Liderii acestora fac tot posibilul sa se denigreze reciproc

Dimensiunea si viitorul crestin-democratiei romanesti nu pot fi apreciate la ora actuala nici macar de fortele politice care se revendica de la aceasta doctrina, respectiv Partidul National Taranesc Crestin Democrat si Actiunea Populara, fapt pentru care doctrina respectiva – ramasa fara reprezentare in Parlamentul de la Bucuresti-poate fi invocata de diverse si perverse formatiuni politice de conjunctura. Nu mai departe, Partidul Umanist din Romania – fondat in virtutea veleitatilor unor exponenti ai unor foste structuri de servicii secrete – a afirmat la un moment dat prin liderii sai ca e dispus sa -acopere- aceasta dimensiune doctrinara, ca si cum ar fi fost vorba de un -no man*s land- politic. Sigur ca istoria crestin-democratiei romanesti incepe inaintea perioadei comuniste, dar parca dupa reinvierea – dupa decembrie 89 – asa-numitelor partide istorice – Partidul National Taranesc (principalul exponent al crestin-democratiei) – a aparut ca cel mai in dezacord cu noile realitati politice si sociale ale Romaniei si spatiului european. Practic, acest partid nu mai avea nici un fel de baza sociala, fortele care l-au propulsat concentrandu-se in jurul fostilor detinuti politici, ale celor cativa supravietuitori ai vechii elite taraniste interbelice – la care s-au adaugat o multime de oportunisti si bineinteles dragutii de infiltrati din fosta securitate. Figura emblematica pentru taranisti a fost cum bine stim Corneliu Coposu – un nepot mai indepartat al lui Iuliu Maniu -, care a capatat aura si prestigiul de lider al intregii opozitii politice romanesti postdecembriste mai mult datorita anilor petrecuti in puscariile comuniste si tinutei morale, decat calitatilor de om politic.

Taranistii -si-au adaugat- crestin-democratia din mers

O buna perioada dupa reinfiintarea sa, forta politica a taranistilor s-a numit doar PNT, notiunile de -crestin si democrat- adaugandu-se la un moment dat din nevoia de a da partidului si o dimensiune europeana. Daca in primii sase-sapte ani de dupa decembrie *89 taranistii au fost port-drapelul opozitiei romanesti, al luptei pentru democratizare, coaguland in jurul lor asa-numitele forte democratice sub sigla Conventiei Democratice din Romania – formatiune care a si castigat alegerile din 1996 -, ei bine, la nici un an de la preluarea puterii politice, intreaga coalitie de guvernare, dar in special PNTCD, si-a dovedit incapacitatea de a administra tara si in consecinta de a indeplini sperantele majoritatii populatiei. De altfel, Partidul National Taranesc Crestin Democrat a esuat lamentabil, nereusind nici macar sa intre in Parlament dupa alegerile din 2000, fapt care a atras dupa sine dezintegrarea partidului construit pe nostalgii din pacate dupa vremuri si oameni mult mai indepartati in timp decat -stramosii- FSN, PDSR si PSD. De pe urma tandemului de conjunctura al CDR – format din Emil Constatinescu si Victor Ciorbea – au ramas doua partidulete, PNTCD si Actiunea Populara, cotate in sondaje cu procente care de-abia daca ating 1%. Iar cei doi fosti camarazi sunt la ora actuala adversari de moarte, care se injura reciproc, in loc sa-si stranga randurile si sa creeze o forta politica unica pentru culoarul crestin-democrat romanesc.

