Transmise din generatie in generatie, obiceiurile de iarna incep la 24 decembrie, in ajunul Craciunului, continua cu Anul Nou si se incheie dupa Boboteaza. Caracteristica majora a acestor sarbatori o constituie, la toti romanii, repertoriul lor deosebit de bogat in datini si credinte, realizari artistice literare, muzicale, coregrafice si dramatice. Colindele, urarile de belsug si recolta bogata cu plugusorul si buhaiul, sorcova, zorile sau zauritul; jocurile cu masti: turca, cerbul, brezaia, capra; dansurile, caluserii si, in sfarsit, cantecele de stea, vicleimul, irozii si teatrul popular cu tematica haiduceasca sunt cateva din manifestarile folclorice care fac din sarbatorile de iarna una dintre cele mai inedite si originale manifestari spirituale ale poporului nostru.
Traditiile de Craciun sunt numeroase si variate. Unele dintre ele dainuie si astazi, altele s-au pierdut, iar altele se pastreaza, chiar daca semnificatia lor simbolica a fost in mare parte uitata. Toate fac insa parte din patrimoniul nostru spiritual si, de aceea, rememorarea lor devine un gest necesar.
Colacii de Craciun – mai mult decat o simpla paine
Potrivit traditiei, colacii pentru Craciun se prepara in data de 23 decembrie, din aluat dospit, de catre femeile -curate-. Colacul este un simbol al roadelor implinite si al nadejdii oamenilor intr-o viitoare recolta imbelsugata. Disparand vechile semnificatii ale colacului, cea de ofranda pentru morti, iar in ordine agrara, cea fertilizatoare, colacul reprezinta acum un dar simbolic pentru colindatori. El a ajuns sa exprime astfel, pe de o parte, multumiri pentru darul primit de colindatori, iar pe de alta parte, felicitari la adresa gospodarului. Daruiti colindatorilor si, prin pomana, spiritelor mortilor, sunt alimente sacre, fara de care nu se poate concepe petrecerea sarbatorilor Craciunului.
In contextul rito-magic al folosirii, colacii de Craciun reprezinta sacrificiul spiritului graului la Anul Nou si ocupatia, varsta, sexul, statutul social al celui care ofera sau primeste colaci.
Colindatul – un obicei bine pastrat
Poate unul dintre cele mai bine pastrate obiceiuri de Craciun este colindatul, care poate fi intalnit la toti romanii. Faptul ca si aromanii au pastrat acest obicei nu este decat o dovada in plus a vechimii lui.
Primii care colindau erau copiii, apoi feciorii, barbatii insurati si chiar fetele. Femeile, in schimb, nu ieseau sa colinde. Interesant este ca, pentru fiecare membru al comunitatii satesti exista un anume tip de colinda. Renumitul Ioan Bocsa, care a desfasurat una dintre cele mai bogate cercetari in acest domeniu, in special in zona judetului Alba, a identificat urmatoarele tipuri de colinde: de gazda, profesionale, de june, de fata, de petit, familiale, cosmogonice, religioase-apocrife si religioase-carturaresti.
Exista diferente de la zona la zona in ceea ce priveste obiceiul colindatului, insa pe Valea Ampoiului se poate gasi ceva unic: colindetul. Acesta se facea din lemn de salcie (sau cum ii zic localnicii, -salca-), din care se desprindeau fasii cam de un centimetru, cu ajutorul unui cutit. Acesta are o cruce in varf, ca si -steaua- si se pare ca indeplinea acelasi rol. Cu colindetul se mergea in dimineata Craciunului.
Turca – obicei stravechi in Alba
Unul dintre cele mai raspandite obiceiuri pe teritoriul judetului Alba a fost colindatul cu turca. Acum, acesta se mai pastreaza in cateva localitati. Legenda turcii suna cam asa: -Turca a fost o data jie pe vremea salbaticilor, s-o fost un om rau de o insalat turca. Omu ala o gasat in padure un copac c-o crepatura s-o zas catra turca: hai tu, turca, sa baga manurile aici in crepatura asta, ca-i ci (fi) mai mandra sa mai frumoasa. Turca s-o bagat manurile in crepatura, omu* o dat drumu* crepaturii sa i-o prins manurile acolo. Atunci o ramas turca acolo nimicita, fara manuri. Oamenii au inventat pe mai departe samnu* turcii sa n-o lasat sa se nimiceasca amintirea ei-.
In dupa-amiaza zilei de 24 decembrie, turcasii pornesc cu colindul prin sat, prima vizitata fiind cea care a fost aleasa gazda turcii (o femeie din sat care are cel putin un baiat in ceata turcasilor). Turcasii canta si danseaza pe drum de la o casa la alta. Melodiile sunt vesele, de joc. Cu darurile primite, ceata de turcasi cu cateva fete invitate, petrec seara de seara pana la Anul Nou, la gazda turcii. In dimineata zilei de Anul Nou, turca este impuscata si ingropata – dupa o ceremonie inedita – acest lucru avand, se pare, semnificatia care a trecut.
Irozii sau vestea nasterii lui Iisus
Acest obicei este, de fapt, o mica reprezentatie dramatica, specifica sarbatorii de Craciun. Tinerii reprezentau nasterea lui Iisus, venirea Magilor dupa stea, poftirea lor de catre Irod, siretenia acestuia de a afla pruncul prin mijlocirea celor trei Crai si, adesea, infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. La sfarsitul piesei, Irod este pedepsit, iar doi serpi vin sa-l sfasie.
Poporului nu-i prea place sa primeasca irozii, pentru ca se -rastesc- cu sulitele spre icoanele din casa, ceea ce este mare pacat. Despre cei ce -se fac- irozi, se crede ca ingerul pazitor nu se apropie de ei 40 de zile.
