Ajungi acasă după o zi lungă și, în loc să te odihnești, mai găsești ceva de făcut. Răspunzi la mesaje, strângi prin casă, verifici emailul sau dai scroll pe telefon. De ce ne este atât de greu, de fapt, să stăm pur și simplu?
Există o scenă pe care probabil o recunoaștem mulți dintre noi.
E seară. Ai terminat ce aveai de făcut și, teoretic, ai câteva ore numai pentru tine. Te așezi pe canapea. După câteva minute începi să te gândești că ar trebui să faci ceva.
Poate hainele nu sunt puse la loc. Poate mai ai un mesaj la care nu ai răspuns. Poate ar trebui să verifici ce ai de făcut mâine.
Și, înainte să-ți dai seama, te ridici.
Nu pentru că mai ai neapărat energie. Ci pentru că statul degeaba începe să te facă să te simți vinovat/ă.
Este unul dintre paradoxurile vieții moderne: avem mai multe modalități ca oricând să ne economisim timpul, dar foarte mulți dintre noi simțim că nu avem niciodată suficient timp.
„Sunt ocupat” devine parte din identitatea noastră
Dacă întrebi pe cineva cum îi merge, unul dintre cele mai frecvente răspunsuri este: „Sunt foarte ocupat.”
De multe ori, este adevărat. Avem serviciu, familie, cumpărături, facturi, drumuri, telefoane și o listă interminabilă de lucruri mici care trebuie rezolvate. Dar există și o altă parte a poveștii.
Am ajuns să asociem, uneori fără să ne dăm seama, faptul că suntem ocupați cu faptul că suntem importanți. O zi plină pare o zi „bună”. O zi în care nu ai făcut mare lucru poate lăsa senzația că ai pierdut timpul.
Asta explică de ce unii oameni se simt inconfortabil chiar și atunci când, în sfârșit, au timp liber.
Nu mai au nimic de rezolvat, dar nici nu știu ce să facă cu liniștea.
De ce telefonul ne salvează de plictiseală, dar nu neapărat de oboseală
Aici apare telefonul.
Este probabil cel mai simplu mod de a umple orice pauză. Așteptăm liftul? Verificăm telefonul. Stăm la coadă? Telefonul. Mâncăm singuri? Telefonul. Chiar și atunci când vrem să ne relaxăm, ajungem să consumăm informație.
Un videoclip, încă unul, un mesaj, o știre, o postare, apoi încă cinci minute. Problema este că timpul petrecut astfel poate să nu semene deloc cu odihna propriu-zisă. Mintea continuă să primească informații, să compare, să reacționeze și să treacă rapid de la un subiect la altul.
Corpul este pe canapea, creierul, nu prea.
Cel mai interesant lucru se întâmplă atunci când nu mai ai nimic de făcut
Când dispar toate distragerile, încep să apară gândurile pe care le-ai tot amânat: poate îți dai seama că nu ești mulțumit de job, poate îți amintești că nu ai mai vorbit cu un prieten de luni întregi. Poate observi că ești mai obosit decât ai crezut sau poate pur și simplu îți dai seama că nu mai știi când ai avut ultima dată o zi în care nu te-ai grăbit nicăieri.
De aceea, uneori, problema nu este că nu știm să ne odihnim.
Nu fiecare oră trebuie să fie utilă.
Unele ore pot fi pur și simplu ale noastre.
Și poate că, într-o lume în care toată lumea se grăbește să facă mai mult, unul dintre cele mai curajoase lucruri pe care le putem face este să ne permitem, fără vinovăție, să facem mai puțin.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
