Românii sunt așteptați astăzi la „kilometrul zero al democrației”

Astăzi, 13 iunie 2008, la ora 14.00, românii sunt așteptați în Piața Universității, pentru o ceremonie de comemorare a evenimentelor din 13-15 iunie 1990. După 18 ani de la mineriada din iunie '90, Piața Universității s-a redeschis și redevine "kilometrul 0 al democrației", locul unde se strâng semnături, de către Asociația Victimelor Mineriadelor, pentru arestarea lui Ion Iliescu, principalul vinovat pentru morții și răniții mineriadelor. Evenimentul este cu atât mai important cu cât se desfășoară înaintea votului de duminică, atunci când bucureștenii sunt chemați să aleagă între Vasile Blaga și pupilul lui Ion Iliescu, Sorin Oprescu.

13-15 iunie 1990 – atac terorist

Demonstrația din Piața Universității a reprezentat o mișcare politică și civică a unei elite a societății românești care-și propunea să protesteze în scopul promovării valorilor celui mai important document programatic de după Revoluție, "Proclamația de la Timișoara". În Piața Universității a fost viu spiritul acestei Proclamații. Cuvintele de ordine erau: "Vrem alegeri libere!", "Jos comunismul!", "Guvern fără comuniști!".

Iată pentru ce mișcarea din Piața Universității a fost percepută ca un pericol de către comuniștii aflați la putere. Aceștia, prin reprimarea demonstrației, au declanșat o acțiune teroristă de stat. Represiunea a fost inițiată, coordonată, executată și apoi protejată (în sensul blocării cercetărilor penale) de către instituțiile statului de la acea vreme. Se fac responsabili de declanșarea acestei acțiuni, Ion Iliescu în calitatea ce-o deținea de Președinte al României, Petre Roman în calitate de Prim Ministru, Virgil Măgureanu – Director al Serviciului Român de Informații, Mihai Chițac – Ministru de Interne, Gelu Voican Voiculescu – membru al Guvernului României, prof. N. S. Dumitru, generalul Corneliu Diamandescu – șef al IGP, Victor Atanasie Stănculescu în calitate de Ministru al Apărării Naționale și, nu în ultimul rând, conducătorul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma.
Atacul a avut drept scop dispersarea demonstranților din Piața Universității, dar și distrugerea sediilor unor partide politice: PNȚ-CD și PNL și chiar suprimarea fizică a unor lideri: Corneliu Coposu era căutat spre a fi "spânzurat" așa cum se lăudau unii indivizi îmbrăcați în haine de mineri, iar alții îl căutau pe Marian Munteanu, liderul studenților, spre a-i "tăia capul". Au fost de asemenea căutați spre a fi pedepsiți și ziaristul Petre Mihai Băcanu sau liderul țărănist Ion Rațiu. Au fost atacate sediile unor ziare, precum: "Dreptatea", "Românul Liber", "România Liberă", "Baricada". Au fost atacate sediile unor asociații precum: Asociația Foștilor Deținuți Politici, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, dar și Universitatea București și Institutul de Arhitectură "Ion Mincu".
Deși Petre Roman a avut prilejul să constate caracterul pașnic al demonstranților (prin discuțiile pe care le-au purtat emisarii săi, Sever Georgescu – Secretar general al Guvernului și Radu Dop – secretar de stat în Ministerul Sănătății în după-amiaza zilei de 11 iunie în Piața Universității), acesta aprobă totuși "Planul de evacuare al Pieței Universității" în data de 12 iunie.
Planul a fost de asemenea aprobat de Ion Iliescu și de Virgil Măgureanu. Prin executarea acestui plan s-a dat acordul pentru intervenția în forță a poliției și armatei în reprimarea demonstrației. Petre Roman a considerat că în baza comunicatului Procuraturii Generale din 12 iunie "s-a constituit, sub formă concretă, temeiul legal pentru înlăturarea focarului din Piața Universității, infecția putem spune, atât politică cât și sanitară, după câte am constatat noi".
Ca urmare a acțiunii, în prima zi, conform datelor oficiale, s-au făcut 263 de arestări.
Atât Petre Roman cât și Ion Iliescu, în repetate rânduri au instigat populația capitalei și minerii pentru a acționa violent, vorbind despre "forțe extremiste" sau "forțe de tip legionar".

