Suspendati cu totii in turnurile lor de fildes, altele de BCA sau pur si simplu de panza de foaie de cort, politicieni, analisti si ziaristi au digerat din nou portia fierbinte servita din timp in timp de tandemul Iliescu-Nastase. Unii zic ca relatiile sunt ireconciliabile, altii zic ca doar se prefac, unii cred ca cei doi s-au certat, s-au enervat reciproc si s-au impacat. Toti se intreaba cine a castigat? Unii cred ca Nastase. Altii sunt convinsi ca nici unul. Altii il vad pe Iliescu fara pata pe imaginea publica si dupa aceasta noua ciocnire. Se studiaza scenarii. Cine a inceput, cine a continuat si cine a incheiat pe scut. Demisia a fost o cacealma sau Nastase chiar a vrut sa o faca? A fost o strategie pentru victimizarea premierului? S-a lasat senzatia ca n-a reformat partidul pentru ca Iliescu nu i-a permis? Sau poate n-a putut sa-l reformeze? Poate n-a avut forta sa-i infranga pe baronii locali? De acum incolo va fi recunoscut de sef la PSD? Si daca da, pana cand? Daca nu, va mai rezista in fruntea partidului pana la toamna?
Toata ceapa de sub nasul populatiei e desfacuta bucatica cu bucatica, incet, tacticos atat de liderii PSD si cei ai Aliantei, cat si de analisti. Totul e profund, alambicat, are implicatii, are sens ascuns si pana la urma, ca in vremea comunismului, e ezoteric. Politica nu-i pentru vulg. A zis-o si Iliescu: -Nu va priveste !- si a fost taxat pe merit de presa pentru asta.
Doar ca spre deosebire de perioada antedecembrista, oamenii au acum o arma. Nu stiu inca sa apese cu putere pe tragaci, dar au cel putin o catare buna. Ei voteaza. Multi-putini, se duc la vot si au dovedit in iunie ca pot creste pulsul politicienilor pana la infarct.
Va mai amintiti presa anilor 2000-2002? Gazetele nu conteneau sa descifreze perdelele de fum, petardele si gazele lacrimogene aruncate anume de strategii din laboratoarele PSD in ochii potentialilor alegatori. Ca acum, de fiecare data, toata lumea analiza, dezbatea, gasea pe jumatate sau pe de-antregul intelesurile ascunse, diabolismul (altfel dovedit) al pesedistilor care parea ca va reusi sa mentina inghetate, indiferent de sezon, procentele puterii. De cum aparea un conflict real sau fabricat intre Cotroceni si Victoria, presa manca o paine timp de o saptamana, iar pesedimea isi vedea in voie de afaceri, contracte, incredintari directe si calatorii -de placere- in paradisuri fiscale. Apoi PSD trantea la doua-trei luni un sondaj victorios si baga linistit -Cornu- in perna.
Nu spun ca toate analizele acestea sunt o prostie. E rolul presei, al analistilor sa studieze ascunzisurile unor gesturi politice. E de asemenea in firea partidelor sa aiba strategii de imagine. Asa se intampla in democratie. Pentru PSD insa toata aceasta mascarada, programata sau intamplatoare, presarata pe parcursul a patru ani pe traseul Cotroceni-Victoria n-a folosit la nimic. Desi au dat de lucru ziaristilor, analistilor si oamenilor opozitiei, pe unii dintre ei cuparandu-i cu totul sau altora gadilandu-le orgoliile pana la cedarea totala, pentru omul din strada, care acum se lupta cu canicula, iar iarna a tremurat in propria casa, toate aceste framantari au fost mult prea alambicate, mult prea departe de el si problemele lui. Din acest motiv nici n-au avut efect. El s-a dus glont in cabina de vot si a executat PSD pentru autismul de care a dat dovada. Foarte probabil o va face si in toamna. Asta pentru ca, dupa cum ne-au demonstrat zilele acestea atat Ion Iliescu, cat si Adrian Nastase, chiar si atunci cand isi pun problema ca s-ar putea sa fie autisti, ei raman ingraditi de propriile lor trasee mentale, de propriile lor strategii de imagine bolnavicioase, rupte de agenda publica.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
