Stafia CDR, drapata in falduri cusute pe la incheieturi, adulmecand avida mirosul fetid al crizei politice suprapus peste cel al noroaielor ramase de la inundatii, se preumbla nestingherita din Moldova pana la Palatul Victoria. Urmasii ei din Alianta ii calca grabiti pe urme. Tristele comparatii se impun si cat de curand vor deveni sport national.
Nu au trecut decat sase luni si Alianta se afla destul de aproape de o sciziune, iar caderea in sondaje este semnificativa. Cele peste 5 procente pierdute in saptamana patimilor generate de anticipate si inundatii arata ca Alianta a inceput mult prea curand sa alunece pe tavalug. Cateva sunt motivele: lipsa de strategie pe termen mediu, proasta comunicare, pornirile dictatoriale ale lui Basescu si slabiciunea de caracter a lui Tariceanu. Primele doua sunt esentiale si si-au dovedit efectele nefaste nu numai in criza anticipatelor. Sa ne amintim, de exemplu, de consiliile de administratie la TVR si Radio, Alianta reusind performanta de a le da pe mana PSD.
Desigur, acum, dupa sinuciderile repetate si la ore de maxima audienta ale premierului, exista tentatia de a contabiliza totul in sarcina acestuia. In mod evident, sub aerul de baiat educat cu bastonul familiei, se ascunde un personaj ezitant, predispus compromisurilor. Istoricul acestuia era insa binecunoscut atat de PNL, cat si de Basescu, inca din perioada ministeriatului lipsit de vigoare de la industrii. Ca si in cazul Radu Vasile sau Victor Ciorbea, vina este in primul rand a celui care numeste si apoi a celui care accepta. Iar Basescu, nici o surpriza aici, a dorit oameni manipulabili. In plus, nu este exclus ca Tariceanu sa fi fost sfatuit -cu schepsis- in chestiunea demisiilor de Dorel Sandor, trimisul Cotrocenilor in intimitatea politica a premierului. Sunt multe lucruri care altfel nu se prea leaga. Ca de exemplu, faptul ca Stolojan isi arata dintr-o data -disponibilitatea de a se implica in schimbarile din PNL-. Rocada Tariceanu – Stolojan pare sa fi fost gandita in alte laboratoare decat cele liberale. Si nu de ieri, de azi.
In mod normal, premierul ar trebui demis cat mai repede. Cu toate eforturile populiste, credibilitatea sa se strecoara cu eforturi pe sub pragul usii. Daca va mai poposi mult la guvern, risca sa incaseze nu o piatra, ci cataroaie. Ele vor veni din toate directiile. In primul rand de la PD, care scrasneste din dinti la gandul ca trebuie sa respecte protocolul Aliantei, doar pentru a nu fi acuzat ca repeta figura din *98 cu CDR. In plus, o criza pornita din directia asta ar putea arunca PNL direct in bratele primitoare ale PSD. Si asa (ne)demisia a aratat o dragastoasa apropiere intre cele doua. Cat despre PNL, e clar ca Tariceanu e perceput tot mai mult ca o ghiulea legata de gleznele-i finute. Zilele lui Tariceanu sunt numarate si ele nu au nici o legatura cu numarul de sobe pe care le distribuie sinistratilor in calitate de -conducator care isi apara poporul-. Pe de alta parte, Stolojan probabil ca si-a revenit complet cu sanatatea, slujba de premier fiind totusi stresanta. Mai ales a unuia care ar putea sa aiba misiunea sa pregateasca anticipatele.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
