Amnezic și semiparalizat, celebrul hoț de mașini Radu Bolgiu scapă de pedeapsa de 15 ani de închisoare

Spaima proprietarilor de mașini de lux în perioada anilor 94-2000, celebru hoț Radu Bolgiu nu va ajunge niciodată la închisoare în România pentru furturile și tâlhării la care a luat parte și care l-au consacrat drept unul din cei mai îndrăzneți hoți de după revoluție. Bolgiu, poreclit ”Robocop” din cauza unei plăcuțe de titan din cap cu care s-a ales în urma unui grav accident de circulație, are șanse maxime să scape de condamnarea de 15 ani de închisoare pe care a primit-o în România pentru tâlhărirea unui pastor american. Infractorul român trăiește într-un orășel din Spania, este semi-paralizat și are amnezie, după ce a fost ciuruit de polițiștii spanioli, iar legile penale europene nu permit să fie adus în România la proces sau să fie condamnat, pentru fapte pe care nu și le poate aminti.
În aceste condiții, avocații lui se luptă să-l scape de răspunderea penală, folosindu-se de o serie de expertize medico-legale întocmite de  medicii spanioli, care arată inutilitatea de a participa la un proces. Chiar și așa, nici o pedeapsă cu închisoare nu ar putea întrece drama celebrului hoț, care merge în baston și nu își mai amintește nici măcar ce a mâncat de dimineață.
Bolgiu a fost grav rănit în anul 2003, într-o confruntare cu poliția din Spania, în timp ce încerca să dispară dintr-o parcare cu o mașină furată. El a fost împușcat în cap de polițiști, oprindu-se cu autoturismul în ghereta de la parcare. La spital, medicii l-au operat, dar nu au putut scoate zecile de bucăți de metal din craniu, resturi ale gloanțelor care i-au distrus și o parte din creier. În ciuda medicilor, care nu-i mai dădeau șanse la viață, celebrul hoț de mașini de lux s-a recuperat, dar numai din punct de vedere fizic, pentru că specialiștii consideră leziunile cerebrale ireversibile. Între timp, în România, el a fost judecat și condamnat la 15 ani de închisoare pentru tâlhărirea pastorului american Timothy Ravan, pe care sub amenințarea unui pistol și a unei bâte, pe 7 noiembrie 1999, l-a deposedat de autoturismul său Toyota, o raritate în acea perioadă. Curtea de Apel București a dispus însă rejudecarea dosarului, care se află acum la Tribunalul București. Dosarul s-ar putea închide, întrucât Bolgiu beneficiază de prevederile penale europene care arată că ”procesul penal se suspendă în urma unei boli grave a inculpatului, până la ameliorarea acestuia”. În aceste condiții, magistrații au încercat să afle cât de grave sunt bolile lui Bolgiu, iar legiștii spanioli au transmis rezultatele la București: pacientul nu-și va mai reveni niciodată, astfel încât ”nu poate colabora într-o procedură judiciară”.

