Miza procesului de la Haga cu Ucraina: 18 ani de independență energetică pentru România

În a doua jumătate a anului, România și Ucraina vor ajunge în fața judecătorilor Curții Internaționale de la Haga, disputa dintre cele două țări privind delimitarea platformei continentale din Marea Neagră intrând, astfel, pe ultima sută de metri. Potrivit experților, este de așteptat ca în primăvara anului viitor, Curtea Internațională de la Haga să dea verdictul în cazul acestui diferend. Miza este extrem de importantă, având în vedere rezervele deloc de neglijat de hidrocarburi din zona aflată în litigiu. Conform experților, e vorba de aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaz natural și de aproximativ 10 milioane de tone de petrol. Criza energetică, devenită din ce în ce mai acută, sporește miza acestui litigiu.
Până la pronunțarea unei sentințe la Haga, atât România cât și Ucraina sunt obligate să nu exploateze comercial resursele din zona în dispută, această conduită fiind prescrisă în Acordul Conex, prin schimb de scrisori la Tratatul politic din 1997. Este permisă doar efectuarea de activități de explorare, activități care s-au desfășurat intens în ultimii ani, de către guvernele celor două țări, care au dorit să vadă pentru ce se bat, de fapt, la Haga.

Conform experților în drept internațional, pentru a delimita zona aflată în litigiu, Curtea Internațională de Justiție(CIJ) folosește o metodă consolidată în jurisprudența sa, prin soluționarea numeroaselor cazuri de delimitare maritimă care i-au fost supuse spre rezolvare. Considerentele de ordin economic, importante pentru țările aflate în dispută, nu joacă niciun rol în decizia judecătorilor de la Haga. Metoda folosită de aceștia este una de tip obiectiv, matematic-geometric, care pleacă de la contextul geografic dat al regiunii unde are loc delimitarea. În algoritmul acestei metode, prezența hidrocarburilor în zona de delimitare sau faptul că una dintre părți a acordat anterior concesiuni petroliere în această zonă sau în proximitatea ei nu joacă absolut niciun rol. De asemenea, nici considerentele de ordin geopolitic nu sunt examinate. Spre exemplu, dependența într-o măsură mai mare sau mai mică de importurile rusești de gaz natural nu reprezintă un argument care să poată fi invocat cu succes în proces, deși, potrivit informațiilor noastre, ucrainienii au încercat să joace și această carte.

Diferendul dintre România și Ucraina pe care trebuie să-l soluționeze Curtea de la Haga se referă exclusiv la delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive ale celor două părți din partea de nord-vest a Mării Negre. Guvernul de la București a respins acuzațiile frecvente de revizionism teritorial, formulate de unele medii politice de la Kiev. CIJ va stabili, conform dreptului internațional aplicabil în materia delimitărilor maritime, suprafața de platou continental și de zonă economică exclusivă a României și, respectiv, a Ucrainei.
Între România și fostul stat sovietic există divergențe clare cu privire la traseul liniei de delimitare, diferența între propunerea Bucureștiului și cea a Kievului determinând o suprafață în litigiu de peste 12.000 de km pătrați.
În zona disputată  au fost descoperite  resurse de hidrocarburi de anvergură medie, a căror exploatare este vizată de cele două state. Platoul continental și zona economică exclusivă, împreună cu regimul acestora, sunt definite în Convenția ONU din 1982 privind Dreptul Mării, la care atât România, cât și Ucraina sunt părți.
În prezent, procesul se află aproape de faza orală, documentele care conțin argumentele scrise ale părților fiind deja depuse în termenele fixate de către CIJ, președintele instanței anunțând, în ultimul său discurs din fața Adunării Generale, că audierile publice în acest caz vor avea loc în cursul anului 2008. Potrivit procedurii, Curtea urmează să comunice public, în perioada următoare, data la care vor începe audierile publice precum și durata acestora.

Deși au existat numeroase infomații contradictorii, venite în special pe filieră ucrainiană, trebuie precizat că Insula Șerpilor nu face obiectul procesului de la Haga din cauza articolului 3 al Acordului Conex la Tratatul politic cu Ucraina din 1997. Documentul conține acordul celor două state asupra posibilității de a soluționa problema delimitării platoului continental și a zonelor economice exclusive prin CIJ, precum și prevederea că Insula Șerpilor "aparține Ucrainei". Prin urmare, nici vorbă de revendicare a Insulei Șerpilor, deocamdată. În timpul procesului există posibilitatea ca judecătorii să evalueze și poziția geografică a Insulei Șerpilor, Convenția privind Dreptul Mării din 1982 stipulând că stâncile care nu pot susține viața umană sau viața economică proprie nu pot avea platou continental și zonă economică exclusivă, ci doar maximum 12 mile marine de mare teritorială. Prin urmare, toate eforturile depuse în ultima vreme de autoritățile ucrainiene pentru a demonstra opiniei publice că Insula Șerpilor e mai mult decât o bucată de stâncă, ce nu poate susține dezvoltare vieții, sunt practic nule din perspectiva CIJ.

Ucraina este în prezent al patrulea importator de gaz natural și al șaselea stat consumator din lume, consumul anual de gaz natural al fostului stat sovietic fiind de peste 80 de miliarde de metri cubi pe an.
Prin comparație, consumul anual al țării noastre este în prezent de 17-18 miliarde de mc gaz, din care aproximativ 40% sunt din import. Potrivit experților, un simplu calcul matematic arată că, raportat la volumul total al importurilor Ucrainei, dacă zona în dispută ar reveni acestui stat în întregime, o variantă cu mici șanse de reușită, resursele de hidrocarburi ar ajunge pentru mai puțin de doi ani, în cazul în care Kievul nu va importa deloc gaz natural. În schimb, dacă aceste resurse ar reveni României, aceasta ar deveni independentă de importul de gaz din Federația Rusă, pentru o perioadă de maximum 17-18 ani, în condițiile menținerii actualului nivel al necesarului de import.
Prin urmare, toate argumentele, de la cele de natură juridică la cele de natură politică, sunt favorabile unei decizii pozitive Bucureștilor. Trebuie precizat că deciziile CIJ sunt definitive și obligatorii, iar punerea lor în practică începe în momentul pronunțării deciziei judecătorilor.