Moartea unui vis

-Statul nu este interesat de falimentul IUKOS-, spunea recent presedintele Vladimir Putin. Era pentru prima data de la declansarea, in urma cu un an, a celui mai bizar scandal din istoria moderna a Rusiei. In iulie 2003, cand fuziunea a doua mari companii petroliere ale tarii – IUKOS si Sibneft – devenise, practic, o realitate, unul dintre principalii actionari ai IUKOS, Platon Lebedev, presedintele grupului financiar MENATEP, era arestat. Dar procesul de creare a celui mai mare holding petrolier din Rusia, pretendent la locul patru mondial, a continuat: incidentul nu a avut darul de a domoli ambitiile tinerilor oameni de afaceri, Mihail Hodorkvoski si Roman Abramovici, care au coordonat intreg jocul de culise. Calma a ramas inclusiv piata financiara. Ceva mai multa tensiune s-a constatat in mediile informationale, cu precadere printre analistii si observatorii politici, care s-au pornit sa traga semnale de alarma, anuntand inceputul sfarsitului bunastarii oligarhilor. La acea data, putini au crezut ca sumbrele previziuni erau cat se poate de corecte.

Lovitura de stat

In orice caz, o luna mai tarziu, cu prilejul vizitei sale oficiale in Marea Britanie, Putin semna cu primul-ministru al tarii-gazda, Tony Blair, documentele care dadeau unda verde unei alte fuziuni tot in domeniul petrolului – cea dintre grupul British Petroleum si societatea ruseasca TNK. Intre timp, la Moscova facea tot mai mare valva un raport al unui institut de analize politice, dat publicitatii pe Internet si care prezenta, nici mai mult, nici mai putin, decat scenariul unei lovituri de stat pusa, cica, la cale de marii intreprinzatori ai Rusiei cu scopul de a-l da jos pe premierul de atunci, Mihail Kasianov, pentru preluarea puterii economice a statului. Printre numele enumerate se regaseau cel al lui Hodorkovski, Berezovski, Abramovici si altii. O buna parte din actiunea acelui adevarat roman politist se invartea in jurul lui Hodorkovski, caruia autorii raportului ii harazeau un maret viitor politic, facandu-l chiar succesorul lui Putin, dupa 2007. Doua luni mai tarziu, Hodorkovski era arestat, pe un aeroport din nordul Rusiei. Urcat intr-un avion dinainte pregatit, el era adus la Moscova si internat in penitenciarul Matrosskaia tisina. Intr-o celula obisnuita, cu patru paturi. Dar cu televizor si frigider. Si cu inca doi colegi. Cel mai bogat om al Rusiei devenea cel mai bogat detinut al Rusiei.

Omul-cheie de la Kremlin

Occidentul vuia. Ziaristii, atat cei rusi, cat si colegii lor de breasla din intreaga lume, urlau. Kremlinul insa tacea. O tacere suspecta, dublata de miscari la fel de suspecte de cadre. Erau dati afara oameni considerati adevaratii facatori de scenarii, adevaratii papusari ai marilor manevre politice ale Kremlinului. Poate cea mai mare surpriza a furnizat-o demisia sefului de atunci al administratiei prezidentiale, Aleksandr Volosin, o figura extrem de controversata, dar a carui putere era echivalata doar cu cea a unui sef de stat. Plecarea celui care l-a introdus, de fapt, pe Putin in cercul -familiei- de la Kremlin (este vorba de fostul anturaj al lui Boris Eltin) a constituit momentul-cheie al intregii povesti: Volosin era considerat omul de legatura intre putere si oligarhi, omul care reusea sa mentina echilibrul fragil al acestei relatii -de dragoste fortata-, potrivit comentariilor de atunci ale presei rusesti.