Ciorbea si Constantinescu nu mai au nici un fel de credibilitate

Oricum, in acest moment, analistilor politici si ziaristilor le este foarte clar ca principala piedica in calea reunirii fortelor celor doua partidulete o constituie prezenta in fruntea PNTCD si a Aliantei Populare a doi lideri perdanti, veleitari care nu mai au nici un fel de credibilitate atat in fata propriilor membri de partid, cat si a electoratului. Desi rezultatele alegerilor locale au dovedit cu prisosinta lipsa de credibilitate a celor doi lideri si ca atare si a strategiei si pretentiilor politice mult exagerate fata de posibilitati si realizari a partidelor respective, Constantinescu si Ciorbea se incapataneaza sa ramana la conducerea acestor formatiuni politice, desi este clar pentru toata lumea ca in acest fel nu au nici o sansa la alegerile generale din toamna, riscaand sa dispara definitiv de pe scena politica romaneasca de anul viitor. Situatia celor doua partide care se revendica de la doctrina crestin-democrata este in acest moment foarte asemanatoare, separandu-le doar vechimea. PNTCD se zbate in jurul procentului de 1% cu care il crediteaza toate sondajele de opinie, desi Victor Ciorbea se chinuie de patru ani sa dea senzatia relansarii partidului, batand moneda pe -cinstea si corectitudinea- lui, formula care a ajuns de basm, cam la fel cu -sarac si cinstit- a lui Ion Iliescu. De prostie nu pomeneste nimeni nimic. Cum se stie, Ciorbea a avut chiar propriul sau partid, care a fuzionat cu PNTCD pentru a ajunge presedintele taranistilor, in situatia in care fostii lideri erau suspectati de implicare in afaceri oneroase. Prezenta omului de cultura si profesorului universitar Andrei Marga in fruntea partidului pentru o scurta perioada de timp a dat ceva sperante de revigorare a taranistilor, dar ele au fost rapid stinse de -fostii- nemultumiti, care au facut totul pentru a torpila eforturile constructive ale echipei lui Marga. Continuarea luptei interne pentru putere in cadrul unui partid aproape mort a indepartat si ultimii simpatizanti ai PNTCD, mai ales in momentul in care taranistii – vazandu-se refuzati de Alianta D.A. – au inceput in preajma campaniei electorale pentru alegerile locale sa injure fortele de opozitie, aducand servicii nesperate PSD. Fortele crestin-democrate europene, forurile continentale afiliate acestei doctrine, au incercat in nenumarate randuri sa ajute PNTCD, dar au ajuns la concluzia ca de nu e, nici Dumnezeu n-are ce oferi.

Gheorghe Ciuhandu – speranta revigorarii crestin-democratiei

Victoria lui Gheorghe Ciuhandu in alegerile pentru primaria municipiului Timisoara, la care s-a adaugat si obtinerea majoritatii in Consiliul local, in numele PNTCD, si inca la un scor confortabil, se pare totusi ca a determinat in sfarsit actuala conducere taranista sa lase locul merituoasei echipe de la Timisoara. Dar nimic nu este inca sigur pana la congresul din august, unele surse din PNTCD sustinand ca Ciorbea umbla inca dupa putere, incercand sa -vanda- partidul cuiva care are nevoie de -trecut si sigla- – respectiv PUR -, dupa modelul binecunocut care a dus la intrarea partidului lui Nastase in Internationala Socialista. Liderul interimar al PNTCD, primarul reales al Timisoarei Gheorghe Ciuhandu, este insa increzator in viitorul taranistilor, admitand ca sarcina reconstruirii partidului este foarte grea, dar sustinand ca se bazeaza si pe ajutorul Partidului Popular European si al Internationalei crestin-democrate. Ciuhandu face apel la -unitate in cadrul partidului si, de asemenea, la fortele de orientare crestin-democrate pentru a se reuni in jurul PNTCD, pentru a intampina uniti alegerile generale-.

-Azi in Timisoara, maine-n toata tara-?

-Trebuie sa se renunte la veleitati personale nejustificate, cei care au avut rezultate slabe sa se retraga si poate ca dupa congres vom avea o puternica forta crestin-democrata-, a mai precizat Ciuhandu, care a adaugat ca se bazeaza in demersul sau pe exemplul Timisoarei, unde, spune el, taranistii s-au inteles foarte bine cu liberalii si democratii, in ciuda reticentelor care au existat si mai exista la nivel national. Ciuhandu spera ca formatiunea pe care o va conduce dupa congresul din august, si nu numai, sa intre in parlament dupa alegerile din toamna, dar ne-a precizat ca, in cazul in care crestin-democratii nu vor accede in parlament, el se va retrage pentru a lasa oameni mai capabili, care vor trebui sa aiba in vedere initierea unui proces de coagulare a fortelor crestin-democrate in jurul taranistilor, pentru ca la alegerile din 2008 sa poata accede in parlament. Ciuhandu ne-a marturisit ca nu intelege pozitia Aliantei D.A. fata de taranisti, considerand ca liberalii si democratii gresesc refuzand largirea si consolidarea Aliantei, avand in vedere ca la toamna infruntarea electorala cu PSD va fi mult mai dura. Liderul taranist interimar recunoaste si ca are destui adversari ai coagularii crestin-democrate, unii chiar in interiorul PNTCD.

