Abia trimis după gratii, unde a ajuns în urma unui proces de corupție, fostul fotbalist Gică Popescu s-a trezit cocoțat pe coama unui val de simpatie, venită din absolut toate direcțiile, de care, probabil, nu a avut parte nici în cele mai strălucite perioade ale carierei lui sportive. Fie că este vorba despre admiratori pasionați de fotbal ori doar de oameni obișnuiți mânați de ancestrala milă mioritica, toți s-au adunat într-un cor tânguitor care cer, în numele lui și, pe toate vocile posibile, clemența justiției ori măcar a autorităților, oricare ar fi acelea. Iar pentru ca spectacolul să fie și mai penibil, o serie de politruci din fruntea statului s-au vârât și ei în acest cor de bocitoare. Preschimbați într-un soi de „prim-soliste”, oamenii plasați în fruntea statului, s-au ambiționat, la grămadă, să interpreteze „aria” unei bunăvoințe siropoase în spatele căreia se ascund, în spatele ei, adevăratele lor interese de clan: eliberarea propriilor lor colegi din pușcărie, prin legiferarea unei amnistii sau grațieri colective.
„Demolatorii”
Cu doar câțiva ani în urmă, Gigi Becali a beneficiat, și el de un val similar de simpatie care, în formele lui cele mai vocale s-a manifestat prin, deja, celebrele scandări „Free Jiji”. Dar situația era, cu totul alta: pe atunci „Jiji” era doar arestat preventiv, iar punerea lui în libertate s-a făcut pe baza unor considerente strict juridice. Cu toate acestea, mediatizarea excesivă a „cazului” i-a adus lui Becali un val de simpatie care, până la urmă, l-a propulsat până hăăăt…. departe în Parlamentul European, un loc de cinste unde a ajuns cu tot cu Vadim agățat de coadă. Iar faptul că „Jiji” este și el la pușcărie, nu face decât să demonstreze că, mai curând sau mai târziu, justiția se împlinește până la urmă. Acum, deși nu seamăna absolut deloc, noul „caz” Gică Popescu pare a fi declanșat o nouă isterie colectivă manifestată sub sloganul „Free Gică”. Unul dintre printre primii oameni care au dat „cep” noului val de văicăreli, este un fost ziarist sportiv care, numai el știe din ce motive, s-a și grăbit să compună o scrisoare publică în care să ceară punerea lui Gică în libertate. Iar pentru că acest „subiect” părea un ciolan gros și plin de măduvă propagandistică, a fost preluat „din voleu” și de guriștii adăpostiți prin studiourile Dan „Felix” Voiculescu. Astfel că, într-o bună seară, Gâdea și-a suflecat buzițele și s-a rățoit, plin de ifose: „Gică Popescu n-ar trebui să fie grațiat, spun unii. Problema, spun ei, nu e în faptul că Popescu nu și-a recunoscut vina. Pentru că și-a recunoscut-o în momentul în care s-a dus cu banii la Fisc. Despre Gică Popescu nu poți găsi să spui ceva de rău în mod normal. Dar ei spun! Ce e revoltător sunt demolatorii care fac astfel de lucruri. E o filieră care se laudă că face asta. În lumea lor dacă demolezi pe cineva ești un șmecher în viață.”. Dar, bineînțeles că nici prin cap nu i-a trecut ideea că a discuta, în studioul Antenei 3 despre „demolatori” și „șmecheri în viață” este exact ca atunci când vorbești despre funie în casa spânzuratului.
