Sezatorile inlesneau impartasirea experientei varstnicilor catre cei tineri, permiteau acumularea unor cunostinte practice si, nu in ultimul rand, ofereau cadrul pentru legarea de prietenii.
O altfel de scoala – sezatoarea – imbina utilul cu placutul, unde participau de regula fetele, dar si femeile casatorite si chiar cele varstnice. Rolul acestui obicei nu poate fi contestat pentru ca sezatorile inlesneau impartasirea experientei varstnicilor catre cei tineri pregatindu-i astfel pentru urmatorii pasi in viata: prima dragoste, plecarea in armata a feciorilor, insusirea unei meserii, cununia si nunta, cerintele unei casatorii crestine. In sezatoare se legau prietenii intre fete sau intre feciori si fecioare pe baza afinitatilor, frumusetii fizice si morale, pe baza verificarii in timp a compatibilitatilor. Sezatoarea reprezenta modul de a transmite cunostinte fara a tine cont de norme stricte, note sau program, fiind mobilul dezvoltarii relatiilor interumane, al evolutiei spirituale si materiale, avand totodata un puternic caracter educativ. Sursele bibliografice din care ne-am inspirat pentru redactarea acestui material sunt -Scrisori catre invatatori, preoti si catre cei ce vor sa-si cunoasca neamul-, de Spiridon Popescu.
Obiceiuri transmise peste veacuri urmasilor
Sezatorile sunt obiceiuri transmise peste veacuri urmasilor, dovada ca ele au fost indragite de copiii scolilor din comune, care isi incheiau anul scolar prin obisnuitele lor sezatori planificate din vreme si bine pregatite. Copiii se straduiau sa creeze aspectul sezatorilor de altadata, fapt pentru care aduceau covoare, prosoape, stergare, presuri, strachini, linguri de lemn, bardace. La aceste activitati veneau imbracati in costum national, isi aduceau de lucru (impletituri din lana sau rachita, crosetau). Din foi de porumb se impletesc stergatori, cosulete etc. In timpul lucrului, copiii servesc din cele aduse de ei: pasat sarat, cu untura sau dulce, cu nuca, boabe de porumb fierte, sarate sau dulci, floricele de porumb, seminte de dovleac coapte, sirop in bardace. Se canta cantece populare, se spun ghicitori etc.
Spre intristarea acelora care se bucurau de sezatori si de horele ce aveau loc in fiecare duminica, locul frumoaselor hore de altadata unde se cereau o tinuta vestimentara si un comportament decent in timpul desfasurarii dansurilor, unde pasii trebuia sa se faca in ritmul muzicii si nu la intamplare, a fost luat de asa-zisele discoteci, unde nu exista nici o restrictie privind executia pasilor sau a tinutei vestimentare.
Scoala pentru femeile de la sat
Era un obicei care s-a transformat intr-un fel de scoala pentru femei, avand un caracter cultural. Scopul acestor sezatori, dupa cum am subliniat anterior, era acela de intovarasire. Toate femeile din sat contribuiau financiar la lumina ce se consuma, pentru a lucra impreuna in cadrul acestor intalniri, fiecare insa pentru sine. Acestea se tineau in anumite locuri, numai in noptile lungi de iarna, intr-o casa a uneia dintre tovarase (care era mai incapatoare) sau se tineau pe rand la fiecare din tovarase. La aceste intruniri, ce aveau loc periodic, -femeile si fetele torc, coasa ori impletesc. Canta, rad, spun, se impung cu vorbe, se sfadesc, se impaca si lucreaza mereu in timp ce flacaii dau roate pe afara si stau ticsiti pe la geamuri-.
Un rol foarte important in orice sat il avea invatatoarea. Astfel ca, cel mai adesea, sezatorile se organizau intr-un singur loc, si anume la scoala. Erau tratate, foarte adesea, probleme de igiena, imbracaminte, hrana, comportament etc.
Invataturi pentru industria casnica
Cu ocazia unor sarbatori, invatatoarea facea vizite la elevele sale acasa. Se intelegeau dinainte, ca acestea sa nu se supere daca, in fata celorlalte, invatatoarea ii va da povete asupra unor lipsuri constatate in casa lor cu ocazia respectivei vizite. Pana la sosirea urmatoarei sarbatori, fata care stia ca-i vine randul sa primeasca vizita colegelor si a invatatoarei incerca sa aranjeze totul, mai ales curatenia curtii si a camerei. Mama fetei care primea vizita era si ea de fata si se arata bucuroasa ca fata ei primea invatatura care-i va folosi in viitor ca viitoare gospodina. Va sti cum sa primeasca un om in casa, va sti cum sa serveasca un musafir, va sti ce sa vorbeasca si cum sa vorbeasca. Subiectele ce se discutau se refereau la necesitatea de a cunoaste cum se gateste o mancare, despre imbracaminte, despre foloasele industriei casnice, despre folosul aerului curat pentru sanatatea unei familii precum si despre cauzele stricarii aerului intr-o casa si cum poate fi acesta prevenit.
Cercurile culturale ale invatatoarelor si scoala de adulte
-Sezatorile serale- sau cele din timpul zilei, numite -literare-, isi aveau rostul lor bine determinat. O fata, de pilda, canta, spunea o poveste ori citea. O asemenea stare era considerata sanatoasa pentru tinerele adolescente, care urma sa se casatoreasca si sa intretina propria lor gospodarie.
Sezatorile serale, fixe, unite cu sezatorile ambulante generau asa-numita civilizare a vietii satelor prin femei, motiv pentru care sezatorile pot fi numite, fara fir de pacat, si cercuri culturale ale invatatoarelor, si scoala de adulte.
Sezatorile ofereau tinerilor posibilitatea de a lega prietenii
Sezatorile sunt si ele de mai multe feluri. Astfel, pot fi gasite sezatori de fete, de fecioare de maritat la care se asteapta feciorii, care de regula se desfasoara in casa mare a unei gazde, cu fete care invata sa coasa, sa lucreze la razboiul de tesut, sa toarca si sa impleteasca.
Aceste adunari, care uneori semanau cu zilele de sarbatoare, incepeau de toamna tarziu, cand tinerii invatau si unele colinde de Craciun, si tineau pana primavara.
Frumusetea si utilitatea sezatorilor au inspirat condeiul folcloristilor de seama, printre care se numara Anton Pann si Artur Gorovei. -Sezatoarea- este un obicei care s-a perpetuat pana in zilele noastre, dar, spre deosebire de vechile sezatori unde se adunau amestecati casatoritii si necasatoritii, in zilele noastre se fac asemenea sezatori pentru -fete si feciori-. Pe langa importanta practica a acestei -scoli- – fiecare lucreaza cate ceva, in special torc -, sezatoarea le oferea tinerilor posibilitatea de a se cunoaste si de a lega prietenii care de cele mai multe ori duceau la casatorii.
Femeia este -carma casei-, de aceea are nevoie de invatatura ce o primeste acasa, la scoala si in sezatori. La inceputul secolului XX, se relata faptul ca taranul roman nu era constient de nevoia de scoala pentru fete, considerand ca acesta este un mestesug strict pentru baieti.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
