„Frăția” politrucilor găunoși: Ponta, Udrea și Grapini, premiați de subalterni

Ultima „fiță“ care se vântură de o vreme încoace prin mințile „marilor“ noștri politicieni este cea a distincțiilor cu care se laudă, peste tot, de parcă ar fi cel puțin niște premii Nobel obținute pentru cine știe ce contribuție la evoluția culturii și civilizației umane. De fapt, în spatele acestor așa zise „Mari Premii“, „Premii de excelență“  ori „Premii de popularitate“, cu nimic mai veritabile decât rangurile academice ale Elenei Ceaușescu, se ascunde o minciună, la fel de penibilă ca acelea pe care, indiferent de culoarea lor politică, le debitează, pe bandă rulantă, în campaniile electorale. Botezate cu tot soiul de nume, unul mai pompos decât altul, „premiile“ cu care se laudă „pe toate gardurile“ sunt doar niște simple „cadouri“ care le sunt oferite de fundații sau ONG-uri în care tot ei  sau subordonați de-ai lor dețin funcții de conducere.
Au fost ani deosebit de „productivi“, în care stelele de aur s-au așezat pe epoleți exact precum ciorile pe gard. Astfel se face că, și acum, Armata este populată cu tot soiul de „cătane“ avansate „la apelul bocancilor“ și cu foști izmenari șefi ajunși generali de patru stele. ?ê?£i avem mare baftă că decorațiile nu mai sunt la modă, pentru că altfel ne-am fi trezit cu tot soiul de „Moș Teacă“ fuduli care ar umbla pe culoarele comandamentelor cu vestoanele acoperite cu tot soiul de tinichele lucioase și zdrăngănitoare pe care ar fi în stare să și le atârne, precum militarii nord-coreeni, chiar și de turul nădragilor. A doua „modă“ a fost cea a CV-urilor înzorzonate cu tot soiul de titluri academice obținute pe la tot soiul de academii obscure, de care nu a auzit nimeni. Iar asta în cazul în care acele „titluri“ nu sunt decât niște falsuri ordinare. Ulterior, ceva mai aproape de zilele noastre a apărut moda masteratelor și doctoratelor, obținute, pe bandă rulantă de la tot soiul de universități, una mai obscură decât alta. Astfel se face că, orice fost milițian care se respectă este acum și posesorul a măcar unui titlu de „Doctor“ în te miri ce. Iar în cazul în care respectivul titlu este obținut la un centru universitar de certă valoare academică, sunt foarte mari șanse ca în spatele lui să fie un plagiat: dar despre asta, mai multe știe chiar Premierul Victor Ponta, cel care și-a legat numele de un titlu academic de toată ocara: „Dottore Copy – paste“.

