Aniversarea, sau comemorarea, moscovita a zilei de 9 Mai 1945 repune pe tapet o serie de intrebari sau nedumeriri, de reticente, eufemistic vorbind, la care Bucurestiul are, poate, mai mult drept decat restul tarilor care au contribuit la infrangerea nazismului – exceptand, bineinteles, alianta americano-britanico-franco-ruseasca. Sigur ca autoritatile romane ale vremii au incuviintat alianta cu Germania nazista si atacarea fostei URSS, dar conjunctura internationala, geo-politica si militara, care plasa Romania la mijloc – intre -oferta- de alianta a Berlinului si ultimatumul lui Stalin – nu a lasat loc de prea multe ezitari si alternative – poate doar solutia poloneza, a rezistentei prin lupta. De ce n-am recurs la aceasta solutie -sinucigasa- este o chestiune care tine de cauze ce se intind pe mai multe sute de ani din trecutul nostru. Fapt este ca, la acea vreme, maresalul Antonescu – direct si partidele politice formal scoase in afara legii – indirect au ales ceea ce pentru Romania parea atunci raul cel mai mic. Sa-i lasam pe istorici sa judece.
Chestiunea care ne intereseaza insa acum priveste o alta -conjunctura istorica- – lumea post comunista – in care Bucurestiul nu mai este chiar la voia -alora mari- si liderii nostri pot spune raspicat ceea ce gandesc si sa incerce macar sa repare cate ceva din ceea ce s-a intamplat intre anii 1940-1945. Este vorba despre cele doua evenimente – Tratatul de la Ialta si pactul Ribbentrop-Molotov – de pe urma carora majoritatea tarilor din estul Europei au avut de indurat consecinte nefaste de-a lungul a aproape jumatate de secol. Cum stim, Romania a fost -tranzactionata- la bursa geo-politica de marile puteri din alianta antinazista, dupa -ziua victoriei- Bucurestiul intrand sub directa guvernare a Moscovei comuniste, de altfel, in buna traditie tarista! Asa ca numai de aniversare cu chiote de bucurie, sampanie si artificii nu poate fi vorba pentru noi, atata vreme cat actuala conducere a unei Rusii in plin avant democratic nu denunta pactul Ribbentrop-Molotov si nu-si cere scuze fata de poporul roman. De ce n-a indraznit presedintele Traian Basescu sa -strice- putin bucuria lui Putin din Piata Rosie, aducandu-i aminte de -diplomatica- intelegere dintre Stalin si Hitler, atata timp cat liderii tarilor baltice si Poloniei nu s-au sfiit s-o faca, iar ungurii si cehii nici nu s-au ostenit sa -cinsteasca- cu prezenta aniversarea -marii victorii eliberatoare– asta nu prea intelegem, poate or fi ceva dedesubturi diplomatice care ne scapa, poate… Si nici faptul ca regele Mihai s-a lasat decorat de rusi nu se prea inscrie intr-o logica a lucrurilor mai sus istorisite – cel putin nu in logica -simplului cetatean-. Sigur ca intre Bucuresti si Moscova exista un tratat bilateral de care am avut nevoie -la dosar- pentru a accede in NATO, dar denuntarea pactului Ribbentrop-Molotov nu implica mai stiu eu ce revizuiri de granite si revendicari teritoriale, ci o reparatie morala, care, daca e s-o raportam la felul in care a actionat si continua sa actioneze statul evreu dupa al doilea razboi mondial in legatura cu holocaustul savarsit de nazisti, e un -moft-.
Sine ira et studio (-geanta latina- – nu?!).
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