Inselatoare tenta electorala

De la o zi la alta era asteptata debarcarea lui Kasianov. Dar care s-a produs abia mult mai tarziu, intre alegerile parlamentare din decembrie anul trecut si prezidentialele din martie anul curent. Plasata astfel, inlaturarea ultimului prieten al oligarhilor din institutiile puterii de stat a capatat o pregnanta tenta electorala. Cu toate acestea, nimeni nu s-a indoit de faptul ca la excluderea lui Kasianov a contribuit, intr-o masura suficienta, si afacerea IUKOS. Nu trebuie uitat ca, ignorand sfaturile lui Putin, fostul prim-ministru a trecut deschis de partea lui Hodorkovski, cerand organelor de ordine si celor judiciare sa -masoare de 10 ori inainte de a baga foarfecele, de a cantari foarte bine eventualele consecinte ale actiunii lor impotriva IUKOS-.

Prea multe intrebari

Toate aceste schimbari i-a facut pe multi sa creada ca, de fapt, nu Putin era vinovat de ceea ce se intampla la IUKOS, ci structurile de forta, fostii subalterni din FSB ai lui Putin, numiti de acesta in inalte functii de raspundere si care, acum, vor mai mult, vor toata puterea. O versiune abandonata intre timp de multi dintre sustinatorii ei de altadata. Dar nu de toti. Pentru ca, intr-adevar, se creeaza de multe ori impresia ca presedintele Putin nu actioneaza din proprie initiativa si ca unele dintre deciziile si faptele sale sunt simple executari ale unor ordine venite din alta parte. De ce Putin nu s-a implicat de la bun inceput in cazul IUKOS? De ce indemnul sau de a nu aduce la faliment compania este ignorat? De ce in timp ce Putin se intalnea, joi, la Kremlin cu reprezentantii oamenilor de afaceri, sediul din Moscova al grupului petrolier era invadat de oameni mascati si inarmati? Daca statul nu este interesat de falimentul IUKOS, atunci cine este? De ce…? Prea multe intrebari, care, cu siguranta, nu-si vor gasi prea curand raspunsul.

Pentru ca este greu de inteles logica evenimentelor. Ce se urmareste, in realitate, prin cazul IUKOS? La nivelul politicului, scandalul si-a pus deja amprenta: Occidentul aproape ca a intors definitiv spatele Rusiei, liderul de la Kremlin nu mai este oaspete dorit in multe dintre capitalele europene. Au revenit din nou la moda vechile speculatii legate de politica dictatoriala promovata de Putin, ca o reminiscenta a educatiei primite de-a lungul anilor petrecuti in structurile KGB. Investitiile straine, care curgeau in valuri in urma cu un an, au stagnat, practic. In schimb, s-a accentuat fuga capitalului rus peste hotare. Circula tot mai multe zvonuri privind intentiile a numerosi intreprinzatori de a urma exemplul lui Roman Abramovici, lichidandu-si afacerile din Rusia si mutandu-se in strainatate. Poate la Londra, alaturi de Roman si Boris Berezovski. Sau poate in Israel, unde s-au stabilit Vladimir Gusinski si Anton Nevzlin, acesta din urma fiind unul dintre actionarii de seama ai IUKOS si parteneri de incredere ai lui Hodorkovski.

-Ultima lovitura-

Sunt fenomene la care nimeni nu se gandea anul trecut si care au ajuns sa faca parte din viata cotidiana a Rusiei. Sunt fenomene care, dupa evenimentele de vineri, se vor amplifica, fara nici o indoiala. De fapt, -finalul dramei-, -picatura chinezeasca-, -ultima lovitura-, potrivit comentariilor presei moscovite, a inceput o data cu noile pretentii financiare formulate de organele fiscale ale Rusiei (Ministerul pentru Impozite), care a mai cerut de la IUKOS alte 3,4 miliarde de dolari, restante la neplata impozitelor pentru anul 2001. Adunand la cele trei miliarde solicitate pentru 2000, reiese ca IUKOS are de achitat in jur de 6,5 miliarde de dolari. In conditiile in care compania dispune doar de doua miliarde de dolari lichiditati. In ajun, conducerea companiei propusese un plan de stingere a datoriei. Dar nu. Nici guvernul, nici Kremlinul nu au considerat oportun sa reactioneze. De altfel, in acest timp Putin statea de vorba cu reprezentantii cercurilor de afaceri, carora incerca sa le insufle increderea in deciziile puterii.

