Plangerea

Alaturi de cunoasterea principalelor categorii de acte si fapte interzise de Legea concurentei nr. 21/1996, familiarizarea agentilor economici cu principalele reguli de procedura utilizate de Consiliul Concurentei contribuie la o aplicare mai eficienta a Legii concurentei. Atunci cand partile implicate intr-un anumit caz isi cunosc drepturile conferite de lege, autoritatea de concurenta este obligata sa acorde o atentie sporita modului de solutionare a cazurilor, tocmai pentru a nu se confrunta cu anularea in instanta a deciziilor emise cu incalcarea drepturilor partilor.

In acest context, unul dintre cele mai importante aspecte procedurale legate de activitatea Consiliului Concurentei este plangerea. Plangerea reprezinta mijlocul prin care o persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata prin savarsirea unei practici dintre cele interzise de Legea concurentei nr. 21/1996 poate sesiza Consiliul Concurentei. Potrivit legii, Consiliul Concurentei are la dispozitie doar 30 de zile pentru a se pronunta asupra unei plangeri. In aceste conditii, formularea unei plangeri cat mai complete, bine fundamentata si insotita de dovezi este cu atat mai importanta. Agentii economici trebuie sa-si cunoasca atat drepturile, dar si obligatiile care le revin atunci cand adreseaza o plangere autoritatii de concurenta, ceea ce contribuie la solutionarea mai rapida a cazurilor semnalate.

In politica promovata de Consiliului Concurentei in ultimii ani se observa orientarea spre o abordare pro-activa a aplicarii legii concurentei prin investigarea din proprie initiativa a unor restrictionari grave ale concurentei, cu efect la nivel national si care afecteaza sectoare esentiale ale economiei romanesti. Cu toate acestea, plangerile raman o sursa importanta de informatii pentru detectarea incalcarii regulilor de concurenta, mai ales a celor care afecteaza agenti economici activi pe piete locale sau in sectoare economice. Numarul plangerilor primite si complexitatea din ce in ce mai crescuta a cazurilor supuse analizei a determinat Consiliul Concurentei sa vina in intampinarea eventualilor reclamanti prin adoptarea unui set de reguli clare si eficiente referitoare la procedura de solutionare a plangerilor. Aceste reguli au fost cuprinse intr-un regulament adoptat de autoritatea de concurenta, regulament ce cuprinde procedura de analiza a plangerilor prin care sunt aduse la cunostinta Consiliului acte si fapte susceptibile de intelegeri anticoncurentiale sau abuzuri de pozitie dominanta. Regulamentul contine prevederi referitoare la initierea procedurilor de catre Consiliul Concurentei, modul de analiza a plangerilor, respingerea acestora, procedura de investigatie, solicitarea de informatii, desfasurarea inspectiilor inopinate, accesul la dosar, regimul informatiilor confidentiale etc. Reclamantul trebuie sa justifice un interes legitim, precizand modul in care a fost sau este afectat de actele sau faptele ce fac obiectul plangerii. In plus, acesta trebuie sa furnizeze, in principal, urmatoarele categorii de informatii: datele de identificare ale reclamantului si ale agentului economic acuzat de incalcarea legii, detalii despre actele sau faptele ce fac obiectul plangerii, date despre piata afectata de pretinsa incalcare a legii, documente care sustin acuzatiile aflate in posesia reclamantului etc.

Dreptul la aparare al partilor implicate intr-un caz analizat de Consiliul Concurentei este garantat de Legea concurentei si, in contextul procedurii de analiza a unei plangeri, acesta se concretizeaza, printre altele, in dreptul de a participa la sedinta de audieri din cadrul investigatiei si dreptul partilor de a accesa dosarul cauzei in conditiile legii s.a. Trebuie subliniat faptul ca, in urma amendamentelor aduse Legii concurentei in anul 2003, a fost introdusa obligativitatea ascultarii reclamantului, chiar si in cazurile in care Consiliul Concurentei, dupa analiza preliminara a plangerii, intentioneaza sa respinga o anumita plangere.