Iliescu si Roman – inapoi la pulovere

-Ne aflam in balconul Operei si Teatrului National, care a fost simbolul victoriei Revolutiei. In spatele meu, in fata dumneavoastra, se afla Catedrala, treptele Catedralei, care reprezinta un simbol al jertfei-. Ion Iliescu face pe ghidul pentru ziaristi. O precizare : -Noi am venit aici dupa 12 ani ca sa marcam ambele momente – pe de o parte, comemorarea eroilor Revolutiei, in al doilea rand, sa marcam momentul victoriei Revolutiei-. Retras, Petre Roman priveste lung spre piata. Dan Iosif se pupa cu revolutionarii. In Octavian Stireanu se trezeste simtul artistic si cere fotografilor sa imortalizeze momentul: -Bucuresti – Timisoara, asta-i poza istorica!- Rade. Alaiul prezidential il urmeaza pe Ion Iliescu inauntru. Se fac poze. Iliescu – zambitor, Claudiu Iordache – crispat, Roman – itindu-si serios capul dintr-un pulover gri, pe gat. Se ciocnesc pahare cu vin, vodca si cico. Se recita poezii patriotice. Trei actori declama din clasici. Se canta colinde. Directoarea Teatrului National ii zambeste cald presedintelui si-l incadreaza la categoria -mari eroi ai Revolutiei-. In piata, cateva zeci de curiosi. Un numar aproximativ egal de forte de ordine. Presedintele coboara in multime. O intalnire discreta, lipsita de efuziuni sentimentale. Frig si plictiseala. Coloana oficiala descinde spre aeroport. Oamenii se imprastie lent. -Dupa 12 ani, am devenit ceva mai cumpaniti, mai intelepti-(Ion Iliescu). Este 20 decembrie, 2001. In urma cu 12 ani, Timisoara se declara oras liber.