Calusarii – initierea barbatilor
Calusarii sunt personaje sacre care, prin tot ceea ce fac, doresc sa semene sau sa se confunde cu caii: numele de botez sunt inlocuite cu numele de cal (Calusar, Calucean, Calucer, Calut). Ei poarta costumul popular obisnuit zonei geografice, la care se adauga cateva elemente distinctive: bete asezate crucis pe piept, pinteni si zurgalai la picioare, clopotei la brau, panglici la palarie sau caciula si intotdeauna un bat in mana. Jocul calusarilor, practicat candva de Rusalii si stramutat in preajma Craciunului, avea multiple functii magice de simulare a fertilitatii si fecunditatii, fiind totodata si un rit de initiere masculina.
Superstitii de Craciun
O superstitie spune ca, daca primul om care intra de Craciun intr-o casa este barbat, e semn de bunastare pentru anul viitor. De Ajun, pentru a fi protejat de deochi si de farmece, se pun in cele patru colturi ale mesei usturoi si seminte de mac. Tot in aceasta zi se fac vraji impotriva gandacilor si grindinilor. Ca sa iti vina petitor la fata, din Ajunul Craciunului si pana la Iordan se matura casa de la prag spre rasarit (sa se adune), si nu din fundul casei spre prag (ca sa-i alungi). In aceste doua saptamani este bine ca fetele mari sa nu dea gunoiul afara din casa. In Ajun, fetele pot face vraji ca sa isi afle ursitul. Fata trebuie sa posteasca toata ziua. Seara, imbucatura pe care o ia intai in gura trebuie sa o puna in brau, iar cand se duce la culcare trebuie sa intinda braul pe jos si sa faca trei matanii peste el. Daca respecta toate aceste obiceiuri, noaptea isi va visa ursitul.
O alta superstitie este legata de priveghi. In timpul priveghiului, pe masa se pune un colacel cu un cusit infipt in el. Masa, asezata la ora 17.00, in Ajun, trebuie sa ramana intinsa toata noaptea, iar cine are camin, va lasa focul aprins in tot acest timp. De Craciun, painea se asaza sub masa, ca sa atraga norocul, iar sub fata de masa se pune pleava de grau, pentru belsug. Pana la Craciun, toata lumea trebuie sa se impace cu dusmanii.
Tot pe la sate exista credinta conform careia, in Ajun, mancarea de capetenie este graul. Cand satenii se asaza la masa, mai intai gusta din grau si il arunca cu lingura in sus, pentru -a se prinde de grinda, ca se prinde rodul-. Pentru a respecta scena -Cinei cea de taina-, la care au participat 12 apostoli si Domnul Hristos, in ajun este bine sa se gateasca 12 feluri de bucate. Turtele de Craciun se mai numesc in unele parti ale tarii si -pelincele Domnului-. La masa, satenii stau cu picioarele pe topor, ca sa fie tari ca fierul peste an.
Ceata de feciori, mandria satelor fagarasene
De la taiatul porcului de Ignat, pana la organizarea cetelor de feciori, obiceiurile stravechi sunt readuse in prim-plan, satenii bucurandu-se si petrecand ca in nici o alta perioada de peste an.
Activitatea cetei incepe in Ajunul Craciunului, pe 24 decembrie, la ora 8.00. Prima zi de ceata se numeste si -Colinda-. Atunci feciorii merg din casa in casa, cantand colinde, pana la ora 4.00 a doua zi. Potrivit datinii, primul colindat este preotul satului, dupa care urmeaza primarul si directorul scolii din sat. Cetasii colinda apoi si celelalte familii din sat.
Traditia spune ca tot satul trebuie colindat intr-o singura zi, de aceea Ajunul este cel mai obositor. Satenii au obligatia sa-i primeasca pe feciori, si nu oricum, ci cu bani si de-ale gurii. Painea, carnea de porc si bautura sunt stranse de vataful mare si depozitate la -gazda- spre a fi apoi preparate. La plecarea din casa colindata, vataful mare ureaza gazdelor sanatate si belsug pentru anul ce vine, iar ceata se retrage nu inainte de a avea loc un schimb de replici in stil popular intre gazda si vataf. In timpul colinzii prin sat, vataful mic joaca toate fetele nemaritate. Cand se ajunge la casele fetelor care fac parte din ceata, fiecare fecior este obligat sa joace cu fata pe care si-a ales-o fie fecioreasca, fie invartita.
Pe tot parcursul zilei de 24 decembrie, ceata de feciori este insotita prin sat de cativa muzicanti din formatia aleasa (un saxofonist, un acordeonist si un tobosar) care acompaniaza grupul de colindatori.
A doua zi de Craciun, dupa slujba religioasa la care participa toti cetasii, incepe jocul la Caminul Cultural din sat, care dureaza pana la ora 22.00. Sarbatoarea se incheie in casa care gazduieste ceata si unde este prezenta, in fiecare seara, o pereche de tineri avand obligatia sa se ocupe de pregatirea mancarii, servirea mesei si spalatul vaselor.
In zilele de 25 si 26 decembrie cetasii sunt obligati sa poarte costumele populare, abia in urmatoarea zi fiindu-le permis sa imbrace haine -civile-. Din 27 pana pe 31 decembrie, ceata se odihneste, activitatea reluandu-se pe data de 1 ianuarie a anului urmator.
Revelionul este sarbatorit doar intre cetasi. Actiunile cetei se incheie in seara de Sfantul Ion la -gazda- unde are loc ultimul ospat. Cu aceasta ocazie, feciorii isi iau ramas bun, iar ceata se desface.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
