După o sentință de aproape 600 de milioane de euro în primă instanță, Guvernul încearcă să transforme nota de plată în medicamente inovative, dar bilanțul public de după întoarcerea de la Washington rămâne mai mult decat modest: nici acord, nici listă de produse, nici calendar, ci doar promisiunea unui răspuns ulterior din partea companiei privind cadrul tehnic și analiza la nivelul boardului.
Primele negocieri oficiale dintre partea română și Pfizer au fost efectuate la Washington, după ce România a rămas cu o obligație de plată de peste 564 de milioane de euro pentru dozele de vaccin anti-COVID comandate și nepreluate.
Potrivit informațiilor comunicate de Ministerul Finanțelor, pretenția reclamanților a fost de 564.341.953,5 euro pentru 28.940.613 doze rămase, plus cheltuieli de judecată și dobândă calculată la rata BCE plus 5 puncte.
Ca urmare, din acest moment, România nu negociază ca un cumpărător care compară oferte, ci ca o parte care încearcă să reducă nota de plată a unei obligații deja confirmate în instanță.
Pentru companie, discuția este una pur tranzacțională, purtată dintr-o poziție juridică și financiară deja avantajoasă având deja, în termeni practici, un plus de aproape 600 de milioane de euro confirmat în primă instanță.
După revenirea în țară, Alexandru Rogobete a confirmat că întâlnirea de la Washington nu s-a încheiat cu un acord, ci cu deschiderea unei etape noi de așteptare.
Ministrul a descris discuția drept „un început important” și a anunțat că Pfizer urmează să revină cu un răspuns privind cadrul tehnic al continuării negocierilor și posibilitatea ca propunerea României să fie analizată la nivelul boardului companiei.
Actualizarea nu schimbă fondul problemei, ci îl face mai clar: Romania a pus o ofertă pe masă, dar ritmul și forma discuției rămân, deocamdată, la discreția companiei.
Asta înseamnă că România nu fixează calendarul negocierii, ci propune și așteaptă reacția unei companii care discută din poziția de forță a creditorului confirmat în primă instanță.
Înainte de plecarea la Washington, Rogobete chiar îl atacase public pe Facebook pe Vlad Voiculescu și îl acuzase că își însușește ideea conversiei datoriei în medicamente inovative pentru oncologie și boli rare asumându-și în totalitate „paternitatea” soluției.
După întâlnirea cu Pfizer, comunicarea publică a devenit deodata mai rezervată: au rămas formulele generale despre „continuarea discuțiilor”, fără o prezentare clară a produselor discutate, a reacției părții americane sau a condițiilor aflate pe masă.
Oficial, miza anunțată de Guvern este transformarea datoriei în medicamente inovative din portofoliul companiei care nu se află încă pe lista de compensate din România.
Dar o astfel de înțelegere nu poate fi privită simplist. Ca orice alta companie de profil, exista mijloacele normale si legale prin care aceasta (sau oricare) poate sa aplice ca anumite medicamentele din portofoliul sau sa fie incluse pe liste de compensare sau să li se omologheze medicamentele inovative. Deci ce poate oferi Romania suplimentar?
Dacă statul oferă companiei o cale accelerată spre acces, rambursare sau prioritizare bugetară, atunci nu mai discută doar despre stingerea unei creanțe, ci despre intrarea preferențială pe o piață foarte sensibilă.
Aici apare și riscul concurențial
Instrumentele de evaluare a concurenței descriu explicit problemele create de avantaje exclusive, limitarea furnizorilor sau creșterea costurilor relative pentru competitori.
Dacă alți mari producători ajung la concluzia că România acordă unui singur jucător un avantaj selectiv în schimbul stingerii datoriei, vulnerabilitatea juridică moștenită din contractul vaccinurilor se poate transforma într-o noua vulnerabilitate instituțională.
Aprobarea europeană a unor medicamente nu înseamnă automat acces real în România.
Datele publice arată, de altfel, că România rămâne în urma altor state europene la accesul la terapii inovatoare, ceea ce face și mai sensibilă ideea unei eventuale căi accelerate, negociate separat. Cu alte cuvinte statul român nu discută despre câteva produse „mai scumpe” ci despre un tip de portofoliu în care prețurile publice pleacă de la zeci de mii de euro pe lună sau sute de mii de dolari pe an și pot urca până la milioane pentru un singur tratament (de exemplu in terapii genice).
În acest context, ideea conversiei datoriei nu mai arată ca o soluție administrativă ingenioasă, ci ca o negociere cu impact bugetar major, în care miza reală este despre accesul pe piață, ce volum și ce prioritate de rambursare ar putea obține compania în schimbul stingerii creanței.
Negocierea spune ceva important și despre perspectiva contestării verdictului.
Guvernul a vorbit aproape mereu despre oprirea dobânzilor și despre găsirea unei formule de stingere a datoriei. Asta nu arată comportamentul unei părți convinse că va răsturna rapid sentința ci reflexul clasic de limitare a pagubelor.
Comparația cu Polonia face acest lucru și mai vizibil.
După aceeași hotărâre a instanței din Bruxelles, Varșovia a transmis că sentința nu este definitivă și că va folosi toate mijloacele legale pentru a o contesta, în timp ce Bucureștiul a deschis aproape imediat registrul negocierii și al reducerii pierderilor.
Polonia proiectează mai întâi rezistență juridică
România lasă impresia că administrează deja costul unei înfrângeri pe care nu pare sigură că o poate întoarce.
Pentru Pfizer, acesta este un semnal favorabil: compania nu vede doar o hotărâre câștigată în primă instanță, ci și un stat care încearcă deja să negocieze consecințele verdictului.
Criteriul real al unui eventual „succes” al Romaniei (jucat pe „mâna” neexperimentatului negociator Rogobete) este mai simplu decât retorica oficială.
Nu va fi dacă plata directă este cosmetizată sau amânată, ci dacă statul poate demonstra public ce datorie stinge, ce primește în schimb, la ce cost total și fără să transforme o negociere de criză într-o poartă preferențială de intrare pe piață pentru un singur producător.
Azi în fața poporului pesedist, Rogobete a anunțat că va vota „pentru dialog, pentru resetare și pentru încredere”. Deci nu împotrivă, ci pentru.
Dar acum că Rogobete va demisiona alături de ceilalți pesediști din Guvern nu va mai fi ministru. Sau încrederea îi face bine și el nu va demisiona?
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