Premiat de subordonatul său

Dar, părând să fi uitat de scandalul privitor la „Doctoratul“, care l-a făcut de râs în toată lumea civilizată, Premierul Victor Ponta și-a mai legat de coadă o tinichea lucioasă numită, pompos „Mare Premiu“. În urmă cu ceva timp, pe la mijlocul lunii februarie, el a anunțat o țară întreagă că, în cursul unei ceremonii desfășurate în Capitală, i-a fost conferit „Marele Premiu al Casei Româno-Chineze“. Dar asta nu a fost tot: cotcodăcind mai voios ca o găină care a ouat o mărgică de sticlă bravul nostru Premier s-a mai lăudat că: „Au fost câteva zile în care foarte mulți români, indiferent de opțiunea politică, sau indiferent de simpatii politice, au sus că s-au simțit mândri că au fost români, de modul în care decurge și se dezvoltă o relație cu o țară atât de importantă cum este China, una din primele economii ale lumi, o țară care a trecut prin transformări radicale în ultimi 30 de ani.“ Apoi, mânat parcă de o modestie feciorelnică, el s-a arătat dispus, să împartă cu alții gloria acelui „Mare Premiu“. ?ê?£i că, de fapt acela ar fi un premiu pe care, în mod firesc și legitim, ar trebui să-l împartă cu primul ministru al Chinei, dar și cu membri ai Guvernului României, ai ambasadei Chinei la București și cu cei care au pregătit Forumul China – Europa Centrală și de Est de anul trecut de la București. Bine că nu l-a invocat și pe Mao Tse-dong, ori pe Deng Xiaoping. Oricum ar fi, Primul ministru al Chinei a avut, cu siguranță, treburi cu mult mai importante de făcut decât să vină până la București ca să primească o simplă bucată de carton pe care politicienii români și-o dau din mână în mână și și-o oferă unul altuia. Iar asta pentru că, dincolo de numele ei pompos, „Casa Româno-Chineză“ este doar un ONG ceva mai pricopsit condus din funcția de președinte, de nimeni altul decât  Gabriel Oprea, coleg de alianță cu PSD-ul lui Ponta, subordonat pe linie guvernamentală, dar și naș al acestuia din urmă. Astfel se face că, în loc să-i ducă el un miel „nașului“ așa cum cere tradiția, „finul“ Ponta s-a lăsat cadorisit cu un „Mare Premiu“ care nu-l interesează decât pe el însuși și pe ceilalți membri ai „Casei Româno-Chineze“. De altfel, cu acel prilej, nici Gabriel Oprea nu a ratat ocazia de a se băga în seamă și a oferi un scurt „spici“ în cuprinsul căruia, în cel mai clasic stil comunist a „evidențiat bunele relații dintre România și China, bazate pe principii și valori esențiale care apropie cele două țări și popoare, în ciuda distanțelor care le despart. În plus, declarându-se un admirator al marelui popor chinez, al culturii și civilizației chineze, Oprea a amintit că se împlinesc 65 de ani de relații dintre cele două state, consolidate de la an la an, exprimându-și credința în trăinicia acestora și pe mai departe. Clar, Ceaușescu ar fi avut toate motivele să-l invidieze pentru acest scurt discurs rostit în cea mai curată „limbă de lemn și rumeguș“. Iar pentru ca toată lumea să fie mulțumită și nimeni să nu plece de acolo nebăgat în seamă, alături de câțiva oficiali ai Ambasadei Chineze, a mai primit un „Premiu de excelență“ și vicepremierul Liviu Dragnea, ca răsplată pentru înființarea „Comitetului Interministerial pentru monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de către România cu ocazia reuniunii șefilor de guvern ai R.P. Chineze și ai Statelor Europene Centrale și de Est“. Așadar totul, inclusiv premiile oferite, s-a petrecut oarecum, „în familie“, în cadrul unei organizații conduse de către nașul Gabriel Oprea. O „Casă“ mare, sub al cărui „acoperiș“ și-au găsit adăpostul, alături de foarte mulți membrii, și Ion Iliescu și Emil Constantinescu, foști președinți  ai României, cooptați în calitate de „Copreședinți de onoare ai Casei Româno-Chineze“, dar și Gen.Col.r. Iulian N.Vlad, fostul șef al Securității lui Ceaușescu, avansat acum la „rangul“ de „consilier al Casei Româno-Chineze“ în cadrul „Camerei pentru Strategie și Expertiză în Relațiile Bilaterale.“ Mda, exact ca pe vremuri: să trăiți „tovarășul gradul…“. Sau, după cum se întâmplă astăzi: „la vremuri noi, tot ei“. 

Hop și Lenuța. Lenuța Udrea

Se spune adeseori că orgoliul găunos este o boală specific masculină de care adeseori suferă și femeile. Astfel că nici Elena Udrea nu a rezistat tentației unui premiu excepțional primit doar pentru că „Prietenii știu de ce!“. Deosebit de activă pe Facebook, cea mai băgăcioasă dintre blondele politicii românești se laudă că a primit și ea, un „Premiu de excelență“, din partea Fundației „Inimi pentru Sport“, un premiu menit să-i marcheze intensa di extrem de diversificata sa activitate politică. Eveniment pe care l-a și „nemurit“ pe Facebook“: „A fost o onoare pentru mine să primesc distincția de Cel mai popular politician în fața unor personalități extrem de importante din lumea sportului și din societatea românească“. Mda, extrem de „importante“, mai ales că Ruxandara Dragomir, președintele acestei fundații este colega ei de partid, șefa Organizației de Femei a formațiunii Mișcarea Populară. Iar PMP înseamnă de ceva vreme doar Elena Udrea, aceasta fiind nu doar principalul vector de imagine al partidului moșit de Traian Băsescu , ci și persoana principală de decizie, chiar dacă nu și-a pus la butonieră încă titlul de președinte de partid.

Doamna cu „primul om în spațiu“

Tot de un premiu oferit „în familie“ s-a bucurat și Maria Grapini, fostul ministru delegat pentru IMM-uri, cea pe care Partidul Conservator se opintește, din greu să o trimită în Parlamentul European. Probabil că, odată ajunsă acolo, ea o să pună capăt, temporar războiului pe viață și pe moarte pe care-l duce din greu, împotriva limbii române. Iar odată cu venirea ei în Parlamentul european, inculții ăia de occidentali pot să afle că primul om care a ajuns în spațiul cosmic  a fost un român, după cum știe politicianul conservator. Dar toate astea sunt mai nimic pe lângă „Diploma de excelență pentru cei 22 de ani de activitate patronală“ pe care fosta ministreasă Grapini a primit-o din partea  Federației Patronale din Industria Ușoară. Federație pe care ea însăși a condus-o până de curând. Dar, este drept că, în cazul acesta, oamenii ăia i-or fi oferit acea „diplomă de excelență“ de bucurie că au scăpat de ea.

Vasile Surcel