Minciuni pe bandă rulantă

Comunicatul din 13 iunie al lui Ion Iliescu, intitulat "Apel către cetățenii capitalei", a dat prilejul sporirii violenței. Petre Roman difuza în mass-media minciuni și acuzații halucinante la adresa partidelor istorice: "La PNȚCD s-au găsit baterii de sticle incendiare, muniție, materiale de propagandă cu caracter legionar net, fiole cu substanțe halucinogene". Petre Roman a susținut că, în subsolul clădirii Universității, s-au găsit în clubul studențesc 22 arme de foc, iar în 16 iunie, același Petre Roman, justificând și operațiunile represive, susținea: "La sediul Asociației 16-22 Decembrie s-au găsit mai multe milioane de lei, zeci de mii de dolari, propagandă de tip legionar, muniție și o multitudine de obiecte de luptă".
Ca factori activi ai dirijării acțiunilor de represiune s-au manifestat, în noaptea de 13 spre 14 iunie, Gelu Voican Voiculescu în echipă cu profesorul N. S. Dumitru și cu Cico Dumitrescu.  "Ne-am infiltrat în teatrele de operațiuni"- citat din Gelu Voican Voiculescu, 16.06.1990.
Un factor de instigare la violență, de răspândire de informații false și de manipulare a Guvernului a fost ofițerul în rezervă Kuki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman.
Manipularea opiniei publice s-a făcut în manieră continuă în acele zile, prin Televiziunea Română autointitulată "liberă", deși condusă de Răzvan Teodorescu.
La represiunea "Pieței Universității" au participat însă și mineri, cetățeni civili, polițiști și militari aduși din alte județe, prin mobilizarea cerută de reprezentanți ai Guvernului sau ai SRI. A fost necesar acest lucru deoarece populația capitalei, deși instigată să participe la acțiune, nu a fost receptivă, așa cum a constatat (16 iunie) chiar Victor Atanasie Stănculescu. El considera prezența minerilor benefică, dar nu putea să nu aprecieze că "este păcat că în Capitală, unde există atâta populație organizată în întreprinderi, este a treia oară când trebuie să vină minerii să sprijine niște acțiuni ale statului de drept și nu am avut din uzine o participare semnificativă decât după ce fenomenele s-au amplificat, dar și atunci au apărut mai întâi cei din provincie."
La acest capitol al participării provinciei trebuie arătat cum s-a făcut mobilizarea cu sprijinul FSN, a unor cetățeni din Ploiești, a unor mineri de la Ceptura și Filipeștii de Pădure, precum și a unor unități militare prahovene. În după-amiaza zilei de 13 iunie, la ordinul lui Bălănoiu Nicolae (FSN), un fel de "prefect" al Județului Prahova, a început mobilizarea, după consultarea prealabilă pe care a avut-o cu Petre Roman și Virgil Măgureanu. La sediul FSN Prahova s-au încărcat autobuze cu oameni care acceptau să meargă la București.
Acționând meticulos, cu spirit de "responsabilitate", FSN-iștii prahoveni au făcut  "Tabele cu oameni de bună credință ce au participat la acțiunea de restabilire a ordinii cât și împotriva bandelor de vandali ce au atacat Televiziunea și sediul Guvernului".
Aceștia, ca de altfel și minerii, au fost transportați la București cu autobuze puse la dispoziție de directorul Intreprinderii de Transport Ploiești.
Întorși în zorii zilei de 14 iunie în Ploiești, participanții au scandat în fața sediului FSN: "Nu mai sunt Golani", iar apoi, după ce au fost felicitați de către liderii județeni, au devastat sediile PNȚ-CD și al PNL din Ploiești. De această operațiune nu au fost străini Corneliu Păltânea – șeful SRI Prahova, precum și liderii FSN: Petre Țurlea, Helmut Necula, Corneliu Ruse, Marcel Chirițescu și colonelul George Dănescu, șeful Inspectoratului Județean de Poliție Prahova.
Acest episod 13-15 iunie face parte dintr-un lanț de "mineriade", inițiat în 28 ianuarie 1990 și derulate în diferite momente până în 1999. Ele au fost forme de manifestare agresive, ale structurilor comuniste și ale securității, care au acționat sub pavăza pseudodemocraților, acaparatori ai puterii politice postdecembriste.
Aceasta este și explicația pentru faptul că, în raport cu sutele de sesizări depuse de instituții publice sau persoane fizice, nu s-au inițiat de către instituțiile abilitate demersuri de cercetare în scopul găsirii făptașilor.
S-ar fi cuvenit ca opiniei publice să i se fi adus cu mult timp în urmă la cunoștință adevărul, iar vinovații să fie cu dreptate pedepsiți pentru subminarea autorității statului, pentru omucidere, jaf, tâlhărie și privare de libertate, pentru organizarea de atacuri teroriste.
"În fața acestor adevăruri, Ion Iliescu și-ar găsi locul meritat în conștiința bucureștenilor. Pentru ei, vechiul bolșevic va rămâne un Ben Laden al politicii românești.", a declarat Președintele Asociației Ofensiva Creștin-Democrată, Remus Opriș.
La începutul anilor '90, Ion Iliescu a creat în jurul PDSR-ului un colhoz politic alcătuit din vechii săi colaboratori, distribuiți în partide precum: PUNR, PSM, PRM, cunoscut și sub denumirea de patrulaterul roșu. Acestui demers, pe partea dreaptă a eșichierului politic i s-a opus Corneliu Coposu cu PNȚCD și apoi cu partidele de centru-dreapta aliate în cadrul Convenției Democrate. Neobositul bolșevic continuă același tip de demers și în prezent, conturând în jurul PSD un nou colhoz politic, de data asta alături de partide îngenuncheate precum Partidul Național Liberal, Partidul Conservator și, de curând, și rătăcitul Partid Național Țărănesc Creștin Democrat. De această dată, i se opune Traian Băsescu și PD-L.