Invocam pentru comparatie doua imagini oarecum similare: Iacobov purtand catuse, incadrat de mascati, clamand in fuga catre ziaristi faptul ca este victima unui abuz si amenintand ca va declansa -armaghedonul-. Pe de alta parte, Patriciu sustine in fata instantei judecatoresti ca n-a furat niciodata si nici n-o va face. Publicul larg, devorator de spectacol, n-are acces decat la aceste declaratii… si la decizia judecatorilor, deja publica: vor fi judecati in stare de libertate. Pot fi ei insa pusi in aceeasi oala? Pot fi invocati amandoi ca exponenti ai aceleiasi tagme?
In anii precedenti, guvernul a dat doua ordonante controversate: transformarea datoriei ROMPETROL in obligatiuni si transformarea datoriilor RAFO in datorii publice. Prima stabilea ca datoriile ROMPETROL urmeaza sa fie platite tot de catre compania care le-a facut, din profitul ei si vor fi incasate la bugetul de stat, in beneficiul tuturor cetatenilor Romaniei. Cea de-a doua privea datoriile RAFO ca si cum ar fi fost ale populatiei, urmand sa le platim noi in timp din impozite si taxe. Astfel, spre deosebire de ordonanta pentru stergerea datoriilor RAFO care, fie vorba intre noi, este furt pe fata, ordonanta privitoare la transformarea datoriilor istorice ale ROMPETROLULUI in obligatiuni corporate stabileste foarte transparent modul in care aceste datorii, nu numai ca nu sunt serse, ci devin purtatoare de dobanzi mai mari decat penalitatile uzuale. Eventual, putem s-o privim ca o reesalonare a debitului, si nicidecum o stergere. Artificiu obisnuit in tarile civilizate si cu traditie in piata de capital, conversia in obligatiuni a unor creante genereaza avantaje pentru creditor: statul, in cazul nostru. Posibilitatea de cotare si tranzactionare a obligatiunilor la Bursa inseamna o posibilitate clara de a transforma niste datorii pe hartie in bani care intra la buget.
Mai mult, daca pana si oportunitatea si fundamentarea ordonantei -ROMPETROL- sunt pusa la indoiala, se poate crea un precedent extrem de periculos: toate legile si hotararile date de parlament si de guvern sunt dubitabile si n-au nici urma de temei economic, financiar sau juridic. Adica cei care au fundamentat-o si promovat-o (in speta, Guvernul Romaniei) sunt pasibili de acelasi tratament din partea Justitiei. Poate nu ar fi rau, atunci, sa fie luate la puricat toate actele normative ce privesc economia. Pe cine au favorizat si cu ce scop?
Au existat voci care au spus ca Patriciu a -cazut la pace- cu guvernul trecut. Chiar el insusi a declarat ceva de acest gen. Ca a fost in interes personal sau ca a fost in interesul companiei si al miilor de angajati ROMPETROL nimeni nu poate spune. Alte zvonuri, mai ales dupa congresul recent al PSD, se refera la faptul ca Nastase, desi a pierdut alegerile, are inca in Iliescu si Talpes dusmani politici predispusi sa-i anihileze pe toti cei care au avut intelegeri cu el. Dar nu prea mai conteaza acum nici zvonurile si nici vocile. Conteaza evidenta. Conteaza cifrele. Care astazi demonstreaza fara echivoc ca ROMPETROL este viabila si profitabila. Da la bugetul de stat peste 4% din venituri. Aceleasi cifre arata ca evolutia indicelui bursier din Romania este legat de evolutia ROMPETROL. Caderea Bursei din cauza retinerii, declarat abuzive de catre judecatori, a lui Patriciu este efectul economic nefericit pe care un joc politic gratuit l-a generat. Cred ca dintre artizanii acestuia, exista macar unul care regreta. Sau care, chiar daca nu regreta, are meritul ca macar, pentru prima oara in istoria Romaniei dupa *90, nu amesteca puterea executiva cu cea judecatoreasca.
Valentin A. Miron
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