Crin cel ofilit și „simbolurile naționale”
În urmă cu doar câteva zile, pe vremea în care mai era, încă, Președintele Senatului, liderul liberal Crin Antonescu s-a băgat și el în seamă în legătură cu subiectul „Free Gică”. Precizând, încă de la început că vorbește „în nume personal” el ne-a spus clar și de la obraz: „Consider că sunt momente în care trebuie să învățăm să ne prețuim simbolurile naționale și să luăm atitudine atunci când acestea traversează clipe dificile ale vieții lor. Din punct de vedere personal, mă alătur demersului inițiat de președintele clubului Dunărea Calafat cu privire la strângerea de semnături pentru grațierea marelui nostru fotbalist și căpitan al Generației de Aur, Gică Popescu”. După care, amestecând „marfa cu ambalajul” și fotbalul cu mândria națională, Antonescu și-a adus aminte de vremurile de altă dată: „În același timp, prin calitatea pe care am avut-o ca ministru al Tineretului și Sporturilor, sunt de părere că simbolurile sportului românesc trebuie susținute și apreciate și după încheierea activității sportive. Am fost și sunt un promotor al sportului în România, iar valori precum Gică Popescu sunt văzute ca modele pentru tineri”. Mda, să sperăm că tinerii noștri mai vor și altceva de la viață decât să fugărească o minge de fotbal, să intre în afaceri cu cine știe ce „mafioți” de ocazie iar până la urmă, să înfunde pușcăria. Ca să fie și mai convingător, Crin Antonescu a încercat să pună în mișcare și un anume soi de patriotism primitiv: „Astfel, fac un apel la toți cei care s-au bucurat și s-au simțit mândri că sunt români atunci când Gică Popescu juca sub culorile echipei naționale, să se alăture acestui demers de strângere de semnături pentru grațiere”.
Punând în mișcare dedublarea aproape schizoidă cu care ne-a obișnuit, deja, și Premierul Victor Ponta a găsit de cuviință să-și dea cu părerea despre Gică Popescu. Concret, el ne-a asigurat: „Ca premier nu mă pot pronunța. Ca simplu cetățean al României, sigur că susțin cererea de grațiere.”
Dar cea mai cumplită replică a Premierului, care ne-a demonstrat clar că pentru el justiția nu valorează nici cât o ceapă degerată a fost : „M-a dezgustat ura oarbă, stupidă, văzută la unii comentatori, că să ajungă toți în închisori. Ce câștigă statul din faptul că Gică Popescu stă în închisoare ? (…) Nu știu ce va face președintele. Eu știu ce aș face eu, dacă aș fi președinte: da, l-aș grația!” Păi dacă nici până acum nu ai înțeles ce câștigă România atunci când se înfăptuiește un act de justiție, chiar că ne-am dus cu toții pe copcă. Iar asta pentru că, după „Free Gică” ar putea urma, la fel de bine „Free Năstase”, „Free Fenechiu” și „Free …” toți hoții din țara asta pe care justiția a reușit să-i trimită după gratii.
Nici Valeriu Zgonea, în calitatea sa de al treilea om în stat nu a ratat ocazia de a se implica, în stilul lui bolovănos și aproape incoerent, în problema „Free Gică”, devenită o problemă de interes național. Zgonea, cea care l-a un moment dat ne-a asigurat că este „coleg” cu Mihai Viteazul și-a amintit că are foarte multe în comun și cu Gică: „Gică Popescu este prietenul meu, am jucat fotbal împreună, îl susțin 100%. Este un om care a făcut foarte mult bine României, cu care ne-am lăudat. Este cunoscut de 100 de ori mai mult decât orice politician din România. Gică Popescu, dacă te duci din Turcia până în Barcelona sau până în nordul Europei, toată lumea știe că a fost căpitanul Barcelonei și căpitanul echipei naționale. Este un simbol pentru mine, ca oltean”. Așa că, exact ca între olteni: „ia mai dă-o dracu de justiție!”
Bun simț de după gratii
În toată această hărmălaie națională, nimeni nu a fost curios să afle și părerea lui Guică Popescu. Părere pe care el și-a expus-o pe scurt, în doar câteva cuvinte. Cuvinte simple care i-a umplut de ridicol pe toți palavragii noștri: „Nu am nevoie de așa ceva în momentul ăsta. Am primit o pedeapsă, o voi ispăși, respect legea și nu mă gândesc acum la așa ceva.” Bravo Gică!
Vasile Surcel
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
