Gheorghe Ştefan – -Pinalti-, primarul PNL din Piatra Neamţ şi patronul echipei de fotbal din oraş, a dat cărţile pe faţă. Atunci cand, cu sinceritatea blandă a moldoveanului, i-a cerut şefului PNL să-l dea afară din partid, pentru că face politica platformiştilor, el a devoalat o realitate ascunsă a politicii din teritoriu, creată de Legea 249/ 22 iunie 2006, referitoare la aleşii locali, care pedepseşte migraţia politică. Schimbi partidul, pierzi fotoliul!
În timpul guvernării Năstase, din 2000 pană în 2003, şi-au schimbat penajul 37% dintre primari. Din 2004 pană la apariţia legii s-au vopsit 27%, ceea ce denotă o dinamică similară, poate chiar superioară, a racolărilor, din perioada actualei puteri.
Se spune că la locale sunt votaţi în primul rand oamenii. În primul rand, poate, dar nu exclusiv. În marile oraşe, partidul are o mare importanţă. În Bucureşti ar fi putut să candideze, după Băsescu, din partea PD, şi poliţistul de la Universitate şi tot ar fi caştigat. Asta înseamnă că ceea ce s-a întamplat pană acum reprezintă o alterare a voinţei electoratului.
Ceea ce se întamplă după apariţia legii, a spus Gheorghe Ştefan: primarii nu-şi vor mai da demisia din partid pentru a nu-şi pierde fotoliul, dar vor face jocurile cui vor dori.
În vara anului 2006 a intrat în vigoare legea numărul 249/ 22.06.2006 care pedepseşte aleşii locali cu pierderea mandatului în cazul în care aceştia trec la un alt partid decât cel cu care au candidat la alegeri. O intenţie frumoasă a PNL şi PD. Ea survine însă după ce liberalii şi democraţii şi-au făcut plinul cu primari racolaţi, după exact aceeaşi metodă practicată de PSD, pe vremea când era la putere. La ora actuală, 27% din totalul primarilor din ţară au schimbat partidul cu care s-au prezentat la ultimele alegeri locale. Comparativ, în timpul guvernării Năstase, în perioada 2000-2003, procentul primarilor migraţi spre putere a fost de 37. În august, PSD a făcut un calcul pentru a vedea care sunt -pierderile- suferite. Cei mai mulţi primari au fost pierduţi de către PSD în favoarea PNL şi PD în Buzău (43), Arad (38), Bihor (22), Timiş (20), dar şi în Dolj, Gorj, Bistriţa, Hunedoara, Alba, Cluj, Maramureş, Sibiu, Neamţ şi Vrancea. Vicepreşedintele democrat, Ioan Oltean (foto generală), a recunoscut la acea dată că -peste 100 de primari au venit la PD ca efect al intrării în vigoare a Legii antimigraţie-. Practic, la sfârşitul verii, Ioan Oltean prognoza corect, afirmând că transferurile de primari vor face ca PD să deţină aproape 700 de primari.
Racolări în masă
Bineînţeles, primii beneficiari ai revelaţiilor politice ale primarilor în 2006 au fost principalele partide aflate la putere. PNL s-a consolidat în primul an după alegeri cu 106 primari, în al doilea s-a lăsat puţin pe tânjeală şi n-a mai adunat decât 103. PD a avut după alegerile locale de acum doi ani, 392 de primari, după care şi-a deschis uşile pentru alţi 388. (Multă lume ţine minte încă sfatul preşedintelui Traian Băsescu, atunci când a părăsit partidul). Unul dintre numele cele mai sonore de primar care a practicat cu succes sportul migraţiei este cel al edilului Craiovei, Antonie Solomon (foto1), care a trecut din barca PSD în cea a PD. Şi pentru ca raţiunea de un pragmatism glacial a celor două partide să fie complet devoalată, Institutul pentru Politici Publice arată că liberalii şi democraţii şi-au intensificat campania de racolări mai ales în ultimele zile înaintea intrării în vigoare a legii. Aşa cum era de aşteptat, cele mai mari pierderi le-au suferit PRM şi PSD. În consecinţă, nivelul migraţiilor nu diferă cu nimic faţă de perioada de glorie a lui Mischie sau Cozmâncă, pentru că dacă pe atunci, după trei ani, 37% dintre primari îşi schimbaseră penajul politic, acum, după doi ani, s-au vopsit 27%. Dacă n-ar fi apărut Legea 249, este clar că recordul ar fi fost atins, dacă nu chiar şi doborât.
Oportunismul – adus la rang de artă
Din păcate, raportul IPP dezvăluie o realitate politică extrem de tristă. La baza activului de partid, în eşalonul acela atât de în spate încat lumina camerelor de luat vederi nu ajunge niciodată, bălteşte oportunismul. La vârful politicii sclipeşte cinismul. Ceea ce făcea un biet nea Gheorghe, din cine ştie ce comună, ca să mai pună mâna pe nişte fonduri, era jalnic. Se dădea independent vreo zece zile, hai, două săptămâni după care, ţop, în căruţa puterii. Faptul că nişte oameni care poate că n-au terminat chiar Înalta Şcoală de Studii Administrative din Paris şi nici nu s-au îmbogăţit la nivelul vilelor şi jeep-urilor din Bucureşti caută şi ei pe unde e puşculiţa, e grav, dar poate fi explicabil. Este inexplicabil însă cinismul liderilor politici, coborând din limuzine, care folosesc argumentul acesta pueril al perioadei de independenţă, pentru a se justifica atunci când sunt devoalaţi de realitatea imundă a presiunilor făcute pentru a modifica voinţa electoratului.
Într-unul dintre numerele trecute, ziarul -Curentul- arăta cum premierul Călin Popescu Tăriceanu a reciclat tehnica lui Octav Cozmâncă pentru a scăpa de un director căruia justiţia i-a dat dreptate, în acest scop schimbând denumirea unui institut. Acum, studiul realizat de Institutul pentru Politici Publice arată că şi la nivelul politicii de masă, practicile atât de blamate ale PSD sunt ok, dacă prin ele este atins scopul sporirii puterii.
În fine, a apărut legea care s-a vrut a fi o sterilizare a vieţii politice din provincie. Cu siguranţă însă că în spatele acestei intenţii a stat şi calculul rece al obţinerii unei noi pârghii de forţă pentru liderii politici. -Pleci din partid, zbori şi din fotoliul de primar-. Numai că atâta timp cât modul fanariot de a face politică nu se va schimba radical, definitiv, Legea 249 se va întoarce împotriva tocmai a celor care credeau că aşa vor putea controla mai bine structurile teritoriale administrative ale partidului. Adică a liderilor. Aceştia riscă să piardă controlul asupra reprezentării pe care o au de fapt prin ţară. Pentru că este foarte probabil ca un primar, pentru a-şi păstra funcţia, să nu-şi dea demisia din partid dar să facă jocurile unui alt partid. Lucru care nu se întâmpla în absenţa legii, fiindcă atunci, împreună cu propriile interese, te mutai cu totul în altă structură de partinică.
Răul a fost deja făcut. 27% dintre primari şi-au schimbat partidul, ceea ce înseamnă o semnificativă deteriorare a voinţei electorale. Problema este că Legea 249 nu oferă tratamentul. Ea este ca un antibiotic luat aiurea, fără prescripţie, care acoperă simptomatologia dar nu vindecă.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
