Reabilitarea morala a Uniunii Scriitorilor

A fost nevoie sa explodeze in mass-media scrisa scandalul -turnatorului Udrea-, recunoscut in persoana prozatorului Eugen Uricaru, presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, sa ia intreaga societate seama asupra nereformarii unor institutii ale elitelor romanesti, directoare de constiinta din secolul trecut. De necrezut, de 15 ani se demonstreaza ca tocmai uniunile de creatie, cu personalitatile lor inconfundabile, care influenteaza opinia publica si transmit posteritatii semnale ale perenitatii spirituale romanesti, au -incremenit in proiect-, in interiorul lor n-a avut loc nici o -revolutie democratica-. Mai exact, uniunile de creatie nu au devenit simboluri ale redresarii morale, pentru intreaga noastra societate. In aceasta situatie e in primul rand Uniunea Scriitorilor din Romania – USR, in conditiile in care intre scriitorii romani (cu atatia liderii de opinie in mass-media) recunoastem pana in decembrie 1989 si -disidenti- anticomunisti (fosti membri ai PCR), si -rezistenti-, critici si luptatori pe fata impotriva dictaturii (nemembri ai PCR) de impact, atatia cati au fost, pe umerii carora s-a motivat radicalizarea discursului anticeausist si s-a teoretizat posibilitatea de rasturnare a totalitarismului. Fara disidenta prozatorului Paul Goma si poetului Dorin Tudoran, membri ai USR, sa raman doar la exemplul celor doi exilati (neintorsi in tara pana azi), fosti membri ai PCR, exclusi atunci din PCR si USR, mediatizati de posturile de radio Europa Libera si Vocea Americii, Romania n-ar fi avut pana in decembrie 1989 un panou credibil de onoare al protestului oficial… Tinerii scriitori (nemembri ai USR; confundati cu optzecistii, cei ce au debutat editorial in anii *80) erau si ei contestatari ai regimului comunist -fara fata umana-, la nivel de cenacluri, fara sa aiba acces in presa (sigur, trebuie nuantat, erau si multi tineri scriitori care pupau papucii reprezentantilor regimului comunist). Pe de alta parte, scriitorimea romana de calitate morala, membra sau nu a politizatei USR (conform spuselor criticului Nicolae Manolescu, nemembru PCR), a rezistat in buna parte prin cultura in fata totalitarismului, promovand cartile de valoare. Desi nu au rezistat decat in mica parte, o data ce compromisurile la masa de scris si demisiile morale publice erau majoritare. Ca si scriitorii -erau oameni cu nevoi, suferinte si ambitii de preamarire publica-…

Uniunea Scriitorilor din Romania a fost pana in decembrie 1989 aservita regimului comunist, controlata ca institutie, la varf, in totalitate de PCR si de politia lui politica, de Securitate. In mod ciudat, de-a lungul domniei lui Gh. Gheorghiu-Dej, cand rezistenta anticomunista era masacrata in munti, iar puscariile politice s-au umplut cu lideri ai intelectualitatii democratice romanesti (inclusiv scriitori), buna parte din ei fiind lichidati, glasul USR nu s-a auzit, din contra. Cu toate acestea, perioada proletcultista scriitoriceasca nefasta (cand presedinti ai USR au fost Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu si Mihai Beniuc) e trecuta cu vederea. Pe cand revolutia anticomunista inabusita in sange din Ungaria din 1956 a avut rasunet indeosebi in randurile tinerilor viitori scriitori, multi dintre ei infundand puscariile politice. Abia dupa venirea -reformatorului comunist- N. Ceausescu la putere, in USR au inceput sa apara cu adevarat maraielile -organizate- (-Tezele din iulie 1971-, de nuanta maoista, au pus in garda membrii USR), dar numai la nivel de sedinte ale Consiliului de conducere al USR (organism nesalarizat), de care nu afla nimeni nimic, dar de care se temeau PCR si Securitatea. Pana la 22 decembrie 1989, revistele literare sustineau rusinosul cult al lui N. Ceausescu, aflate sub cenzura (in cuprinsul acestor reviste literare se promova insa si literatura de calitate, si o ierarhie de valoare; nu trebuie generalizat, a existat si un masiv segment al scriitorimii comuniste -de partid-, a activistilor PCR si securistilor cu tot felul de grade, care au taiat si spanzurat). Cand vorbesti de membrii USR, -lucrurile sunt amestecate-, nu poti sa arunci cu piatra la intamplare. Fiecare scriitor, membru sau nu al USR, trebuie luat ca un caz aparte.

Din pacate, dupa 1990, USR nu s-a reformat – sau a facut-o fara sa desparta apele de uscat. Nu s-a culpabilizat nimeni pentru colaborationismul cu PCR (nici macar fostii membri ai CC al PCR sau salariati ai PCR) si cu Securitatea. O complicitate generala a cuprins intreaga USR, a fost lasat -loc de trait- tuturor, nici unul nedorind sa-si aminteasca de vinovatiile trecutului si de tradarile de caracter. In timp, am inteles ca toti cei ce se stiau cu musca pe caciula, veniti in functii publice, au fost santajati de sistemul postcomunist (si vor ramane santajabili pana la deconspirarea lor; s-a vazut clar asta dupa scandalul rusinos Eugen Uricaru, aratat oficial de CNSAS ca turnator; ocazie cu care a fost compromisa si USR). Nefericit, primul presedinte al USR de dupa Revolutie, Mircea Dinescu (cu disidenta lui anticeausista de succes), a insistat sa fie sterse imprumuturile fostilor -baroni- ai Fondului Literar al scriitorilor, membri -de baza- ai USR, bani publici grei dati pe spranceana -dupa dosar- (inclusiv Mircea Dinescu era inglodat in aceste datorii; Stefan Banulescu, vicepresedinte al USR dupa Revolutie, avea imprumuturi de 800.000 lei, pe cand salariul mediu in Romania era de 2.000 lei). Urmarea? Impresia de perpetuare a coruptiei si delatiunii (lipsa de transparenta legata de partea financiara a USR a continuat pana azi) la varf in USR, sa raman doar la aceasta pilda. Ca un facut, nici o clipa, in cei 15 ani trecuti de la Revolutie, in USR nu s-a pus problema bunului-simt, a retragerii din functii publice a celor vizati de legea lustratiei, de colaborarea cu Securitatea si de a fi salariat sau lider al PCR. Personal, de cate ori am pus aceasta chestiune pe tapet (ales in Consiliul de conducere al USR; eu sunt membru al USR doar din 1990, nefiind membru al PCR, urmarit de Securitate), mi s-a strigat: -Daca nu-ti convine in USR, da-ti demisia!- (motiv pentru care m-am si retras din acest for din 2001). Noua lege a lustratiei (care elimina din functii publice, fie si neplatite, inclusiv fostii redactori-sefi si adjuncti comunisti) ar trebui sa fie insusita de scriitori inainte de a fi votata in parlament, la mijloc fiind vorba si de salvarea onoarei USR. Pe 17 iunie, la -congresul- USR, scriitorii (toti, persoane publice) au ocazia sa se reabiliteze moral…

Liviu Ioan Stoiciu