– 1989 – Ion Iliescu vine ca o -bomboană- pe tortul evenimentelor din decembrie şi preia puterea;
– 1990 – 1991- Deranjat de dorinţa românilor de a se manifesta, în sfârşit, democratic, deranjat de protestele anti-FSN, preşedintele Iliescu pune umărul la venirea minerilor din Valea Jiului;
– 1994 – Îşi atrage blestemele proprietarilor;
– 1995 – Spaima de ultimul rege al ţării;
– 2005 – Este începută ancheta penală pentru a stabili rolul său în mineriadele din 1990;
– 2007 – Iliescu se simte încolţit. Îl atacă furibund pe Traian Băsescu, pe care îl consideră vinovat că cercetarea în dosarul mineriadelor a ajuns aşa departe.
1989 – Ion Iliescu vine ca o -bomboană- pe tortul evenimentelor din decembrie şi preia puterea. Revoluţie sau lovitură de stat, Iliescu este în frunte, pregătit parcă din vreme. Din vremea când Ana Pauker l-a ajutat să fie trimis la Moscova pentru a studia la Institutul Energetic. Ajutor pe care l-a primit, conform enciclopediei Wikipedia, datorită mătuşii sale, Aristiţa, bucătăreasa Anei Pauker.
1990 – 1991- Anii de graţie al lui Iliescu. Devine preşedintele României. Deranjat de dorinţa românilor de a se manifesta, în sfârşit, democratic, deranjat de protestele anti-FSN, Iliescu pune umărul la venirea minerilor din Valea Jiului. Sub conducerea -luceafărului- Miron Cozma, minerii invadează de două ori Bucureştiul pentru a dispersa cu forţa manifestaţiile anti-guvernamentale. Iliescu i-a chemat ca să îl dea jos şi pe Petre Roman, prim-ministru pus chiar de el în fruntea guvernului, dar care nu mai răspundea la comenzile şefului.
Un pumn în stomac. Pe motive politice. O bâtă peste gură pentru că nu semeni cu portretul robot al fesenistului cu acte în regulă. Dolari traşi la xerox în sediile partidelor istorice. Sedii ale formaţiunilor politice devastate în centrul Capitalei. Ambulanţe ridicând răniţii înşiraţi pe trotuar, aliniaţi, în urma confruntărilor cu jandarmii. Sediul Universităţii Bucureşti vandalizat. O fată, studentă, în orice caz frumoasă, este doborâtă în plină stradă, ziua în amiaza mare, de palma unui om abrutizat de subteranele unui proiect urbanistic eşuat – Valea Jiului. În Târgu Mureş, scene de o barbarie cumplită, cruzimi la limita instinctului de supravieţuire, au făcut înconjurul lumii. Astăzi ar fi fost cenzurate. În loc să fie în NATO şi în UE, România ar fi putut fi în locul Iugoslaviei. Ştim însă sigur ceea ce a fost. A fost aşa: cetăţenii aceleiaşi ţări încăieraţi în lupte de guerila la Universitate, în mitinguri pro şi anti FSN.
Vioi, după ce bâtele minerilor liniştesc protestatarii anti-FSN, Iliescu mulţumeşte oamenilor lui Cozma pentru că au reinstaurat ordinea în Capitală.
Blestemul proprietarilor
1994 – Chiriaşi cuprinşi de ură împotriva proprietarilor de drept şi proprietari de case urând România. Iliescu îşi atrage blestemele proprietarilor. Şi încercarea partidelor istorice adunate în CDR de a-l suspenda din funcţia de şef al statului. Iliescu a cerut administraţiilor locale să nu pună în aplicare hotărârile de restituire a proprietăţilor luate de instanţe. Cererea de atunci a lui Iliescu are efecte nefaste şi acum, statul român având nenumărate procese de restituire a proprietăţii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La acel moment, Iliescu a refuzat să vină în faţa Parlamentului pentru a da socoteală. Motivul invocat: a fost ales de popor şi nu de Parlament. Fostul şef al statului şi actual preşedinte executiv al PSD a trimis o scrisoare Parlamentului în care a aruncat vina pe presă, pe motiv că aceasta a denaturat declaraţiile sale.
Interdicţia intrării în ţară a Regelui Mihai
1995 – Spaima de ultimul rege al ţării. A fost interdicţia la adresa lui Mihai I de a intra pe teritoriul ţării căreia i-a fost rege. Electoratul nu înţelege. Este ultima zvâcnire comunistă înainte de pierderea alegerilor prezidenţiale din 1996, în faţa lui Emil Constantinescu.
Decât Vadim, mai bine Iliescu…
2000 – 2004 – Câştigă un nou mandat. -La Palatul Cotroceni cântă iară cucuveaua-, scriu ziarele. Adrian Nastase este prim-ministru. Adrian Nastase a vrut alegeri anticipate. Ion Iliescu, nu. Adrian Nastase a vrut cota unică de impozitare. Ion Iliescu, nu. De la Cotroceni, preşedintele l-a obstrucţionat pe unde a putut pe premier, în special la înghesuială. Până la urmă a fost cum a vrut preşedintele. Adică pe tăcute, eventual cu icnituri, câteodată.
2007 – Mircea Geoană ar fi trebuit sa fie prim-ministru, cu preşedinte Adrian Năstase şi sub şefia de partid a lui Ion Iliescu. Culoarele partidului au rătăcit strategia asta. Iliescu este în opoziţie. Preşedinte de onoare al PSD, fost PDSR, rupt din FSN. Nu îl mai are pe Adrian Năstase lângă. Dar îl are pe Mircea Geoană. Pe care chiar el l-a poreclit -Prostănacul-. Mircea Geoană nu ştie -câţi ofiţeri ai Securităţii mai suntem-. Ştie însă că trebuie să ceară suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Opoziţia trebuie să îi dea o lecţie şefului statului. Să se intre în normalitate. Cea dorită de Iliescu. Mircea Geoană, diplomatul de altădată devine agresiv în limbaj. Aşa l-a sfătuit Ion Iliescu. Că doar stima sa faţă de Traian Băsescu este afectată. Este ultima încercare de lovitură de stat a fostului şef al statului. Şi ultima zvâcnire, sperăm, a neobolşevismului lui Iliescu. Astăzi PSD va avea consultări cu PNL, PC şi PRM pentru suspendarea lui Băsescu.
I-a pedepsit pe studenţii care au mers cu colindul
1968. Ministrul Tineretului, Ion Iliescu, este deranjat de lipsa de combativitate a activiştilor UTC la adresa studenţilor care au mers cu colindul. De supărare convoacă o şedinţă de urgenţă a CC al UTC. Colindătorii trebuie pedepsiţi. Stenograma şedinţei, publicată în Revista 22 arată că Ion Iliescu consideră colindatul drept o -manifestare huliganică la care au luat parte câteva sute de studenţi-, care, după ce le-au colindat pe colegele lor din Grozăveşti, -s-au luat cu băutura şi au făcut zgomot-, fapte socotite -huliganice şi anarhice-.
Ajutorul Anei Pauker
Ana Pauker l-a ajutat să fie trimis la Moscova pentru a studia la Institutul Energetic. Ajutor pe care l-a primit, conform enciclopediei Wikipedia, datorită mătuşii sale, Aristiţa, bucătăreasa Anei Pauker.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info


