Actiunile IUKOS, la pamant

Dar, mai este oare posibil asa ceva? Cum te poti baza pe cineva care nu sare in ajutorul cuiva aflat la ananghie. In ultima instanta, nu este atat vorba despre manariile lui Hodorkovski. Sau de ambitiile lui politice. Potrivit celor mai pesimiste pronosticuri, el ar putea primi 10 ani de inchisoare. Optimistii cred ca fostul patron al IUKOS va fi eliberat daca nu in cateva luni, cel mai tarziu in primavara anului viitor. Dar pana atunci ce se va intampla cu IUKOS? I se va cere achitarea impozitelor pe 2002 si 2003? Daca da, atunci se va ajunge la circa 10 miliarde de dolari. Da, IUKOS este o compania bogata. Detine importante active. Cele mai valoroase sunt insa rezervele sale de petrol, IUKOS ocupand, din acest punct de vedere, locul doi dupa LukOil. Da, dar patrimoniul ei este blocat prin hotarare judecatoreasca. Adica, actiunile IUKOS pot fi cotate la bursa, dar societatea nu poate instraina nici unul dintre bunurile aflate in posesie. Nici chiar cele 35% din actiunile Sibneft, pe care le controleaza in urma fuziunii de anul trecut, avand in vedere ca -divortul-, cerut de Sibneft la inceputul anului, nu a fost dus pana la capat. Pe acest fundal, nici nu este de mirare deprecierea masiva a actiunilor IUKOS, care ajunsesera ieri la 178,02 ruble, dupa ce pierdusera 12,2% din valoarea lor din ajun.

Patru scenarii

Analisii si expertii in politica si economica avanseaza mai multe posibile scenarii.

1. Schimbarea proprietarului. Intr-o scrisoare trimisa primului-ministru, Mihail Fradkov, vicepresedintele consiliului de conducere, Iuri Beilin, propunea un targ. Pastrarea concernului in schimbul inlocuirii proprietarului. In prezent, compania de investitii MENATEP controleaza aproximativ 60% din actiunile IUKOS, dar si averile lui Hodorkovski si a cinci dintre colegii lui miliardari. Dar este mai mult ca sigur ca Hodorkovski va accepta orice modificare, chiar si cu riscul unei micsorari a averii sale, in schimbul eliberarii.

2. Vanzarea. Gigantii petrolului si gazelor naturale Sibneft, Gazprom, Surgutneftegaz, Rosneft si LukOil s-au asezat deja la coada si asteapta prima licitatie pe care Ministerul Impozitelor ar putea sa o organizeze in cursul urmatoarelor saptamani pentru a-si recupera banii de la IUKOS. Analistul Steven Sashewski crede ca primul va fi scos la mezat pachetul de actiuni Sibneft si pentru care IUKOS a platit, anul trecut, peste trei miliarde de dolari, plus 28% din actiunile sale. Posibil cumparator ar putea fi chiar Abramovici, posesor al pachetului majoritar al Sibneft prin intermediul firmei sale de investitii, Milhouse Capital. In plus, IUKOS ar mai putea oferi spre vanzare cateva companii de gaze naturale, dupa care suspina Gazprom de mai multa vreme. Tortul il constituie insa zacamintele siberiene ale IUKOS si care reprezinta, de fapt, inima companiei.

3. Oligarh impotriva oligarhului. Noul patron al IUKOS ar putea deveni multimiliardarul Roman Abramovici. El l-ar putea ajuta pe Hodorkovski sa iasa din inchisoare. Va fi un fel de razbunare pentru actualul proprietar al clubului de fotbal Chelsea si care nu a accepta niciodata sa fie vioara a doua intr-o afacere de amploarea fuziunii IUKOS-Sibneft.

4. Nationalizarea. IUKOS, care produce fiecare a cincea tona de petrol rusesc, devine concern de stat. Ca atare, Putin si cei din spatele lui isi vor putea consolida influenta statului in sectorul petrolier, unde jocurile sunt facute de marii intreprinzatori. Mai mult, IUKOS ar putea ajunge sub aripa Gazpromului, care va putea sa-i controleze mai usor fluxurile financiare.