Rezerva de cadre de la second-hand

"Criza PSD-ului" este deja un lucru comun, despre care se vorbește de câțiva ani buni ca despre un lucru care parcă nici nu mai reclamă explicații. O conducere la vârf: Mircea Geoană, total incapabilă să poziționeze semnificativ partidul și să-i confere atributele proprii unui puternic partid de opoziție; o reformă internă, anunțată cu surle și tobe de-o veșnicie, și care rămâne un etern deziderat; o sfâșiere internă care umple câmpul de luptă cu noi și noi victime, fără să impună vreodată un câștigător. S-ar putea spune că, în fond, nu avem motive să ne facem griji; că, până la urmă, fiecare partid câștigă sau piere pe limba lui și soarta PSD e o chestiune care îi privește în exclusivitate pe pesediști. Lucrurile nu stau deloc așa și asta din două motive: pe de o parte, pentru că echilibrul scenei politice este grav afectat de impasul în care se zbate singurul partid social-democrat, pe de altă parte pentru că, situație de neevitat, cel care plătește degringolada partidului d-lui Geoană este, în primul rând, electoratul. Asta se vede pe parcursul timpului între două cicluri electorale, când interesele majore ale unei bune părți din populație nu sunt susținute și apărate cum se cuvine în Parlament, și se vede mai abitir ca oricând în campaniile electorale, când oamenii sunt invitați să voteze tot felul de "soluții de avarie", candidați luați de la second-hand, pe care, nici cei care i-au propus și nici cei invitați să-i voteze, nu dau două parale.
Situația desemnării candidatului la PSD pentru Primăria Capitalei este demnă de o comedie de cinci stele, "competiția internă Diaconescu – Oprescu nefiind altceva decât o șmecherie ieftină, care trebuie să ascundă lipsa de autoritate și de credibilitate a tandemului Geoană-Vanghelie în organizația de București. O situație și mai gravă și mai expresivă, privind precaritatea resurselor umane în PSD, este cea din sectorul 6, unde Dan Darabonț a fost reînviat din morți, pe post de figurant în cursa pentru Primăria sectorului. Care au fost criteriile de performanță pentru care PSD a apelat la serviciile lui Darabonț este o taină pe care nimeni nu o poate descifra. Viceprimar în 1996-2000, primar 2000-2004, prefect al Capitalei 2004-2005, Darabonț a fost un veșnic anonim, a cărui singură izbândă a fost că nu a făcut nimic și nu l-a știut nimeni. A intrat într-o deplină uitare după alegerile din 2004, când a pierdut în fața debutantului Poteraș, și ar fi murit (politic), probabil, așa dacă PSD nu și-a încredințat din nou soarta pe mâna lui Adrian Năstase. "La vremuri noi, tot noi", cum ne învață veșnic partidul, goarna a sunat și pentru Dan Darabonț care, călcând în picioare candidatura universitarului Doru Gabor, omul desemnat și susținut de organizația PSD sector 6, s-a înfipt în fruntea listei și a pornit vijelios la o luptă… pe care a pierdut-o din pornire. Pentru că, la un asemenea afront, pesediștii din sector au făcut pasul înapoi și campania "candidatului" partidului strălucește prin absență – și pentru că despre "blatul" dintre Darabonț și omul PNL, Antonel Tănase, au ajuns până și copiii să facă bancuri în curtea școlii.
Într-un moment de candidă înflăcărare, președintele Mircea Geoană și-a pus capul zălog pentru victoria PSD, în alegerile locale și generale. După calitatea candidaților cu care s-a încumetat să vină în fața bucureștenilor, d-l Geoană ar trebui să se înscrie de pe acum pe lista de așteptare a celor care urmează să primească organe… PS. Nu am rostit numele unor "trufandale" ca Vanghelie sau Giugulea, pentru a rămâne, totuși, într-o zonă cât de cât respirabilă…