Dezechilibrele comerciale si de plati arata ca ceva este putred in economia romaneasca

Intr-o scrisoare transmisa redactiei -Curentul-, profesorul de economie Daniel Daianu, in replica la cateva remarci nu intru totul justificate, facute de subsemnatul la adresa domniei sale in cuprinsul articolului -BNR si stabilitatea preturilor-, imi atrage atentia asupra mai multor probleme ale economiei romanesti, care ar trebui sa impuna prudenta in materie de liberalizare a fluxurilor de capital. Imi exprim pe aceasta cale scuzele mele, atat pentru malitiozitatea nemeritata, cat si pentru critica la adresa reputatului economist, care nu a facut decat sa-si exprime, in decursul anilor de tranzitie, opinii pertinente si justificate cu privire la economia romaneasca. Nu doresc si nici nu am capacitatea de a angaja cu domnia sa o polemica pe teme de macroeconomie, dar vreau sa fac precizarea ca nu am confundat nici o clipa dezvoltarea pietei de capital cu liberalizarea contului de capital, iar remarcile mele despre aceste subiecte erau marginale fata de tema centrala a articolului. De altfel, si subiectul capitalurilor speculative este relativ indepartat de problematica evolutiei inflatiei in Romania, evidenta tranzactiilor de pana acum nereflectand o penetrare sau o influenta semnificativa asupra economiei romanesti, si acesta era mai degraba elementul pe care am dorit sa-l prezint. Voi reveni in cuprinsul altor articole asupra problematicii inflatiei din tara noastra si asupra politicii BNR, de tintire directa a inflatiei. Vreau acum sa profit de remarcile fostului ministru de finante si economist sef al BNR in legatura cu aprecierea -severa- a leului, asimetria dintre structura creditelor si a depozitelor, de balanta serioasa din schimburile comerciale si platile Romaniei, pentru ca, intr-adevar, acestea sunt subiecte care trebuie sa-mi dea de gandit, si nu numai mie.

Cetatenii Romaniei, cu destul de putine exceptii (si-i includ aici pe specialistii in macroeconomie), sunt destul de putin avizati in legatura cu astfel de subiecte, si este greu de inteles pentru cei mai multi ce relevanta au astfel de probleme pentru viata de zi cu zi, din aceste motive subiectul fiind abordat mai degraba superficial in afara presei de specialitate si nefacand niciodata obiectul unor dezbateri publice de amploare. In acest sens, observatiile profesorului Daianu sunt nu doar pertinente, ci si foarte importante, dar cine ar putea sa distraga atentia politicienilor nostri de la lupta pentru remaniere, alegeri anticipate sau controlul asupra parlamentului si cine ar putea face ca problematica economica sa-si gaseasca un loc mai important in orele de maxima audienta la televiziuni sau in paginile ziarelor?

Digul in calea preturilor, mai dificil decat cel din calea apelor

Aprecierea, ca si deprecierea brusca a monedei nationale sau dificultati in platile externe ne pot afecta mai mult decat recentele inundatii sau alte calamitati naturale si, spre deosebire de ce primim de la Dumnezeu, factorii economici care ne pot schimba viata pot fi influentati de noi si de activitatea celor pe care ii alegem, cel mai des fara sa ne gandim la capacitatea lor de a pricepe ceva din economie. Atunci cand viitura ne rapeste in cateva secunde agoniseala de-o viata, solidaritatea cu cei afectati ii face pe cei mai multi sa contribuie, dar atunci cand cresterea leului lasa pe drumuri salariati, sau cand scaderea leului si cresterea preturilor si a dobanzilor rapesc economiile si reduc veniturile pensionarilor la fel de abrupt, nu avem sentimentul ca ar trebui sa facem ceva. De altfel, ca si in cazul calamitatilor naturale, nici nu se poate face nimic atunci cand fenomenul este acut. Politica economica se aplica pe intervale mari de timp, iar ca sa faci dig in calea preturilor iti trebuie mult mai mult timp si mai multe resurse decat este necesar pentru a face dig in calea apelor. Refacerea pierderilor si acoperirea pagubelor produse de calamitati naturale este mult mai usoara intr-o economie sanatoasa, dar ca sa ajungem la o economie sanatoasa ne trebuie foarte mult. Chiar daca integrarea europeana si ajutorul aliatilor de peste ocean ajuta, acestea nu sunt suficiente. Romania anului 2005 va inregistra, probabil, o crestere economica de peste 6%, dupa ce timp de mai bine de patru ani a inregistrat in mod continuu ritmuri de crestere peste media regiunii. Aceasta crestere economica s-a putut realiza mai ales datorita asigurarii unei politici monetare corecte, incepand cu 1999-2000, si in aceasta privinta cred ca orice analist economic care se respecta va acorda laurii cuveniti specialistilor bancii centrale, dar si celui care a fost atat guvernator cat si prim-ministru. Desigur ca si guvernele si-au adus contributia, ca si sectorul privat, institutiile financiare internationale, Uniunea Europeana, ba chiar si bunul Dumnezeu, care ne-a dat cativa ani agricoli buni succesiv, dar fara o politica monetara restrictiva si fara a pune ordine in sistemul bancar, ar fi fost imposibil.

