalta parte, de 20%, sunt cei ce parasesc tara sau cei ce se muta dintr-un apartament cu mai multe camere intr-unul cu mai putine. Pentru a evita aglomeratia, anticariatul lui Bardas a ajuns sa achizitioneze cartile in regim de consignatie. Stabileste pretul impreuna cu clientii, astfel incat sa fie unul atractiv, fara a transforma rafturile in expozitie.

In cazul in care mai apar raritati, nu le mai preia, pentru ca, spune el, -din Galati au disparut colectionarii de carte rara-. Ii indruma pe cei care detin astfel de exemplare spre biblioteca sau muzeu ori pur si simplu spre Bucuresti. Le recomanda sa se intereseze de pretul real si, cateodata, cu ajutorul mamei sale, le poate indica un pret estimativ. Desi nu mai exista colectionari impatimiti, se poate mandri cu clienti fideli, care si-au transmis placerea de a cumpara carte, din generatie in generatie. Bunicii celor care cumparau pe vremuri din anticariatul la care vindea mama lui au nepoti care cumpara astazi de la el. De cele mai multe ori, cei ce intra aici, chiar de nu cumpara nimic, au ocazia sa iasa cu o carte. Acestea sunt preluate de la cei ce nu mai au chef sa se intoarca cu ele acasa si nici nu le pot vinde. Ca sa nu le arunce, Gabriel scrie -Gratuit- pe ele si le ofera celor ce calca pragul pravaliei.

In conditiile in care accesul la informatie tinde sa fie din ce in ce mai direct si mai agresiv, epoca hartiei tiparite isi incepe durerosul sfarsit. Locul ei este luat din ce in ce mai clar de cartile in format electronic, ciudata inventie a utimelor decenii. Conservatorii se intreaba unde mai este placerea cititului, satisfactia copertelor imbracate in piele, mireasma prafului adunat intre paginile ingalbenite…