Emil Constantinescu cauta cu disperare o -portita- de intrare in parlament

De cealalta parte, Actiunea Populara este o forta politica nou creata de ambitiile fostului presedinte Emil Constantinescu – tanjind si el dupa Fata Morgana puterii -, care a inregistrat un usturator insucces in recentele alegeri locale, dupa ce a investit sume considerabile in campania electorala. Neavand o situatie doctrinara clara, Actiunea Populara a incercat sa se revendice de la crestin-democratie, ba chiar a facut eforturi vizibile pentru a se uni cu PNTCD, pentru a-i prelua legal doctrina si conducerea, dar Victor Ciorbea a -ripostat-, daca se poate spune asa, determinand angrenarea celor doua partide de buzunar intr-o lupta surda si fara nici un fel de perspectiva de castig, ba, dimpotriva, perdanta pentru amandoua. Surse din partid spun ca dupa ce aceasta formatiune politica a fost de curand parasita de doi dintre putinii politicieni cunoscuti, Emil Constantinescu a inceput cautarea disperata a unei formatiuni politice cu sanse electorale la care s-ar putea alipi Alianta Populara pana la toamna, fie si numai el singur – ca sa apuce un loc in Parlament -, desi perspectiva de a nu mai putea candida la presedintia Romaniei -nu-l prea lasa sa traiasca-. Deocamdata, liderii Actiunii Populare pastreaza tacerea asupra viitorului partidului, asupra politicii de aliante, ca sa nu mai vorbim de strategia electorala pentru alegerile parlamentare si mai ales prezidentiale. In mod cu totul inexplicabil, Mugur Ciuvica continua campania de atacuri la adresa Aliantei PNL-PD, incercand sa sugereze electoratului – in opinia unor sfatuitori ai domniei sale – o -a treia cale a incoruptibililor din Alianta Populara si ca raspuns la discursul lui Vadim si al PRM-.

Crestin-democratii europeni vor sa-si ajute omologii romani, dar nu li se da ocazia

In aceste conditii, nici forurile crestin-democrate europene nu se grabesc cu ajutorul lor, in primul rand pentru ca nu li ofera sansa si modalitatea de a ajuta, fiind vorba doar de solicitari de sprijinire, de recunoastere, a uneia sau alteia dintre grupusculele care se revendica de la crestin-democratie. Analistii politici – cum ne-a marturist Cristian Parvulescu -, desi sustin cu totii necesitatea consolidarii unui pol crestin-democrat in Romania, care ar putea eventual sa sprijine Alianta PNL-PD in cazul castigarii alegerilor parlamentare pentru realizarea unei majoritati care sa-i asigure guvernarea -, nu vad deloc cum ar putea renaste crestin-democratii cu sorti de izbanda la alegerile din toamna. Haosul existent in acest moment in aria miscarii crestin-democrate romanesti trezeste mai curand zambete analistilor si presei cand vine vorba de sansele si unitatea partidelor care reprezinta acest culoar doctrinar pe malurile Dambovitei. Trebuie indeplinite rapid doua conditii minimale pentru atingerea acestui deziderat, mai sustin analistii: respectiv, unificarea miscarii democrat-crestine si aducerea in fruntea noii formatiuni consolidate a unei personalitati credibile. O alta varianta luata in calcul de analistii politici vizeaza apropierea crestin-democratilor de Alianta D.A. cat mai repede cu putinta, chiar inaintea inceperii campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, dar numai in cazul in care aceasta largire a Aliantei este benefica, profitabila fortelor de opozitie, respectiv daca aduce voturi in plus, si nu dimpotriva. Mai credibila pentru analistii politici pare insa varianta consolidarii unei forte crestin-democrate abia dupa alegerile din toamna, care vor pune cruce definitiv diverselor ambitii ale veleitarilor care mentin acum scindate fortele care se revendica de la aceasta doctrina politica.