Nave-pubela pe oceanele lumii

Intr-un excelent material documentar difuzat pe TV5 Europe, realizatorul Benoit Duquesne rememoreaza, intr-o maniera transanta, tragedia ecologica a scufundarii petrolierului Erika, in decembrie 1999. Atunci, prin ruperea in doua a navei cu coca simpla (astazi, interzise la navigatie, fiind obligatorie coca dubla), 30.000 tone de petrol au distrus practic coasta bretona a Frantei. Insa cum-necum, tangential, vine vorba si despre (fosta) flota comerciala a Romaniei.

Cine e -Gerry- Ventouris?

Documentarul cu pricina arata, in mai putin de sase minute, ca, desi interzise in toata lumea, asa-numitele -nave-pubela- mai brazdeaza inca, pe sest, marile si oceanele lumii, transportand marfuri periculoase. Intr-un incident ceva mai recent este citata nava -Byzantio-, plecata din Tallin, Estonia, cu 53.000 tone de reziduuri la bord. Intr-un articol publicat de -L*Humanite**, apare din nou numele -armatorului veros- (etichetarea francezilor, n.n.) al lui Byzantio, implicat de mai multa vreme si cu real succes comercial in afaceri cu nave-pubela. In documentarul amintit, dl. Gerry (Georges) Ventouris chiar se lauda cu afacerile pe care le face. El cumpara nave foarte vechi, avariate in urma unor accidente, dar si unele abandonate ani la rand la cheu, le resapeaza si fie le foloseste mai departe, punand in pericol ambientul, fie le revinde, la pret aproape dublu – asa cum singur recunoaste.

Asa a procedat si cu -Kifangondo-, singura nava a armatei angoleze, distrusa aproape in intregime de razboiul civil. In 1994, a fost adusa in portul francez Le Havre, unde a ruginit la cheu pana in 1999. In anul respectiv, Ventouris a cumparat vasul cu modica suma de 68.000 de euro, l-a reechipat, i-a dat o vopsea la Dunkerque si, cel mai important, l-a redenumit -Tango D- si a infiintat compania Tango Shipping, avand nava ca unic patrimoniu. Clasificat de polonezi(?) sub pavilion maltez, -Tango D- a plecat imediat, incarcat cu zahar, spre Siria. Dupa descarcare, echipajul sau, format din marinari de 10 nationalitati, a fost debarcat, fara sa fie platit. In mai 2000, pentru a i se pierde urma, si-a schimbat iar pavilionul (de asta data, panamez) si numele, in -Argo Star-, in vreme ce in Franta, impotriva altei companii a lui Ventouris, Sougerka Maritime, se derulau procedurile judiciare. Cam la fel se procedeaza in cazul tuturor navelor cumparate de Ventouris.

Dar in activitatea sa n-a cunoscut numai succese. In iulie 1997, -Anafi- (cumparata in 1974 si trecuta sub pavilion maltez) a luat foc la cheurile din Pireu. Rezultatul: un mort si treizeci de raniti. In 1999, -Campo Duran-, aflata la Baltimore, S.U.A. a fost clasificata in urma unei inspectii americane, care a constatat ca echipajul, in mare parte filipinez, nu fusese platit cu lunile. In fine, in 2000, -Junior M-, incarcat cu nitrat de amoniu complet solidificat, a suferit in mod subit o gaura de apa in portul Brest si a trebuit sa fie descarcat, sub amenintarea unei explozii iminente. Operatiunea a costat statul francez peste trei milioane de franci, adica peste 600.000 de dolari, la acea data.

Sicrie plutitoare, made in Romania

Din 1976, cand a fondat Sougerka Maritime Co. Ltd, devenita intre timp Aegean Shipping Management, Ventouris a cumparat, exploatat si revandut ruine de nave, in numar de peste sase sute. Printre care – se pare – si nave din flota comerciala romaneasca. In documentarul TV5 se poate zari, la un moment dat, o fosta nava romaneasca (dupa numele portului de registru Constanta, care inca se mai zareste sub noul nume grecesc, -Peara-, cu nou port de registru, Pireu) trasa -la asteptare- intr-un fel de cimitir de nave, in Aessis. Totusi, o oficialitate portuara afirma in acelasi documentar ca, din cand in cand, atunci cand mai prind cate o incarcatura, una sau alta din ruinele respective se mai strecoara afara, pentru a-si onora -neasteptata- comanda!… Printre care si respectiva nava, fosta romaneasca. In portul Constanta, doar cativa -initiati- par sa fi auzit de -legendarul- Ventouris, fara ca nici unul sa se laude ca l-ar fi cunoscut personal. A cumparat el nave romanesti? Nimeni nu poate spune cu exactitate – doar registrele pot vorbi.

De la tragedia petrolierului -Erika* si a tancului -Prestige-, metodele de -pradator- ale lui Ventouris nu s-au schimbat cu nimic. In vara lui 2001, apoi in martie 2002, Ventouris a mai achizitionat doua epave ce trebuiau scoase din uz, conform Memorandului de la Paris, privind siguranta navigatiei – una veche de 32 ani, cealalta – de 26. Din -Gatteville- si -Goury-, pe care concernul petrolier TOTALFinaELF (cel vinovat de incidentul Erika n.n.) a refuzat sa le mai foloseasca, navele-pubela au devenit -Aegean V- si -Aegean IX-, sub pavilion de complezenta panamez si au putut parasi portul Cherbourg, cu binecuvantarea autoritatilor franceze(!?). In afara de cele doua amintite, Aegean Shipping, cu sediul declarat in Pireu, Grecia, mai detine un tanc petrolier vechi de 35 de ani (Alexandroupolis, pavilion Grecia, port de registru Pireu, de 3.100 TDW) si -Aegean Gas-, de 28 ani, pavilion Panama, 2.000 TDW, cumparate in 2000, respectiv 2001, cine stie de unde. In ciuda faptului ca nava -Peara- a fost construita in tara noastra si o buna bucata de vreme a facut parte din flota nationala, nimeni din cadrul Autoritatii Navale Romane nu a reusit sa ne puna la dispozitie vreo informatie in legatura cu acest caz. Nava -Peara- nu apare nici in baza curenta de date, nici in arhiva ANR si nici macar in registrul Loyd*s. Avand in vedere faptul ca pe listele Loyd*s se regasesc toate navele maritime din lume, am putea presupune ca, de fapt, -Peara- nici nu exista. In documente, nava chiar nu exista, dar armatorul isi face treaba cu ea, apeland la o practica foarte intalnita pe piata neagra a traficantilor. Imediat dupa ce vaporul este cumparat, noul proprietar ii schimba numele, dar pana ajunge in alt port, peste vopseaua care nici macar nu a avut timp sa se usuce, este aplicat un alt nume. Pentru o suma modica, armatorul poate sa se joace cu numele navei, iar la un moment dat, nimeni nu mai poate sa afle ce este cu nava respectiva si de unde a aparut. Daca intre doua vopseli, vaporul nu a fost inspectat de vreo Autoritate Portuara, fapt care ar duce automat la inregistrarea lui pe listele speciale ale Loyd*s, armatorul poate sa isi vada linistit de treaba. Nava -Peara- a devenit astfel inamicul numarul 1 pentru navigatia mondiala si ecosistemul maritim. Nu exista date ca ar fi fost trasa definitiv pe dreapta si destinata dezmembrarii. In timpul asta, Greenpeace ii tine pe Ventouris si-ale lui companii sub stricta observatie.