Medicul care a pornit și gestionat timp de șase ani proiectul noului spital Marius Nasta nu a fost invitat la inaugurare. Beatrice Mahler, absentă de la momentul festiv

Poți tăia panglica unei clădiri, dar nu poți tăia din istoria unui proiect contribuția celor care l-au început, iar inaugurarea noului Centru de Diagnostic, Tratament și Cercetare a Tuberculozei Zerlendi de la Institutul „Marius Nasta” lasă în urmă o întrebare incomodă: de ce Beatrice Mahler, medicul care a inițiat și a coordonat primii ani ai acestui proiect, nu a fost invitată la inaugurare?

Inaugurarea unei clădiri medicale moderne ar trebui să fie un moment de bucurie, de mândrie și, mai ales, de recunoștință. Este o investiție importantă pentru pacienți, pentru medici și pentru sistemul sanitar românesc. Dar un asemenea moment ar trebui să fie și unul al memoriei instituționale, al recunoașterii tuturor celor care au contribuit la transformarea unei idei într-o realitate.

La inaugurarea noului centru de la Marius Nasta, un lucru a lipsit însă dincolo de discursurile oficiale: recunoașterea publică a medicului Beatrice Mahler, cea care a preluat acest vis în 2018 și a făcut primii pași concreți pentru realizarea lui.

Într-o postare publicată chiar în ziua inaugurării, Beatrice Mahler a relatat, cu detalii și date concrete, povestea unui proiect care nu a apărut peste noapte și care nu a început odată cu actuala conducere.

În 2018, în calitate de manager al Institutului „Marius Nasta”, a preluat ideea construirii unui sediu nou și a făcut primele demersuri oficiale către Compania Națională de Investiții. Proiectul a fost înscris pe listă și aprobat inițial. Drumul nu a fost deloc simplu. La 4 noiembrie 2019, Comisia Interministerială de avizare a investiției a emis un aviz negativ, considerând nejustificate costurile consolidării vechilor clădiri și indicând necesitatea unei reconstrucții de la zero.

Ar fi putut fi momentul abandonării proiectului, dar nu a fost

Cu sprijinul unei sponsorizări, a fost realizat un nou proiect tehnic, iar demersurile au fost reluate. În 2021, odată cu oportunitățile oferite de PNRR, Beatrice Mahler a intensificat discuțiile cu decidenții din sistemul de sănătate pentru a obține finanțarea necesară.

În 2023 a fost semnat contractul de finanțare prin PNRR. Ulterior, înțelegând că un institut medical nu are capacitatea administrativă de a gestiona singur un șantier de asemenea amploare, a apelat la Primăria Sectorului 4. Parteneriatul cu administrația locală și cu Ministerul Sănătății a devenit decisiv pentru continuarea și finalizarea investiției.

Beatrice Mahler nu își revendică în exclusivitate meritul. Dimpotrivă, în mesajul său îi felicită și le mulțumește Primăriei Sectorului 4, primarului Daniel Băluță, Ministerului Sănătății și tuturor celor care au contribuit la finalizarea construcției.

Recunoaște explicit că rolul său în proiect s-a încheiat după șase ani, în decembrie 2024, odată cu terminarea mandatului de manager, și apreciază eforturile celor care au preluat responsabilitatea continuării lucrărilor. Este un mesaj de bun-simț instituțional, de maturitate profesională și de respect față de munca unei echipe.

Dar tocmai în acest context apare întrebarea care nu poate fi ignorată: dacă cei care au finalizat proiectul merită felicitați, nu merită și omul care l-a pornit să fie prezent la inaugurare?

Nu vorbim despre o invitație de complezență și nici despre o recompensă pentru o fostă funcție. Vorbim despre recunoașterea unei contribuții concrete, documentate, care a făcut parte din drumul acestui proiect.

Un spital nu se construiește într-o singură zi și nici într-un singur mandat. Nu începe atunci când apar utilajele pe șantier și nu devine realitate doar în momentul în care se taie panglica. În spatele unei asemenea investiții există ani de muncă, documentații, avize, proiecte refăcute, negocieri, finanțări și oameni care au refuzat să renunțe atunci când li s-a spus că nu se poate.

Citește și Pacientă operată decedată în condiții insalubre în secție. Pelin a trimis inspectorii DSP peste manager

Este firesc ca actualii responsabili să primească aprecierea pentru finalizarea lucrărilor. Dar este la fel de firesc ca cei care au inițiat proiectul să nu fie șterși din fotografia oficială a reușitei. Ne dorim tare mult ca lipsa invitației către Beatrice Mahler să nu fi fost o discriminare pentru faptul că e femeie și așteptăm ca ministrul Rogobete, primarul Băluță și managerul actual al Institutului Marius Nasta să-i prezinte scuze publice acesteia.

Schimbarea unui manager nu ar trebui să însemne și ștergerea contribuției celui dinaintea lui. Mandatele administrative sunt temporare, iar proiectele importante sunt construite în timp și aparțin, în cele din urmă, comunității și pacienților. Managerul actual al Institutului Marius Nasta, Gheorghe Popescu, fost deputat PSD și fost șef la un CAP înainte de 1989, nu a făcut nimic pentru pacienți, aceștia sunt plimbați în continuare prin curte prin ploaie sau caniculă înspre și dinspre sălile de operații târâindu-și bidoanele de dren. În urma lui nu va rămâne nimic legat de Nasta, în urma lui Mahler rămâne noul spital, care este o victorie pentru pacienți, iar noi ne facem datoria să consemnăm asta.