Se ia o tema. Sa spunem rectificarea bugetara. Daca vrei sa ajungi la Cotroceni, asa cum isi doresc in egala masura Adrian Nastase, Theodor Stolojan sau C.V. Tudor, ai cateva variante de abordare fie ca esti in opozitie, fie ca esti la putere. Cand vrei sa faci o campanie pozitiva, te prezinti in fata camerelor de luat vederi cu un dosarel doldora de cifre si argumentatii si le explici oamenilor, daca esti la putere, de ce a fost operata astfel rectificarea si de ce nu se putea altfel. Daca esti in opozitie si vrei sa faci o campanie pozitiva, vii cu un dosar mai gros si explici de ce guvernul a gresit la distribuirea putinului plus pe care il avea si cum ar trebui dupa parerea ta sa se produca rectificarea bugetara daca tu ai fii la fraiele executivului. Simplu, aseptic, fara calofilisme inutile. Abordarea negativa presupune alta tehnica. Daca esti la putere, prezinti matricea dupa care ai operat rectificarea bugetara aratand unde au gresit cei care s-au aflat la guvernare inaintea ta si ce imbunatatiri aduci tu acum. De pe bancile opozitiei, reactia negativa presupune sublinierea aspectelor asa-zis populiste ale rectificarii operate de adversarul tau, demontarea acuzatiilor privind matricea mai slaba, asa cum te acuza puterea, si lansarea unei solutii noi. Agresiv, dar argumentat, din nou fara prea multe zorzoane prinse de discurs. Din aceste prime variante, omul de rand mai are sanse inca sa afle totusi despre ce e vorba si cum va fi afectat de o asemenea masura guvernamentala. De aici incolo incepe circul.
Campania populista din perspectiva candidatului la prezidentiale care este intamplator si prim-ministru se desfasoara pe tema amintita dupa urmatorul scenariu. Primul-ministru anunta masura subliniind cu rosu aprins masurile sociale. El le popularizeaza apoi prin toata tara, le pune pe un steag alb si il tine suficient de sus cat sa poata fi zarit de peste garduri de catre pensionari, someri, tineri, tarani, pe scurt cei multi si votanti. Opozantul care se comporta la fel de populist fie il acuza pe premier ca vrea sa fure voturile populatiei cu bani publici (aici este o abordare la granita dintre negativ si populist), fie il critica pe acesta ca n-a dat suficient, ca daca ar fi stiut cum sa imparta banii, aceleasi categorii ar fi dus-o mult mai bine. Si in final bate tara in lung si in lat promitanu-le categoriilor amintite la fel de multe masuri populiste, dar altfel ambalate.
In fine, ultima varianta, campania murdara, este un fel de lupta Local Combat fara nici o regula protectoare pentru vreunul dintre protagonistii cursei pentru Cotroceni. Aici e simplu, fie ca esti in opozitie sau la putere, spui constant despre adversarul tau ca e mafiot, hot, ca a facut rectificari bugetare in interesul sau personal etc. Si in general nu-l slabesti o clipa. Ziua si reactia. Da el un pumn, dai tu doi, te injura el o data, tu ii dai un scuipat si asa mai departe pana la bate, topoare si arme de vanatoare. De obicei, campania murdara se poarta pe doua planuri. Afirmatii mincioase despre adversar cu mici samburi de adevari si dosare fabricate. Pana acum, dosare n-au iesit inca la suprafata decat in cazul lui Traian Basescu, desi acesta nu candideaza la presedintie, dar nu e timpul pierdut. Ramane sa decideti dumneavoastra, spectatorii, ce stiluri au abordat pana acum cei trei aspiranti la titlul pus in joc in sezonul toamna-iarna, daca le-au combinat, daca nu, daca i-a caracterizat un singur stil sau mai multe si daca merita vreunul sa-l creditati pentru viitorii patru ani.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