In 2004, pierderile BNR din operatiunile monetare s-au dublat

Cu toate ca lucrurile arata relativ bine pentru acest an, se aduna la orizont si niste nori de furtuna: in primele sase luni ale acestui an, deficitul comercial a atins cote greu de anticipat anul trecut, iar balanta de plati inregistreaza, de asemenea, cote de alarma ale deficitului; inflatia va fi mai mare decat cea prognozata, iar excesul de resurse financiare de pe piata interna conduce BNR la un efort financiar de sterilizare care nu se stie cata vreme va mai fi considerat acceptabil. Numai in primele trei luni ale acestui an, BNR a fost nevoita sa acorde facilitati de depozit unor banci comerciale, e drept, cu o dobanda de 5% (pe an), in suma de peste 172 de mii de miliarde de lei (vechi), iar datele privind operatiunile monetare ale BNR pentru luna iulie a.c. arata un stoc mediu zilnic de depozite atrase de peste 147 de mii de miliarde de lei (vechi), la o dobanda de 8% (pe an), ca sa nu mai vorbim si de alte operatiuni. Vom putea avea o imagine de ansamblu a costurilor pentru banca centrala abia peste cativa ani, cand vor fi disponibile si se vor putea analiza datele statistice, dar raportul anual pentru 2004, dat publicitatii de catre BNR, ne arata ordinal de marime: incepand cu vara anului 2001, rubrica profit din bilantul monetar al Bancii Nationale a Romaniei se scrie cu minus, reflectand pierderi lunare care au ajuns, in 2004, la incredibilul nivel de 20.430 de miliarde de lei (vechi), respectiv peste 500 de milioane de euro, pierdere ce a fost acoperita, conform art. 44 din Legea 312/2004, din soldul contului special de reevaluare. Astfel, in 2004, din operatiunile monetare, BNR a inregistrat o pierdere de doua ori mai mare decat cea din anul precedent, dupa ce incheiase si 2001 si 2002 tot cu pierderi considerabile, iar acel cont special de reevaluare o fi avand si el vreo limita…

Banca centrala ar trebui sa se ingrijoreze de situatia structurii pe ramuri a economiei romanesti

Problema reala este ca deficitele, pierderile, asimetriile si dezechilibrele din sectorul financiar reflecta structuri si evolutii necorespunzatoare ale economiei reale, care vor ajunge sa ne afecteze. Atunci cand banca centrala anunta noi norme care vor duce la inasprirea conditiilor de creditare sau chiar la restrangerea creditului de consum, ne deranjeaza direct, dar cred ca este mai bine sa fim putin suparati acum decat sa ajungem la repetarea situatiilor din perioada 1990-1997, cand dezordinea financiar monetara care a fost urmarea fireasca a unei activitati si structuri nefiresti din economia reala si a unor politici neadecvate ne reducea veniturile si ne vaporiza economiile de la o luna la alta. Desigur ca o revenire la hiperinflatia si criza financiara din 1997-1998 este greu de crezut ca este posibila, iar situatia rezervelor BNR este mult mai buna astazi, dar dezechilibrele comerciale si de plati arata ca este ceva putred in economia romanesca. In opinia mea, si sa-mi fie iertata malitiozitatea, cred ca, inainte de a se ingrijora in legatura cu fondurile speculative, banca centrala ar trebui sa se ingrijoreze de situatia structurii pe ramuri a economiei romanesti. Printre datele foarte interesante, cuprinse in anexa statistica a aceluiasi raport anual pe 2004 al BNR, citat mai sus, un tabel cu privire la formarea Produsului Intern Brut ne arata ca, in 10 ani (1995-2004), s-au produs unele modificari in structura pe ramuri a economiei romanesti, dar nu suficiente: industria contribuie in 2004 cu 27% la formarea PIB, fata de 32,9% in 1995, agricultura si piscicultura, cu 13% fata de 19,8%, tranzactiile imobiliare si alte servicii au crescut la 13,2%, fata de 4,8% in urma cu 10 ani, dar activitatile financiare, bancare si de asigurari si-au redus contributia la formarea PIB pana la 2,3%, fata de 5% in 1995. Alte sectoare s-au mentinut la acelasi nivel in acesti zece ani, iar daca pentru sectorul constructiilor un nivel stabil in jurul a 6-6,5% mi se pare normal, gasesc absolut surprinzator faptul ca activitatea comert, turism, hoteluri si restaurante contribuie la formarea PIB doar cu circa 10 procente, la fel ca si in 1995. Ansamblul activitatilor de administratie publica, comert, servicii, transport si depozitare, telecomunicatii contribuia, in 2004, cu 44,1% la formarea PIB, fata de 36,7% in 1995, cresterea cea mai serioasa fiind in produsul realizat in sectorul telecomunicatiilor, probabil ca efect al dezvoltarii accelerate a companiilor de telefonie mobila, dar si a altor segmente din acest domeniu. Sectoarele primare, -grele- ale economiei (industrie, constructii, agricultura) contribuiau la formarea PIB, in 2004, cu 46,1%, in reducere cu 8 procente fata de 1995, insuficienta pentru a reflecta o restructurare substantiala a economiei. Aceste cifre ne mai spun si ca finantistii nostri de nadejde din guvern s-au straduit degeaba sa impoziteze suplimentar unele activitati din domeniul financiar, deoarece cresterea de resurse la buget nu poate sa vina decat din activitatile care au o contributie mai importanta la formarea PIB. O astfel de structura economica nu reflecta o economie de tip modern, fapt ce se poate constata printr-o simpla comparatie cu structura formarii PIB in tarile dezvoltate. Dar, despre acestea, cu alta ocazie…