CEDO condamnă statul român la plata a circa 5.500 de euro în cazul Agache

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil în cazul reclamat de fiul unui fost maior de miliție, care a fost ucis în decembrie 1989, la Târgu Mureș, de manifestanți de etnie maghiară. Povestea uciderii sale de către aceștia este una halucinantă, un episod macabru în care trupul bărbatului neînarmat a fost batjocorit de trecători după ce acesta a suferit o moarte cumplită după o agonie de ore întregi. După crimă, „revoluționarii“ de etnie maghiară i-au băgat acestuia în gură un șobolan mort. O crimă înfiorătoare care avea, alături de crima colonelui Trosca, să marcheze poate unele din cele mai șocante momente ale Revoluției. CEDO a constatat încălcarea articolului 6, protocolul 1, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul sesizat de Aurel Dionisie Agache, unul dintre fiii maiorului de miliție Aurel Agache, ucis în decembrie 1989, care a anunțat pe site-ul său că, marți, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român în cauza Agache c. România (nr. 35032/09) la plata unor daune morale de 4.800 de euro și 650 de euro daune materiale, constatând încălcarea articolului 6, alin. 1, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. CEDO nu consemnează valoarea despăgubirilor, însă informează că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât n-au fost puse în executare hotărârile judecătorești date de instanțele naționale în favoarea reclamantului.

Frunda, avocatul unor criminali

Criminalii lui Agache au fost reprezentați atunci la proces un senator din Parlamentul României. În cazul ucigașilor maiorului Agache, un rol important, dacă nu chiar decisiv, în salvarea lor de la pedeapsa cuvenită îi revine senatorului UDMR Gyorgy Frunda, actualul președinte al Comisiei pentru drepturile omului. Acesta s-a implicat în acest caz în special din oportunism politic pentru a atrage simpatia acelei părți extremiste ale comunității maghiare care dorea ca ucigașii de etnie maghiară să scape bazma curată. Pe tot parcursul acestui proces, încheiat abia în 2007, Frunda a încercat să tragă această poveste pe partea de componentă etnică și să se folosească de tot felul de presiuni în calitate de politician (venea fără robă de avocat la procese – n.r.) și avize medicale pentru ca etnicii pe care îi reprezenta să nu își execute pedepsele. Ba mai mult, unii dintre aceștia chiar au reușit să fugă în Ungaria de unde nu au mai putut fi extrădați în ciuda unor mandate internaționale de aducere și executare a pedepsei în România. Ceea ce este însă mai grav este faptul că Frunda a abordat acest proces în calitate de avocat al celor patru criminali și că și-a exercitat funcția de avocat-senator împotriva statului român la CEDO, conform Hotărârii din 27 septembrie 2007 în Cauza Reiner și alții împotriva României. Potrivit fiul victimei care a luptat continuu pentru dreptatea în cazul uciderii cu cruzime a tatălui său, CEDO a notat că, în speță, reclamantul a obținut o hotărâre judecătorească definitivă, în 26 martie 2001, prin care se dispune persoanelor private să îi plătească despăgubiri pentru uciderea tatălui său, doi dintre condamnați trăind în Ungaria. În 26 iulie 2001, reclamantul a început procedura de executare în fața autorităților române. Cu toate acestea, numai în cursul anului 2009, autoritățile române au completat dosarul depus la autoritățile ungare în cadrul procedurii de exequator (în cazul în care sentințele arbitrale nu se execută de bună voie, ele se aduc la îndeplinire prin executare silită, fie în statul unde a avut loc pronunțarea, fie, uneori, pe teritoriul altui stat. Sentința arbitrală pronunțată într-un stat și invocată într-altul, devine în acesta din urmă sentință arbitrală străină – n.r.).   Curtea a constatat întârzieri repetate în transmiterea de corespondență imputabile autorităților române, ca urmare a procedurilor care au durat cel puțin șapte ani și jumătate. Anterior, în 20 octombrie 2009, CEDO a condamnat România la plata a 25.000 de euro despăgubiri către familia maiorului de Miliție, încălcarea de către statul român a articolului 2 (privind dreptul la viață – n.r.), sub aspectul laturii civile.

Nicolae Bucur