„Medicii îi zic că e fraier, iar el e trist și plânge“

Bolgiu a fost supus la cel puțin șase expertize de către autoritățile spaniole, la solicitarea magistraților români, iar rezultatele sunt aproape la indigo. Prima a fost realizată în septembrie 2005 și stă la baza următoarelor examinări medico-legale. Antonio Fajardo Augustin, medic legist și șeful secției de psihiatrie IML Alicante, a examinat mai întâi documentele medicale, iar apoi l-a audiat pe Bolgiu, acum în vârstă de 33 de ani. ”Pe 21.12.2003 a suferit mai multe împușcături, orificii intrare proiectil mâna dreaptă, al doilea impact în zona fronto-temporală dreapta. Al treilea orificiu de intrare situat înainte de lobul urechii drepte. Se pot observa resturi de proiectil răspândite în encefal precum și pierdere de masă cerebrală. Alte două orificii de intrare de proiectil în hemitorax drept, în regiunea claviculară și axilo-anterioară. Pneumotorax și hemotorax.”
După evaluarea leziunilor fizice, legistul a observat comportamentului lui Bolgiu.
”Persoana examinată este liniștită, nu prezintă stare de anxietate față de situația sa fizică și problemele sale psihice, în special tulburări de memorie care se referă și figurează în rapoartele medicale prezentate….Memoria semantică este intactă în ceea ce privește exprimarea (engleză, română spaniolă) precum și cititul, chiar dacă îi este greu să înțeleagă ceea ce a citit.
Memoria episodică este foarte afectată în măsura în care afirmă că nu își amintește nimic din ceea ce s-a întâmplat și nu știe din ce cauză și cine a tras asupra lui. Își manifestă dorința de a denunța, atunci când se va recupera, pentru a afla cine l-a împușcat. Își amintește de data de naștere și naționalitatea, însă, de exemplu, știe că tatăl său este persoana care îl însoțește, deoarece presupune că dacă nu ar fi fost așa, altă persoană nu ar fi stat cu el toată ziua. La început nu și-a recunoscut membrii familiei dar acum deja îi recunoaște. …. Nu își amintește nimic din ceea ce s-a întâmplat, afirmă își amintește doar lacune din viața anterioară, nu și-a recunoscut prietena din țara sa. Afirmă că recunoaște doar pe unul din medicii care l-au îngrijit, unul care este înalt, dar nu și pe ceilalți și declară că îi salută, însă el nu îi cunoaște. Îi zic că e fraier iar el devine trist și plânge.
?ê?£tie că a venit din România acum câțiva ani, însă nu știe pentru ce. Nu păstrează concentrația, insistă mult se uită în toate direcțiile și mă întreabă când se va face bine. I s-a dat un test de lectură în limba spaniolă și citește cu cuvinte izolate fără legătură iar după aceea nu își amintește ce a citit și nici semnificația. Nu înțelege de ce nu își mai amintește cele întâmplate anterior, deși medicii i-au povestit. Mă întreabă din nou dacă eu cred că își va mai recupera memoria
Mă întreabă dacă nu i se poate schimba ceva la creier pentru a-și aminti ce a pierdut deoarece la accidentul pe care l-a avut i-au pus ceva în braț și mâna o poate mișca bine, de aceea crede că și la cap i s-ar putea schimba ceva. La finalul întreve­derii l-am însoțit către ieșire, iar tatăl acestuia revine să se consulte cu mine, pacientul intrând, fiind preocupat deoarece nu știe unde trebuie să meargă nici ce să facă (dezorientare spațială)”
Medicul legist l-a diagnosticat cu ”amnezie post-traumatică, retrogradă și anterogradă, explicând că Bolgiu ”păs­trează memoria imediată pe termen scurt, (de ordinul minutelor) însă nu cea recentă (de ordinul orelor) și nici cea îndepărtată care se referă la evenimente trecute din viața subiectului”.

Institutul Medico-Legal din Alicante, Spania: „Prezentarea la proces este inutilă“

Mult mai importante pentru magistrații români sunt însă consecințele afecțiunilor sale.”În ceea ce privește învinuirea persoanei rănite, trebuie să luam în conside­rare faptul că nu are cunoștință de împrejurările care au dus la rănirea lui și nu poate să înțeleagă aplicarea unei pedepse de vreme ce intenționează să denunțe pe cei care l-au împușcat…Din punct de vedere medico-legal, persoana expertizată nu are cunoștință de faptele sale și prin urmare nu poate fi considerat responsabil de acestea”. Concluzii similare sunt relatate de alți legiști spanioli, din 2006 până în anul 2011. ”Prin urmare, consider că legătura cu faptele de care este acuzat (furt de mașini în 1999), bazele biologice ale responsabilității (inteligență și voință) sunt în prezent în mod clar epuizate, nu își amintește de aceste fapte și prin urmare prezentarea lui în procesul penal ar fi inutilă, deoarece nu va aduce nici un fel de informații, iar oricare sancțiune aplicată acestui individ nu ar avea sens deoarece nu ar putea să o înțeleagă și nici să o conștientizeze”
În 2010, medicii legiști arătat că numai leziunile fizice ale lui Bolgiu s-au ameliorat. ”Chiar dacă sechelele fizice s-au ameliorat datorită reabilitării, nu vor permite să realizeze o viață normală. Sechelele psihice sunt stabilizate și considerăm că nu se va produce o sensibilă ameliorare a acestora… Sechelele nu au evoluat practic de loc din anul 2005, nu se prevede ameliorarea memoriei, dezvoltării capacității deprinderii, învățare, traumatismele cerebrale pot fi considerate ireversibile”.

Mihai Niculescu